[Obsesii part-time] Prima pizza la tigaie a lui Vlad Iosipescu (Kubis Interactive): Am urlat de fericire de parcă găsisem Sfântul Graal în materie de gătit în Grozăvești

Faci o pizza la tigaie, poți face orice după, spune Vlad Iosipescu, Social Media Manager Kubis Interactive. Prima lui pizza la tigaie se întâmpla în cămin în Grozăvești, acolo unde a pornit marea lui poveste în bucătărie.  

 8 ani în care am stat la cămin și m-am descurcat cu o plită cu două ochiuri (boierie), un tuci din fontă (boierie moldovenească) și o tigaie (basic, știu, mersi).

 Bugetul limitat l-a învățat să gătească cu ingrediente simplu, puține și ieftine. În Grozăvești a testat: o mămăligă cinstită, un pilaf cu puțină slană, o varză călită în tuci. Povestea a continuat până în timpurile prezente când, pentru Vlad, food is life și food is love. De ce e nevoie să își hrănească obsesia part-time? Timp, răbdare, încercări peste încercări, multe fail-uri și un set bun de cuțite.

În marcom

Ca toate lucrurile bune în viață, totul stă într-o decizie când ajungi la o intersecție. Eram la o răscruce în drum în 2013, când am hotărăt să renunț la Facultatea de Drept, o prietenă veche mi-a spus că în sfărșit m-am deșteptat și că ar fi cazul să apuc drumul în Comunicare și Relații Publice.

În momentul acela, stând în față la Mec la Unirii, cu un dosar cu șină în mână ce conținea actele pentru admiterea la Litere și un cheese în cealaltă, ce conținea - well, știți și voi ce conține un cheese – un sentiment de deja vu mi-a confirmat că ceea ce fac e bine. Apoi a urmat un telefon către ai mei, 3 ani nu chiar grei, un internship urmat de job și un domeniu din care nu vreau să plec deloc.

Context & inspirație

Ingredientele pasiunii mele pentru gătit mi-au fost puse în subconștient probabil din copilărie, când mamaie mă ținea într-o mână și cu cealaltă amesteca în pilaf (numai asta mâncam când eram mic), am fost mereu înconjurat de oameni care se pricepeau la gătit (mulțumesc familie moldoveană) așa că, din momentul în care am făcut bagajele și am ajuns în București la facultate, am făcut ce am știut mai bine: am dat de băut de ne-am pus cu toții în cap, iar a doua zi am gătit la mahmureală un dish cu ce a rămas în casă constând în pui, mango, măsline verzi, capere și mă opresc aici. Biggest fail in kitchen. Jur, mă oftic mai puțin dacă se taie maioneza (pe care o poți repara cu o lingură de apă caldă și amestecând repede de tot). Acel cocktail făcut în wok nu l-am putut repara cu nicio cantitate de apă după să treacă gustul. It haunts me to this day, dar atunci am promis prietenilor că nu voi mai încerca să îi otrăvesc și că mă voi rezuma la lucruri mai simple (vezi pilaf sau o mămăligă cinstită).

Ce a urmat 

Pentru mulți ani de zile, acel moment în care am dat de băut la un prieten acasă (mersi, Luca!) a fost și printre singurele în care am avut acces la o bucătărie echipată complet. Ce, credeați că vin și stau direct la chirie? Au urmat 8 ani în care am stat la cămin și m-am descurcat cu o plită cu două ochiuri (boierie), un tuci din fontă (boierie moldovenească) și o tigaie (basic, știu, mersi).

Partea financiară m-a făcut să învăț să gătesc cu ingrediente simple, puține, ieftine. Bătrânii știu ce fac atunci când merg la piață în orele dimineții să prindă cele mai bune legume la prețuri cât de cât ok. Piața nu poate fi comparată cu diversitatea unui supermarket, dar în 9 din 10 cazuri, toate produsele sunt mult mai parfumate, colorate, perfecte prin imperfecțiuni, de toate dimensiunile și formele, pur și simplu nu ai cum să nu începi să-ți gătești singur când ai acces la așa ceva. Timp să ai, și, oh boy, l-am avut din plin. 

Cum ai învățat

În cămin am avut norocul de a sta cu cel mai bun prieten al meu (mersi, Edi!), om cu care am crescut împreună din clasa întâi, moldovean get-beget cu măliga și usturoiu-n sânge, el a avut grijă să îmi dea peste cap când puneam prea multă sare sau când aromele nu se potriveau neam de neamul lor.

Anul era 2012 și zona influencerilor în materie de mâncare la noi în țară era situată numai în blogosferă și toate rețetele mi se păreau că cer prea multe ingrediente, prea multe etape, prea mult cuptor (cămin, plită, n-am cuptor dom-le) și am renunțat să caut răspunsul la oameni care mai mult povesteau cum au ajuns la acea rețetă decât să dea rețeta de care aveam nevoie.

Așa că am început cu lucrurile de bază: o mămăligă cinstită, un pilaf căruia i-am adăugat nițel de slană (seriously, guys, încercați pilaf cu slană, e best la mahmureală), o varză călită în tuci, până când mi s-a pus pata într-o zi să fac pizza în tigaie. Luat frumos blatul făcut proaspăt și întins subțire cu o sticlă de ce whiskey aveam la vremea aia în cameră, pârlit pe o parte, întors, pus sosul, brânza și ce parizer la 3 lei aveam în frigider, pus capac și așteptat. În momentul când am scos-o am urlat de fericire de parcă găsisem Sfântul Graal în materie de gătit în Grozăvești. Faci o pizza la tigaie, poți face orice după. 

Transformări

Toate rețetele încercate în cămin dăduseră naștere unei idei: The Honest Polenta. Sau cum ar fi să fiu cel care arată cum se gătește ieftin cu minimul de aparatură posibilă axată fix pe nișa de studenți care își păstrează banii doar pentru bairamuri. Din păcate, ideea a murit în fașă, tocmai pentru că nu aveam buget să o finanțez prin camere profi, loc de desfășurare pentru filmări, practic nu aveam echipamentul să o fac. Atunci mi-am dat seama că trebuie să muncesc de zori, orice, ca să pot să îmi finanțez un vis.

Poate că pe viitor, voi relua proiectul, îl voi transforma în ceva nou și îl voi lansa, dar până atunci parcă văd că se duce și tot hype-ul cu influencerii în materie de gătit. Poate va fi mai bine, va fi doar pentru mine proiectul, iar cei care mă vor urmări, well, kudos to them. 

Timp & efort

Zi de zi, food is life, food is love, dacă nu gătesc într-o zi, asta nu înseamnă că nu mă documentez de pe canalele de Youtube ce tipuri de mâncare există în lumea asta. Pe lângă suspecții de serviciu (Binging with Babish, Bon Apetit, Munchies, Hot Ones, SortedFood) încerc cât de mult să ajut algoritmul de Youtube să-mi sugereze canale obscure. Am început cu ani în urmă cu Epic Meal Time (remember them?) și am ajuns la Dianxi Xiaoge, o tipă care nu că gătește, îți poate da lecții de istorie în arta culinară chinezească.

Nimeni din toți însă nu se poate compara cu omul care m-a inspirat constant să urmăresc dincolo de o simplă rețetă ce înseamnă mâncarea, cultura din care provine dish-ul respectiv, oamenii, totul: Anthony Bourdain. De aceea cred că printre cele mai grele momente a fost ziua când am aflat că și-a luat viața. Totul se poate termina într-o clipă și atunci realizezi cât de puține ai făcut până acum și câte mai ai de experimentat, de la un om care părea că le-a făcut pe toate, mai puțin să își găsească un motiv pentru a sta mai mult printre noi. As the saying goes, less depressy, more progressy, Tony a ținut mult la disciplina in bucătărie și a militat pentru a crea condiții de muncă mai bune pentru toți bucătarii din lume, tot ce pot face să îi onorez viața este să continui să îmi dezvolt această pasiune explorând fiecare cotlon în lumea culinară.

De ce e nevoie

Timp, răbdare, încercări peste încercări, multe fail-uri și un set bun de cuțite (mersi, Diana!). Sunt câteva reguli pe care mă bazez când gătesc, care pot fi aplicate și la job, și în viața de zi cu zi:

1. Ține-ți blatul curat, nimeni nu face curățenie după tine și nici nu e indicat să te bazezi pe altcineva că va face curat mai bine decât tine.
2. Ascute-ți cuțitul, ia-ți o piatră bună și fă asta cel puțin o dată la două săptămâni, iar înainte de a tăia, pune cuțitul pe o tijă de metal (honing blade) pentru a îndrepta lama.
3. Condimentează din mers, niciodată nu pui toată sarea din rețetă într-un singur pas. Nu știi niciodată cum o să iasă la final, așa că de ce să nu ai grijă de felul pe care îl gătești constant?
4. Fă-ți patul dimineața. Puține lucruri se compară cu primul task rezolvat la 30 de secunde după ce te-ai trezit.

Momente in care ai vrut să renunți

Constant am momente când vreau să renunț, ori de câte ori mi se taie maioneza (cum naiba să mi se taie maioneza de două ori într-o lună?!) sau când ajung zi de zi seara la 9 (cine mai vrea să gătească la ora aia?), dar mereu găsesc timpul în weekend să încerc ceva nou sau ceva vechi și să-i dau un twist. Mereu (sper) voi găsi țărani în piață cu legume de toate soiurile, parfumate, care te îndeamnă să faci o salată banală măcar.

E bine să nu-ți pui poftele în cui și să găsești o metodă prin a ți le satisface. Harold & Kumar au vrut să meargă la White Castle pentru acel burger care hit the spot. Asta fac, îmi găsesc propriul White Castle și îmi fac pofta, altă dată e posibil să nu mai pot.

Descoperiri

Pe lângă rețetele descoperite, tehnicile de pregătire, aromele care se întrepătrund când nimerești Pulled Porku’ ăla fin, am descoperit răbdarea, frustrarea când ceva nu iese din prima, disciplina, curățenia, am descoperit că mâncarea mă face un om echilibrat la sfârșitul zilei.

Tot ce poți învăța dintr-o rețetă de pâine cu maia făcută în casă ar trebui să te ajute la a fi un om mai bun, la a vorbi cu binețe cu și despre oameni, chiar și despre tine. În ochii altuia mereu vei avea o altă valoare decât prin ochii tăi, iar uneori vei putea observa asta, ți-o vor arăta colegii, prietenii atunci când gustă din ce le-ai gătit. Poate că asta mă și motivează, reacțiile oamenilor care încearcă ceva făcut din mâna mea.

Și mai descoperi un lucru în toate astea, felul în care cei apropiați te încurajează să încerci feluri noi este satisfacție pură. Colegii din Kubis mereu mă întreabă când le gătesc ceva, iar asta pentru că anul trecut le-am adus Sushi de ziua mea, anul acesta poate face ceva mai special. 

Punctul de intersecție

La fel cum matematica este un limbaj universal, aici aș plasa și gastronomia. Este ceva universal în zâmbetul unui om care a gustat ceva făcut de tine, scris de tine, creat de tine. Sunt campanii și campanii, planuri de conținut peste planuri de conținut și o adevarată comoară în community management când dai peste oameni care mereu se plâng de ceva, dar atunci când intervii în viețile lor, ori cu un copy care îți face gura pungă să tânjești după acele coaste BBQ din vizual, ori cu un simplu acknowledgement că user-ul acela este auzit de brand și i se răspunde cu da, poate că mergea un alt soi de bere la coaste, iar el îți răspunde pozitiv; cred cu tărie că prin mâncare poți face lumea un loc mai bun. Știi ce să faci, comunică și postează despre asta, doar n-oi ține-o doar pentru tine, nu?