[Pași repezi spre industrie] Raluca Colac: Nu m-am așteptat să ajung peste noapte specialist în domeniu, că așa scrie pe diploma de Licență

La festivitatea de final de facultate, mi-am văzut colegii de an divizați în două tabere: cei care aplaudau energic discursurile invitaților și se țineau strâns de colegi, parcă de frică să nu-i piardă, și aceia care abia așteptau să se termine totul – mai o privire pe pereți, mai un scroll.

Adevărul experienței noastre e undeva la mijlocul lor, cam așa cum descrie și Raluca Colac experiența ei de facultate: un punct de plecare, fără de care drumul ei poate nu s-ar fi intersectat cu echipa de PR McDonald’s.

Chiar dacă a făcut Publicitate, și-a dat seama repede că i-ar sta mai bine de partea cealaltă a mesei – la client. În cei doi ani de când experimentează industria, a lucrat la proiecte mari  (de la comunicare internă pana la activări de brand) și a înțeles cât de important e să nu-ți asumi mai multe decât poți duce. A ajuns astfel să-și însușească responsabilitatea pe care o promovează prin campaniile la care lucrează din rolul de PR Coordinator.

O facultate pentru făcut reclame?

Întotdeauna mi-am dorit să descopăr lucruri noi, așa că tot liceul am încerat sa caut facultăți și profesii diferite față de cele pe care le alegeau colegii mei. Cred că acesta a fost contextul în care am auzit de Comunicare, mai ales de Publicitate – pe bune? Chiar există o facultate pentru a face reclame?

Nu știam aproape nimic despre domeniu, doar câteva vorbe de la o prietenă mai mare care se pregătea să dea la Publicitate. Deci totul a fost pentru mine un fel de nebuloasă, dar care mă atrăgea, așa că îmi doream sa descopăr singură industria, cu bune și cu rele.

Facultatea – un punct de plecare

Am terminat Publicitate, în cadrul SNSPA. În facultate, nu m-am așteptat ca totul să mi se ofere pe tavă și să ajung peste noapte specialist în domeniu că așa scrie pe diploma de Licență. Facultatea a fost punctul de plecare pentru momentul în care mă aflu acum și așa îmi place să o consider.

Programa de curs nu a fost cea mai aplicată, am avut poate mai multe cursuri teoretice și cred ca asta nu e problemă doar la SNSPA, ci în întreg sistemul de învățământ, din păcate. Totuși, am avut și cursuri foarte cool, care ne-au apropiat mai mult de viața de agenție, de felul în care se lucrează în domeniu.

Ca exemplu, am avut în anul II un curs de Publicitate, cu Demetra Garbashevschi, în care ne-a dat un brief pentru o campanie integrată pe un client real, iar pe parcursul semestrului am lucrat acel brief pe echipe, împărțiți fix ca departamentele unei agenții. Și cel mai tare a fost că la prezentarea acestuia a venit chiar clienta să ne evalueze.

Cu toate că aveam emoții și se acumulase mult stres, am realizat cât de complexă este o campanie și cât contează să știm să ne argumentăm ideile.

De la Publicitate la PR

Cu toate că am studiat Publicitate și îmi doream să fiu ori copywriter, ori să lucrez pe strategie, am ajuns sa fac PR. La sfârșitul anului II am pus presiune pe mine că trebuie să iau mai mult contact cu domeniul și să fac un internship, chiar dacă nu era ce îmi propusesem de la început. Eram deja de un an într-o asociație de studenți la Comunicare și mă apropiasem foarte mult de PR, așa că am aplicat la primul internship pe PR pe care l-am văzut, la MSL The Practice.

Mă bucur atât de tare când îmi amintesc de acele trei luni pe care le-am petrecut într-o echipă super mișto, de la care am învățat atât de multe lucruri, de la comunicare corporate, la organizare de evenimente și până la cât de tare e Excelul. Glumesc, nu e preferatul meu, dar e de foarte mare ajutor.

Apoi a venit experiența angajării, la câteva luni după internship, tot pe PR, dar de data aceasta la client, în echipa de comunicare McDonald’s. Ce am învățat după primul an de experiență în domeniu a fost să fiu receptivă la oameni, la tot ce se întâmplă în jurul meu și să încerc să gândesc și singură, nu să aștept întotdeauna răspunsuri.

Nu există rețete, există pasiune și implicare

Desigur, facultatea pe care am urmat-o nu a avut cel mai încarcat program, iar acest lucru a fost un atu, pentru că mi-a permis să fac voluntariat: de la festivaluri de film, la organizare de evenimente în PRIME România și chiar angajare. Este dificil, într-adevăr, mai ales când îmi doream să fac cât mai multe lucruri la muncă, dar trebuia să mă duc și la cursuri sau când apărea un serial nou pe Netflix și nu mai eram la zi cu episoadele pentru că aveam examene.

Aș putea spune că organizarea mi-a permis să jonglez cu toate acestea, dar aș minți pentru că nu mă consider o persoană organizată. Cred că motivare e cuvântul mai potrivit.

Desigur, au fost momente în care mă simțeam epuizată, în acest moment nu regret nimic, dar cred că ar fi mai sănătos să nu ne luăm atât de multe responsabilități, ci să mai profităm de timpul liber. Acum, fiind la master și la job, e mai flexibil, se pot face în paralel, nu e o rețetă, esențial e să ne dorim.

Programa neadaptată la industrie

Cum îți ziceam, e cam multă teorie. Desigur, și partea de teorie e importantă pentru cultura generală, însă felul  în care este prezentată industria la cursurile de la facultate este în continuare teoretizată, de la cultura organizațională într-o organizație, la departamentele unei agenții. Până să iau contact direct, nu înțelegeam foarte bine cine ce face, iar asta aș fi vrut să știu mai bine. Poate, în acest sens, ar trebui făcute mai multe vizite în agenții și în companii.

Industria are nevoie din ce în ce mai mulți specialiști, din câte observ. Totul e într-o continuă dezvoltare, companiile realizează din ce în ce mai mult importanța domeniului în dezvoltarea unui business, iar digitalul ne acaparează viețile. Deja sunt în domeniu de 2 ani și m-a acaparat, cu siguranță.

Îmi place foarte mult pentru că e o industrie dinamică, simt că învăț câte ceva nou în fiecare zi, cunosc oameni creativi. Poate e o stare euforică de început, nu știu cum vor evolua lucrurile, dar în acest moment simt că sunt în locul potrivit. Cred că dacă ar fi să mă reprofilez, ar fi în momentul în care aș găsi modalitatea de a-mi dezvolta o pasiune.

Angajarea nu e dificilă dacă iei lucrurile pas cu pas

Angajarea în domeniu nu e dificilă, dacă într-adevăr înțelegem industria. Pentru mine nu a fost dificil pentru că am luat lucrurile pas cu pas: voluntariat, internship, job. Cred că depinde foarte mult de fiecare, de ce consideră că i se potrivește. Eu am petrecut foarte puțin timp în agenție, apoi am avut oportunitatea de a mă duce la client, chiar dacă nu știam la ce să mă aștept.

Acum, după ce am această comparație, cred că sunt la locul potrivit pentru mine, pentru că a lucra pe brand mă ajută să îmi dezvolt o viziune și o gândire strategică pe termen lung și am ocazia să văd evoluția acestuia.

Proiecte cu suflet

Cred că fiecare proiect îmi oferă o satisfacție și mă bucură foarte tare că l-am dus la capăt. Daca sunt muncite și cu pasiune, nu au cum să nu mă facă mândră. Desigur, există unele care mi-au ajuns la suflet, în care am îmbinat munca și plăcerea și de care m-am îndrăgostit încă de la punerea ideii pe hârtie.

Ca de exemplu, în PRIME România am lucrat la coordonarea revistei PR Forward, singura revistă de Comunicare și Relații Publice din țară, realizată de studenți.

Iar la locul de muncă, am primit proiecte mari încă din primele luni, de la comunicare internă, la activări de brand, iar cred că cel mai mândră sunt de MacCoin, activarea cu monedele aniversare Big Mac, cu ocazia 50 de ani de Big Mac sau colaborarea dintre McDonald’s și Electric Castle care, btw, continuă și anul acesta cu multe surprize.

Însă cele mai de suflet campanii pentru mine rămân cele pentru Fundația pentru Copii Ronald McDonald, Mi-e poftă să fac bine, în care toată energia noastră se concentrează asupra strângerii de fonduri pentru Casele Ronald McDonald, în care sunt găzduite gratuit familiile ale căror copii sunt spitalizați pe termen lung și sunt departe de casă.

Viitorul e al digitalului. "With a human touch"

Industria se duce tot mai mult către digital și asta nu e valabil numai în comunicare, ci în mai multe domenii. E mersul normal al lucrurilor, aș zice, am tot citit articole și am auzit pe la conferințe dezbătându-se faptul ca în viitor, joburile noastre e posibil să fie înlocuite de roboți.

Chiar daca vor dispărea unele joburi, cred că în continuare trebuie să ne păstrăm acel human touch, pentru că nu cred că un robot va înlocui inteligența emoțională.