Alexandra Crăciun își dă lunar banii de bere pe licențele Adobe. De aici semnele de întrebare apărute când a ales să-și înceapă drumul în industrie ca Digital Account Executive la Omniperform, în loc sa facă art direction într-o echipă de creație. S-a mirat chiar și ea, dar a luat-o ca pe o provocare de a înțelege întreg procesul de agenție (unde facultatea nu prea a ajutat) înainte de a se concentra pe deplin pe pasiunea ei. Care nu a fost nici ea trimisă la somn, ci canalizată mai ales în proiecte de lettering.
Ce lucruri trebuie să înveți din mers după 3 ani de facultate mai mult teoretici (petrecuți la Jurnalism și Științele Comunicării), cum faci să te angajezi când ți se cere deja să ai experiență și cum rămâi creativ chiar și atunci când nu lucrezi în creație? Ladies and gentlemen, Alexandra Crăciun.
De ce publicitate?
*inspirational something something error*
Amuzant este că sunt un introvert într-o industrie de extroverți. Mi-a plăcut pentru că este un domeniu în care trebuie să privești lucrurile out of the box, să fii mereu curios despre orice.
Am ales publicitatea pentru că este un domeniu care nu poate îmbătrâni, ci doar evoluează. Și mai mult, ai oportunitatea să lucrezi în categorii super diferite, lucru care te dezvoltă mult. Dacă mare parte din viață oricum trebuie să lucrăm, am vrut să fac ceva ce îmi place, ce mă motivează zilnic să devin cea mai bună versiune a mea.
Facultatea cu mixed feelings
Cert este că a fost destul de multă teorie – de unde și avantaje și dezavantaje. Dacă analizez puțin situația cred că volumul mare de teorie venea din materii ce nu țineau de publicitate (ce surpriză, nu?), ci mai mult Jurnalism și Comunicare. Cred că mai este loc de îmbunătățiri asupra programei.
Prefer să îmi aduc aminte părțile plăcute care, ghici ce, țineau de materii mai practice și care erau „predate” de oameni din această industrie. Depinde cum privești situația („unghiul de abordare”, după cum ne-ar fi spus unii profi), dar din perspectiva de eficiență sunt convinsă că titlul de cel mai mișto curs merge la Strategie, cu Insights prophet Diana Caracotă.
Ideea este că după 2 ani și jumătate în care ni s-a prezentat strategia drept un quest valabil doar pentru metaființe, am avut norocul să avem acest curs/seminar cu Diana care, cel puțin pe mine, m-a făcut să înțeleg muult mai multe lucruri și am reușit să abordez o campanie și din punct de vedere strategic.
Cursurile, deși aveau parte teoretică, semănau mai mult cu niște traininguri, cu multe exemple. Kudos to her.
De la vise de Art Director la rolul de Digital Account Manager
Am început facultatea cu dorința de a ajunge „când voi fi mare” art director. Nu cred că este neapărat mai greu decât în alte departamente, doar mult mai subiectiv - trebuie să convingi niște oameni la interviu printr-un portofoliu.
Nimeni nu s-ar fi așteptat să mă mut pe client service. Nici măcar eu. Însă, cred cu tărie că digitalul este viitorul și am considerat că cel mai bine pot învăța how it works din perspectiva de account. A fost un challenge personal. În Omniperform am șansa să învăț multe, mai ales cum să îmi vând ideea și cum să concep campanii care chiar aduc rezultate.
Mai târziu, știu sigur că mă voi aventura într-un business pe creație alături de niște oameni minunați și super creativi. De aceea, vreau să capăt cât mai multă experiență care să mă ajute mai departe. Încă iau proiecte de design în timpul liber și da, am reușit să îl integrez inclusiv la jobul actual. I keep the creative juices flowing.
Postcard de lemn, lucrat în colaborare cu Fundația Friends for Friends
Learninguri de juniorat
Una dintre dificultăți cred că este să îți înfrunți teama de eșec, mai ales la început. Am învățat, în schimb, că trebuie să accepți feedback-ul ca parte din progresul tău și să gândești obiectiv, dar mai ales am învățat că la finalul zilei cel mai mult contează ca tu să simți că ești mândru/mândră de tine.
Dacă ești junior, sigur vei vrea să faci totul cât de bine poți și te vei dedica 110%, dar e important să îți păstrezi un balans între muncă și timpul tău personal. Also, sunt de părere că toată viața vom fi într-un process de learning, de aceea contează mult să înțelegem că tot ce facem ne ajută să ne dezvoltăm.
Este oarecum dificil la început să te angajezi în industrie, pentru că am observat că majoritatea agențiilor cer „experiență de minimum 1 an”, în cel mai bun caz. So you kinda have to mingle – facultate și job, ca să ai măcar ceva experiență la finalul facultății.
Am cochetat puțin și cu rolul de a fi de cealaltă parte a mesei, la client, în departamentul de marketing. Totuși, cert este că in my 20s mă văd în agenție. Dar nu știi niciodată ce curs poate lua viața și unde poți ajunge :) Îmi las opțiunile deschise.
Imaginea industriei proiectată de facultate vs. la job
Diferă pentru că este o ruptură între teoria de pe slide-uri și cum se petrec lucrurile în realitate. Mai mult, nu te învață nimeni basics-urile practice, de exemplu CUM să îți structurezi o prezentare la client sau cam ce presupune o bugetare.
Consider că unele puncte sunt atinse superficial și accentul este pus pe detalii irelevante și se pierde orice big picture din vedere. Aș fi vrut de exemplu să știu mai mult despre publicitatea online și despre task-uri reale care chiar se întâmplă în agenție.
La final de facultate, văd industria ca pe un challenge care te ajută mult să te dezvolți atât ca om, cât și ca specialist într-un domeniu. O văd promițătoare. Am făcut pasul cel mare și am intrat în această bulă publicitară.
Dacă iau în considerare și alt domeniu? Încă nu sunt sigură, dar mi-ar plăcea să pot să fiu pilot de F1.
Fără așteptări nerealiste de la potențiali angajatori
Sunt de acord să ai niște principii ce stau la baza ta, ca om, dar eu una nu îmi fac așteptări pentru că nu vreau să proiectez niște imagini nerealiste. În schimb pun mare accent pe transparență, responsabilitate și lipsa de ego-uri publicitare.
Agenții ce mi-au trezit interesul? Cele creative și cele bold pentru că au curajul de a se afirma pe piață. Dar mai ales cele care fac publicitate pe bune, mai repede decât pentru alte „realizări”.
Frici și speranțe
O nesiguranță ar fi faptul că deși publicitatea îți oferă o grămadă de experiențe, cred că te poate „stoarce” destul de repede, tocmai pentru că mereu ești în priză.
Mi-ar plăcea să văd campanii din ce în ce mai îndrăznețe, în care nu beneficiul de produs să fie în focus. Aș vrea să văd cum generația noastră învață clientul că noi oferim servicii de acest tip din perspectiva de specialiști, nu de executanți *drops mic*.