[Școli alternative] Sandra Ecobescu, Fundația Calea Victoriei: Nu-i așa simplu să convingi managerii că educația alternativă este importantă în societatea de azi

Cu o înclinație spre zona umanistă și din dorința de a conecta tinerii cu zona culturală contemporană, Sandra Ecobescu a părăsit o corporație pentru o vocație - lansarea unei școli care „să inspire prin arte și cultură”. Prin cursuri variate și evenimente adiacente, Fundația Calea Victoriei și-a propus să dizolve clișeele și să deschidă apetitul oamenilor pentru noi abordări, atât la nivel profesional, cât și în plan personal.

Aceste cursuri în domenii foarte diferite îți țin mintea trează. Educația continuă îți permite să-ți păstrezi un fel de tinerețe și flexibilitate spirituală și te ajută, cred, să înțelegi mai ușor schimbările care, inevitabil, se întâmplă în jur. Să nu rămâi ancorat într-o perioadă care ți-a plăcut ție, să zicem, și să te transformi într-un veșnic nemulțumit de lucrurile care nu mai sunt „ca pe vremea ta”. 

Astfel, profilul cursanților s-a extins; liceenii și studenții participă la cursuri mai degrabă în perioada de vara, în restul timpului publicul fiind format din doamne între 25-45 de ani cu profesii diverse: ingineri, medici, avocați, antreprenori etc.

În cei aproape 12 ani de existență, școala și-a construit o comunitate: cursanții revin după ani și ani, pentru ei sau pentru copiii lor. Fundația are și o politică de sprijin al copiilor și tinerilor fără posibilități materiale, astfel că, din peste 50.000 de cursanți, aproximativ 2.000 au primit burse.

Cum a decurs povestea de la primul curs, ținut de Neagu Djuvara într-un apartament interbelic, până în prezent, ne spune Sandra Ecobescu, președintele Fundația Calea Victoriei.

Startul școlii

Povestea noastră a început în 2008, când m-am hotărât să renunț la jobul de director comercial pe care-l ocupam la o firmă de logistică și să construiesc un proiect cultural inovator, o școală altfel.

Acum poate sună a clișeu, dar am făcut această alegere cu mai bine de 10 ani în urmă, când chestia asta cu „vreau să-mi găsesc vocația” sau „vreau să mă bucur de munca pe care o fac” nu era pe buzele tuturor. Așa că atât familia, cât și prietenii au fost șocați când i-am anunțat că urmează să-mi dau demisia.

Știam ce-mi plăcea: istoria, artele, filosofia, literatura, muzica, oamenii inteligenți și discuțiile din care ai ce învăța. Simțeam nevoia să reintru în contact cu acest gen de mediu. Și, recunosc, îmi doream mai mult timp liber, ca să mă pot ocupa de fiica mea, Mara. Jobul la corporație nu-mi lăsa nici prea mult timp, nici prea multă energie pentru mine.

Sora mea mai mare a fost alături de mine în această aventură, deși planul meu suna destul de vag și idealist: întâlniri și cursuri pentru liceeni și studenți cu personalități culturale contemporane.

Ea mi-a pus la dispoziție apartamentul său de pe Calea Victoriei. Era vorba despre două camere, la etajul 5 al unui bloc construit în perioada interbelică. Am încercat să căutăm sponsori, dar asta rămâne o provocare pentru noi; nu-i așa simplu să convingi managerii din România că educația alternativă este un lucru important pentru societatea de azi.

Am pornit fără sponsori și am avut surpriza să găsim, de fapt, destui oameni care să fie interesați de subiectele propuse de noi și să ne susțină plătind taxa de participare la curs. Asta ne permite să oferim burse – participare gratuită – la cursuri tinerilor sau altor oameni care nu au posibilități materiale.

Cine & ce studiază?

Când termini liceul și trebuie să-ți alegi o profesie, știi că poți să te faci doctor, avocat, arhitect, economist, inginer… Dar ce te faci dacă tu n-ai nici un pic de entuziasm pentru profesiile clasice?

Ai putea lucra în cercetare, ai putea să-ți deschizi un centru de conversație în limbi străine, ai putea deveni istoric de artă. Sau restaurator. Sau parfumier. Sau… o mulțime de alte lucruri, pe care accesul la anumite informații te-ar ajuta să le descoperi, înainte să faci 50 de ani și să te-ntrebi „De fapt, azi pentru ce mă duc eu la birou?”.

De aici am pornit, mergând pe subiectele care-mi plăceau: istorie, pictură, filosofie, literatură, muzică. Avem în programul nostru cea mai mare varietate de subiecte din oraș. De la început am fost o școală altfel: miza este propria evoluție, nu vreun calificativ sau vreo diplomă.

Oamenii vin la noi pentru că vor să învețe, să cunoască, sau să-și dezvolte un anumit talent. Atât. Dar e exact ceea ce ne dorim. Iar noi încurajăm mult dialogul cursant-lector. „Fără examene, fără catedră”, dar cu întrebări și dezbateri :)

Cursanții noștri nu sunt cei la care ne-am gândit inițial: liceenii și studenții vin la cursuri mai degrabă în vacanța de vară, în restul anului, programul școlar le cam acoperă tot timpul. La cursuri vin mai ales doamne între 25-45 de ani, cu studii superioare și profesii diverse: ingineri, medici, avocați, antreprenori, etc.

Cursurile populare variază, uneori sunt cele de arte plastice, alteori scrierea creativă. În mod neașteptat, are mare succes cursul de istorie a religiilor. Sunt cursuri care fie încurajează omul să vorbească despre el, să se povestească, fie îi oferă răspunsuri la unele întrebări pe care și le-a pus deja.

Trainerii

Avem o echipă de lectori destul de extinsă. Sunt profesioniști cu experiență sau persoane care au studiat în profunzime domeniul pe care-l predau. Și de la ei primim recomandări. Sau sunt persoane care ne scriu: sunt X, vreau să țin un curs despre… Stabilim o întâlnire, apoi cel puțin doi oameni din echipa de organizare participă la un demo pe subiectul propus. Dacă ne potrivim, mergem mai departe.

Așa că orice lector pe care-l vedeți la noi pe site a trecut, după analizarea CV-ului, de două interviuri, ca să ne asigurăm că le oferim oamenilor care vin la noi cursuri de calitate.

Primul nostru lector a fost istoricul Neagu Djuvara. Dar avem și lectori - pictori, actori, profesioniști în comunicare, muzicieni sau cercetători care au predat pentru prima dată la noi, apoi și-au dezvoltat acest talent in continuare, tot aici.

Aplicabilitate

Ai zice că un curs despre filozofii greci, despre istoria religiilor sau unul de ilustrație florală, să zicem, nu te ajută prea mult la locul de muncă, așa-i?

Un curs de scriere creativă poate fi util și unui inginer, și unui om care lucrează în publicitate. Când înveți să scrii sau să analizezi o poveste, îți imaginezi o ordine a întâmplărilor, construiești un personaj credibil, îți accesezi o parte a minții care poate altfel rămâne în umbra, din cauza rutinei pe care o presupun multe dintre joburile de acum.

Sau vii la un curs despre istoria religiilor. Cum te ajută asta să fii un coleg mai bun? Te ajută, pentru că înțelegi cum s-au format credințe diverse, cum s-au raportat oamenii la ele în timp, de ce au „prins” sau nu la public și pleci de la curs un om mai tolerant, mai orientat către a analiza și a privi lucrurile în context.

Aceste cursuri în domenii foarte diferite îți țin mintea trează. Educația continuă îți permite să-ți păstrezi un fel de tinerețe și flexibilitate spirituală și te ajută, cred, să înțelegi mai ușor schimbările care, inevitabil, se întâmplă în jur. Să nu rămâi ancorat într-o perioadă care ți-a plăcut ție, să zicem, și să te transformi într-un veșnic nemulțumit de lucrurile care nu mai sunt „ca pe vremea ta”. 

Deși cursurile nu sunt acreditate (nu este scopul nostru să facem cursuri de formare profesională), unii angajatori au luat în considerare activitatea suplimentară pe care un candidat a făcut-o într-un anumit domeniu. Avem și cursanți care au descoperit că le-ar plăcea să lucreze în alt domeniu decât cel în care activau, cursanți care s-au orientat spre o nouă facultate sau un master. 

Promovarea școlii

Folosim toate instrumentele „clasice” de promovare, de la newsletter la parteneriate media cu radiouri, posturi de televiziune, reviste online sau print care au un public similar cu al nostru. Avem o pagină de Facebook cu aproape 45k de followeri și de curând am început să comunicăm susținut și pe Instagram și YouTube. Suntem în legătură cu bloggeri care vin la cursurile noastre și scriu apoi cu plăcere despre ce au experimentat.

Cel mai bine funcționează reclama pe care o fac cursanții. Dacă omul pleacă mulțumit de la curs, va povesti despre tine și altora și va fi o sursă foarte credibilă. Asta merge mână în mână cu dezvoltarea social media – oricare dintre participanții la curs poate împărtăși cu un număr mare de persoane dacă și ce i-a plăcut la curs sau la noi, în general.

Noi de fapt, la Fundația Calea Victoriei, facem PR pentru științele umaniste, pe care vrem să le descopere cât mai mulți oameni. Apropierea de arte, filozofie, istorie etc. ne poate face mai inteligenți, desigur, dar și mai empatici, mai flexibili, mai ingenioși, mai receptivi și mai responsabili față de ce se întâmplă în jur.

Care e mesajul care unește tot ce facem - de la cursuri la concerte de muzică clasică, la Luna Bucureștilor și Balul Bucureștiului interbelic, expediții culturale prin oraș sau prin locuri interesante din țară? „Inspirăm prin arte și cultură” ar fi, poate, cel mai potrivit. Asta face Fundația Calea Victoriei de aproape 12 ani în București.

Evoluția businessului

Oamenii sunt interesați de ceea ce facem, dovadă că reușim să ne autosusținem din taxele de curs. Echipa noastră, mă refer și la lectori, și la colegii din echipa de organizare, a crescut. Avem cursanți care revin la noi chiar și după 10 ani. Unii și-au făcut familii, între timp, și i-au adus pe cei mici la cursurile pe care le organiză pentru copii. Copiii care au participat la primele cursuri vin acum la Școlile de vară pentru adolescenți sau chiar la cursurile pentru „oameni mari”.

Proiecte adiacente

Am amintit deja despre Luna Bucureștilor și Balul Bucureștiului interbelic. Vrem să continuăm seria de evenimente muzicale: Concertul Extraordinar de Anul Nou și concertele din seria „I love…”. Sunt evenimente de mare impact în media, le-am organizat fie la Sala Radio, fie la Sala Mare a Teatrului Național București și de fiecare dată am avut sala plină de public inteligent și entuziast.

Din 2009 organizăm și Descoperă Bucureștiul Cultural – seria noastră de evenimente și cursuri gândite să-i împrietenească pe bucureșteni cu propriul oraș, cu clădirile sale de patrimoniu și istoria Capitalei. Conservarea patrimoniului arhitectural merge mână în mână cu educația și e nevoie de un public educat, care să reacționeze când e cazul, dacă vrem să ne bucurăm în București de zone precum Ioanid-Dacia sau Bulevardul Lascăr Catargiu, Calea Victoriei, Cotroceni etc.

Ne bucurăm că ideea organizării de tururi prin oraș a prins teren și că acum sunt o mulțime de variante ale programelor începute de noi. Asta înseamnă că un număr din ce în ce mai mare de bucureșteni înțelege de ce e important să-ți păstrezi și prețuiești istoria (nu doar declarativ).

Planuri

Pentru anii care urmează, ne dorim susținerea unor sponsori pentru evenimentele mari. Avem proiecte variate, un public inteligent, numeros și fidel, care ne urmează indiferent de subiectul propus și ne-am dori un partener pe termen lung care să ne ajute să continuăm povestea asta frumoasă numită Fundația Calea Victoriei.