Ceea ce pentru majoritatea lumii poarta numele de ianurie, februarie, martie si asa mai departe, stiti voi, lunile anului, unele mai vesele, altele mai calde, pentru Andreea Irimia sunt HIIT, Krav Maga, Escalada, Squash, Aquabiking, Rumble, Pilates (Reformer), Crossfit sau Dans Urban. Andreea este Group Communications Manager Oxygen si, in timpul liber, exploratoare de sporturi noi si ambasadoare de stil de viata sanatos. Iar pentru a fi activ și sănătos, nu trebuie să mergi neapărat la sala, spune ea. Poți să alegi un sport diferit în fiecare lună. Și chiar asta face ea, de 9 luni, prin #1Month1Challenge: testează un sport nou în fiecare lună și apoi îl pe blog si instagram.
Ce imi place cel mai mult la proiectul asta: faptul ca, la fiecare noua luna si nou sport, ma "dezbrac" de toate cunostiintele sau deprinderile pe care le-am acumulat, o iau de la 0 si, cel mai important, fac un mare pas in afara zonei de confort.
Unele sporturi cer forta, altele viteza sau capacitate de concentrare. Andreea le incearca pe toate, renuntand in fiecare luna la inca o bucata din zona ei de comfort.
Începutul și inspirația
E misto ca imi amintesc perfect momentul in care am avut ideea acestui proiect. Si nu a fost o revelatie, ci a fost o chestie care mi s-a construit in minte gradual, de parca incercam sa ma conving singura ca asta trebuie sa fac.
Am mers foarte multi ani in sala de fitness unde imi construiam antrenamentele astfel incat sa fie pe placul meu. Asa am si slabit foarte multe kg. Si, in contextul asta, eram cu o prietena care imi spunea ca ei nu-i place la sala si ca nu ar putea sa se mobilizeze niciodata ca mine, sa lucreze singura. Si eu i-am zis "pai nu trebuie sa mergi la sala, gaseste ceva care iti place". Iar ea mi-a zis "nu stiu ce sa fac altceva si oricum nu cred ca mi-ar placea ceva". Culmea era ca nu era prima persoana care imi spunea ca asta este argumentul din cauza caruia nu fac miscare si atunci... in acel moment, mi-am dat seama ca, mai mult decat o comoditate, poate ca e si o lipsa de informare in zona asta de miscare. Indiferent ca vorbim de miscare ca hobby, ca mijloc de pierdere in greutate, ca mod de a mentine un corp sanatos.
Si m-am intrebat atunci daca pot sa-mi asum eu rolul asta de "tester", ca sa zic asa, cu tot ce insemna asta: asumare, determinare, timp, ochi critic, jurnalist, etc. Si cand raspunsul a fost clar da, fara sa am un plan concret de bataie, ci doar o idee, vointa si idei de primi pasi pe care trebuie sa-i fac, i-am dat drumul.
Perspectiva
Am pornit cu putina frica la drum, dar o frica din-aia de nou si necunoscut, care mereu mi s-a dovedit intr-un final ca e misto. Ma gandeam ca e normal sa fie asa, ca n-a mai facut nimeni asta si ca e presiunea unui proiect inedit, dar in acelasi timp, singurele asteptari si obiective mi le cream tot eu. Si ma linisteam.
Si ce tare ca m-ai intrebat asta, pentru ca, la inceput, am crezut ca o sa ma zbat mai mult sa-i conving pe oameni ca proiectul e unul fezabil, mai ales la inceput, cand nu aveam ce sa le ofer ca exemplu. Aveam doar foarte mult entuziasm. Adica, ma refer aici la antrenorii/salile carora le scriam si ii rugam sa ma primeasca sa le analizez activitatea indeaproape si sa isi rupa timp sa imi dea informatii, timp de o luna.
Dar s-a dovedit ca toata lumea (fara exceptie) a fost extraordinar de deschisa si, pe langa niste profesionisti extraordinari, am dat numai peste oameni de calitate, cu care m-am imprietenit si cu care mentin si acum legatura. Cred ca asta e surpriza cea mai placuta pentru mine.
Primul sport
Pentru ca veneam din zona de fitness si multa lume imi spunea ca ei nu stiu ce sa faca in sala, am decis sa nu ma indepartez foarte mult si am ales ca in prima luna sa merg la BodyShape Transformations, unde erau antrenamente de grup de tip HIIT (high intensity interval training).
Cel mai pregnant cred ca e faptul ca m-am distrat foarte tare, in timp ce antrenamentele erau foarte eficiente si cu rezultate vizibile. Din nou, eu veneam dintr-o zona in care ma antrenam singura, cu castile in urechi, iar antrenamentele astea de grup in care fiecare tragea pentru el, dar toti, la fel de tare si cu acelasi scop, mi s-au parut foarte misto si cumva, imi dadeau deja o prima confirmare ca se poate si altfel si ca proiectul meu poate avea viata lunga.
Selectia sporturilor
Cu bucurie raspund la intrebarea asta pentru ca, in acest moment, sunt in punctul in care imi spune lumea despre noi sporturi si ma roaga sa le testez. Si asta este extraordinar. Insa la inceput, am incercat sa aleg sporturi de care lumea a auzit mai putin sau deloc si care, de fapt, sunt super intense si la indemana. Cum e krav maga sau squash. Si mai am si o teorie, in general, in viata, dar pe care o aplic si in acest proiect: cateodata trebuie doar sa iti pui niste intrebari si sa lasi raspunsurile sa vina la tine. In mare, cam asa au venit si ideile de noi sporturi.
Cea mai grea parte
Primul antrenament. Deci, practic, sa incepi e cea mai grea parte. Asta e si lucrul care imi place cel mai mult la proiectul asta: faptul ca, la fiecare noua luna si nou sport, ma "dezbrac" de toate cunostiintele sau deprinderile pe care le-am acumulat, o iau de la 0 si, cel mai important, fac un mare pas in afara zonei de confort. In fiecare luna.
Pentru ca undeva e despre forta, undeva despre viteza, undeva despre viteza de reactie si undeva poate doar despre capacitate de concentrare. Cred ca asta ar trebui sa faca oamenii care vor sa invete un sport nou, sa mearga cu inima super deschisa si cu dorinta de a invata. E de ajuns. Si de acolo, daca au ajuns in sala, in echipament, abia acolo vad care e pasul urmator (daca le place, daca li se potriveste, daca pot, etc)
Descoperiri #1Month1Challenge
Ca orice practica de sport, pe langa tot efortul fizic, e o calatorie mentala acolo foarte interesanta. Am pornit proiectul cu gandul de ajuta oamenii sa descopere noi activitati sportive, oferindu-le propriul exemplu, insa nu mi-am dat seama ca imi va aduce atatea beneficii mie.
Mi-am depasit multe frici si preconceptii, cred ca asta e cel mai important de notat. Si mi-am intarit sentimentele fata de corpul meu, pe care l-am ajutat sa depaseasca niste limite, punandu-l mereu in alerta.
Momente în care ai vrut să renunți
Da, la inceputul anului, in pauza dintre lunile 4 si 5, am avut o criza foarte nasoala de spate (am o discopatie lombara), care m-a tinut la pat vreo 2 zile. Si desi nu voiam deloc, luam in considerare varianta in care sa pun pauza proiectului sau chiar sa-l opresc, daca nu ma simteam bine, ceea ce ma frustra foarte tare.
Am ales insa sa caut solutii sa-mi intaresc musculatura lombara si (cum ziceam mai sus) am asteptat raspunsul sa vina la mine: am gasit varianta in care sa fac Aquabiking in luna respectiva, ceea ce imi permitea sa continui miscare, fara sa pun presiune pe spate deloc. Nu am vrut insa sa renunt la nici un sport in nici un moment, sunt entuziasmata de toate de care ma apuc si aproape la toate imi pare rau ca luna trece atat de repede.
Reactii
Reactiile care m-au surprins pe mine au fost cele legate de ce sporturi ar trebui sa incerc in continuare, mai ales ca imi comentase cineva la un moment dat sa ma apuc de MMA. Am luat-o ca pe un compliment, mai ales ca mi se pare foarte hardcore sa faci asa ceva.
Ce am observat, totusi, este ca oamenii se identifica uneori cu mine si e ca si cum ar face si ei acel sport odata cu mine. Pe deoparte ma bucura ca povestesc destul de frumos incat sa aiba impresia ca fac si ei, insa, din pacate, cu sportul si miscarea, nu functioneaza lucrurile chiar asa :)
Sportul cel mai cel
Poate pentru ca e cel mai recent (desi nu cred), dar cel mai aproape de nevoile mele este crossfitul, care imbina foarte armonios tot ce-mi place mie la sport, iar comunitatea este una deosebita. Daca ar fi sa-l aleg pe urmatorul pe lista, ar fi squash, pentru ca e pe ridicat de puls si distractie, dar pe ala inca il mai practic ocazional, merg in unele weekenduri sa joc cate o ora.
De ce e nevoie
Consider ca disciplina este foarte importanta in... orice, nu doar in sport. Daca vrei sa te tii de sala sau de orice sport, nu-ti trebuie motivatie, ci disciplina. Pe mine ma ajuta faptul ca am fost sportiva de performanta, iar asta inseamna ca trag tare, imi setez obiective de care ma tin si nu renunt decat asumat.
Dieta oscileaza in functie de obiective si asa ar trebui sa fie la toata lumea. Am un stil de viata extrem de activ si o dieta sanatoasa (nu mai mananc zahar procesat, nu mananc junk food, etc), dar in functie de sportul pe care-l practic, mananc mai mult sau mai putin (sunt sporturi care cer mai multi macronutrienti de un anumit fel, pentru refacerea muschilor, de exemplu).
Cat timp vei continua acest proiect
Cat timp voi simti ca e ce trebuie. Sincera sa fiu, l-am pornit cu gandul de a-l duce pe o perioada de un an (desi nu parea fezabil la acel moment), insa acum, ca ma apropii de luna 12, nu cred ca vreau sa ma opresc si inca am sporturi pe lista pe care vreau sa le incerc. Pot spune chiar ca s-ar putea sa schimb putin continutul pe care-l generez in urma antrenamentelor. E WIP.
Zona de comfort
Ce intrebare interesanta! Nu mai stiu, sincera sa fiu, care e zona mea de confort, pentru ca nu prea mai stau in ea :)) Stiu ca suna idilic, insa cred ca asta cu confortul e raspunsul la intrebarea: cand ai facut/incercat ultima oare ceva nou". Iar raspunsul meu este de obicei ieri sau cel mult saptamana asta.
Pentru ca eu vad lucrurile asa: cand incerci lucruri noi, de orice natura, creezi o experienta, buna sau rea, care te invata ceva despre tine si te ajuta sa te descoperi si mai mult, sa faci noi legaturi in gandire, sa-ti vina mai multe idei, sa te bucuri mai mult de lucruri. Din acest motiv, din punctul meu de vedere, zona de confort nu e o linie, peste care treci si se intampla lucruri marete, nemaintalnite. E un proces de dezvoltare personala. Si asta il face super important.
Ce inseamna un stil de viata sanatos
Exista intr-adevar acest trend de a fi preocupat de alegerile alimentare, si o tendinta catre un stil de viata sanatos, pe care l-am prins si eu, din pacate (sau din fericire). Zic asta pentru ca nu asta ar trebui sa fie motivatia pentru care sa vrei sa traiesti mai bine si in niciun caz nu ar trebui facut dupa ureche.
Daca o faci haotic, asa cum ziceam si mai sus, fara disciplina, si fara sa te asculti pe tine, in primul rand, nu se poate numi stil de viata. Cred ca devine stil in momentul in care totul vine natural si nu mai exista limite.
Pentru mine un stil de viata sanatos este sa faci alegerile potrivite si sanatoase pentru tine in proportie de 90%. Eu sunt un caz putin mai extrem si nu prea mai am probleme cu ispitele, dar ca sa-ti raspund, ele sunt de obicei dulciurile si ce fac este, de cele mai multe ori, sa imi gatesc acasa o varianta mai sanatoasa a lor (care de multe ori e si mai buna chiar :D)
