A terminat coregrafie și management cultural, a lucrat în sectorul public și apoi, la ICR, a luat contact cu lumea filmului. Anamaria Antoci a făcut câte puțin din toate, a învățat din mers și a devenit producător de film („Ilegitim”, „Fixeur”, „Un om la locul lui”, „Cap şi pajură”). Cel mai recent lungmetraj în care s-a implicat este „Saf", coproducție Turcia – Germania – România, unde a experimentat rolul de co-producător.
De vineri, filmul rulează în cinematografe, iar proiecții în prezența regizorului Ali Vatansever vor avea loc la Brașov și București. Anamaria Antoci vorbește despre povestea acestui lungmetraj, cum a fost colaborarea cu regizorul și actorii, care este cea mai grea parte într-o coproducție, dar și despre industria de film și publicul românesc.
În ce privește industria din România, în 2011 era în ascensiune și continuă dezvoltare, pe când astăzi are o reputație bine consolidată pe harta filmului european.
Drumul spre cinematografie
După ce am terminat studiile de coregrafie și masterul în management cultural, câțiva ani i-am dedicat sectorului public, implementând proiecte culturale.
În 2011, perioadă în care eram angajată la Institutul Cultural Român, printre responsabilitățile mele era și relația cu unii operatori culturali din zona industriei cinematografice, printre care și Festivalul Internațional de Film Transilvania, susținut financiar la acea vreme de către ICR. Cu această ocazie am luat contact cu lumea filmului și mi-am dorit sa descopăr ce presupune producția unui film.
Perspectiva asupra industriei de film
De atunci și până acum, în general industria de film a evoluat foarte mult, de la modul în care sunt finanțate, până la cum sunt vizionate filmele. În ce privește industria din România, în 2011 era în ascensiune și continuă dezvoltare, pe când astăzi are o reputație bine consolidată pe harta filmului european.
Etape
A urmat un prim job la o casă de producție, la 4 Proof Film. De fapt, a fost și singurul. Am început să lucrez alături de producătoarea Monica Lăzurean-Gorgan, am făcut câte puțin din toate și am ajuns să învăț din mers. Am avut ocazia să mă dezvolt profesional lucrând cu o echipă care avut încredere în mine și care mi-a lăsat proiecte pe mână. În anii care au urmat am mai avut colaborări cu alte companii, însă punctual pe un anume proiect.
Din 2014, urmând sfaturile lui Adrian Silișteanu și Adrian Sitaru, am început să-mi dezvolt cunoștințele participând la diverse programe de formare profesională, având astfel acces la know how și o rețea internațională de profesioniști în domeniu.
Povestea SAF
Mi-am dorit mult să co-produc. Am ajuns într-un punct în care eram în căutare de co-producători străini pentru toate proiectele pe care le dezvoltam. Și cumva am simțit nevoia de reciprocitate. Așa că am început să fac scouting de proiecte în cadrul piețelor internaționale de film.
Cu proiectul SAF am luat contact participând în 2016 la Meetings on the Bridge la Istanbul. Producătoarea filmului, Selin Vatansever mi-a solicitat o întâlnire, fiind în căutare de posibili co-producători români, datorită unui personaj de origine română existent în scenariul filmului. Ulterior, după ce am după ce am citit scenariul și am vizionat filmul anterior al regizorului Ali Vatansever, am decis să mă implic în proiect.
Colaborarea cu Ali a fost una dintre cele mai plăcute de până acum. Este un regizor foarte prezent, care își face temele și îți furnizează la timp toate materialele de care ai putea avea nevoie din partea lui, foarte receptiv la feedback-ul primit din partea producătorilor.
Legat de actori, eu am interacționat doar cu Mihaela Trofimov, actrița româncă ce interpretează rolul Ivonei în SAF. Și oricum, greul a picat în sarcina Florentinei Bratfanof, care ne-a ajutat cu castingul în România.
Cea mai grea parte
O să fiu foarte sinceră și o să spun că cea mai grea parte a fost gestionarea relației cu co-producătorul din Germania, a cărui contribuție în realizarea filmului este foarte importantă. Într-un final am rămas în relații bune cu el, dar au fost perioade destul de lungi de tensiuni generate de opinii, vizuni, interpretări diferite, etc.
Descoperiri, surprize, întâmplări
Cred că în primul rând am descoperit că munca de co-producător minoritar este la fel de grea ca atunci când ești tu principalul responsabil de proiect. Cu toate că știam, trecând prin experiența SAF, am înțeles cât este de necesară o schema de finanțare adresată co-producțiilor minoritare – așa cum au toate celelate țări care sprijină financiar proiectele românești.
Concluzii
După experiența SAF, îmi doresc în continuare să co-produc, și pot spune că m-am surprins în ultima perioadă căutând poate chiar mai multe proiecte străine decât românești. Însă având consțiința faptului că astfel de proiecte pot fi la fel de solicitante ca unele naționale, îmi propun să fiu foarte atentă în alegerea lor.
Publicul român
Dacă te referi la film românesc, eu aș zice că publicul începe să se împrietenescă cu el. Iar dacă e vorba de film în general, cred că e o perioadă în care se remodelează obiceiurile de vizionare. Exită mai multe modalități prin care poți viziona filmele, ceea ce în teorie oferă publicului o plajă mai largă în ce privește conținutul.
