[Hai cu votul] Karin Budrugeac: În bula mea am reînceput să citim Constituția și să ne reamintim cât de important e pe cine alegem

Pe 26 mai, la alegerile europarlamentare, Karin Budrugeac va fi observator la vot. Pentru ca i se pare un exercitiu al democratiei. Asa cum votul i se pare un gest de igienă personală. Vă spunem, de vreo două luni, pe multe glasuri, cât de important e votul de luna aceasta. Şi cel din toamnă şi cel de anul viitor şi toţi paşii care ţin societatea în echilibru fin de funcţionare. Am făcut şi un concurs în care am strâns multe alte argumente de a convinge românii că pe 26 mai cea mai importantă destinaţie e secţia de vot. Necesitatea votului pare un consens în bulele noastre. Şi totuşi, statistica arată în România una dintre cele mai mari absenţe la vot din Europa.  

Politica internă pare o mocirlă fără sens, o administrare defectuoasă a unei țări în goana unor politicieni după avere, iar noi pare că ne definim mai degrabă printr-un deziderat despre unde vrem să ajungem versus de ce putem face cu ce avem. Privirea e mai mereu în altă parte, spune Karin.

Dar când privim în altă parte, s-ar putea să ne trezim cu o realitate de nerecunoscut. În rândurile mai jos, câteva motive de la Karin pentru a merge la vot.

Cine nu votează în România

În bula mea s-a votat mai ales la prezidențiale. Poate că asta vine și de la aura pe care o păstrează încă instituția prezidențială la noi, poate și din dorința fiecăruia de a ști că pune ștampila pe o persoană care ne va reprezenta pe noi toți, ca țară.

Deseori am impresia că oamenii când se gândesc la politică au în cap mai degrabă politica externă și mai ales capra vecinului, că e un vecin cu care să ne comparăm, sau unul la care să aspirăm, mai la vest, sau chiar peste ocean.

Politica internă pare o mocirlă fără sens, o administrare defectuoasă a unei țări în goana unor politicieni după avere, iar noi pare că ne definim mai degrabă printr-un deziderat despre unde vrem să ajungem versus de ce putem face cu ce avem. Privirea e mai mereu în altă parte. Poate tot din lipsa asta de preocupare despre ce este realitatea noastră de zi cu zi și cum ar putea să se urnească ea, nu ne urnim nici noi la locale.

Bucureștiul este, probabil, și un oraș dificil, așa cum e el, mai mult urât decât iubit. Mulți și dintre cei cei pe care îi știu personal îl locuiesc de ani de zile dar au tot buletinele din orașele lor de proveniență, ceea ce face că avem un oraș pe care noi, locuitorii lui de zi de zi, nu ni-l asumăm. E suficient să te uiți la câte mașini care nu au numere de București stau parcate pe lângă blocuri. Doar 33% dintre bucureșteni au votat în 2016 (au fost 44% în 2012).

Poate și pentru că ne un pic scârbă de acest oraș, poate și pentru că ne copleșește cu nevoile lui, pe care le resimțim din plin și tot timpul. Poate și pentru că scrutinul într-un singur tur, când de cele mai multe ori e lesne să ghicești cine va lua mai multe voturi, e o bătaie de joc care nu ar trebui să mai existe, pentru că te face să simți că de fapt votul tău chiar nu contează.

Peste aceste bănuieli de natură aproape sentimentală mai cred că votăm cel mai mult la prezidențiale și cel mai puțin la legislative pentru că nu știm cum funcționează schema puterilor în stat. Unul dintre lucrurile bune care s-au întâmplat în ultimii 2 ani, tot în bula mea, este că am reînceput să citim Constituția și să ne reamintim de cât de important e pe cine alegem să trimitem în parlament.

Efecte

Nu mă pricep, așa c-o s-o să zic o generalitate. Ca societatea să se îndrepte într-o direcție pe care oamenii nu și-o doresc deloc, pentru că ne mai girând cu votul pierd orice formă de control asupra factorilor decizionali. Și o societate în care nevoile lor, nefiind exprimate prin opțiunea votului, nu au cum să fie respectate.

Cum se poate încuraja votul

Cred că oamenii nu cred în primul rând că votul lor poate schimba ceva și nu simt vreo responsabilitate asupra mersului lucrurilor la nivel de țară. Nu știu cum pot fi ameliorate neîncrederea și indiferența la politică altfel decât prin educație civică.

Cum nu prea avem parte de ea prin școli, există ONG-uri care și-au făcut un scop din asta, cum sunt Funky Citizens sau Forum Apulum din Alba Iulia, care fac traininguri prin țară și au făcut inclusiv manuale pentru puști – de la Constituția pentru clasa a VII-a la Ghidul ilustrat al comunismului românesc, un manual de istorie recentă pentru liceeni.

Și cei de la Centrul pentru Jurnalism Independent fac cursuri de media literacy pentru profesori din toată țara, ca să le poată strecura elevilor lor simț critic față de informațiile din media la orice materie, având în vedere că nu există separat asta în curriculă. Probabil mai sunt și alte organizații de care nu știm, dar chiar și așa, e greu să-ți imaginezi un impact major la nivel de țară pornind de la o mână de oameni. Dar și puțin câte puțin se pot face lucruri, important e să ne implicăm cât mai mulți, prin donații de bani sau de timp.

Campanii care ți-au plăcut

Nu e o campanie care să încurajeze direct participarea la vot, dar este o campanie care mi se pare foarte importantă. Fiecare Vot Contează e un proiect civic al mai multor ONG-uri din România, care racolează, de fapt, observatori la vot, care să se asigure de buna funcționare a secțiilor de votare în ziua respectivă.

Asta înseamnă practic să te oferi să stai de la prima oră a dimineții până noaptea târziu cu ochii în patru pe pe cabinele de vot și pe membrii secției. La alegerile din 2016 au fost 2.000 de astfel de voluntari din toată țara. Continuă și acum pentru europarlamentarele din 26 mai și mi-am propus să fiu și eu printre ei de data asta, mi se pare un exercițiu minunat de democrație. 

Demersuri necesare

Am fost în prima sau poate a doua generație din România să prindă o bursă Erasmus, cu 2 ani înainte să intrăm în UE. Am plecat două semestre la Paris. Ca să vină și prietenul meu să mă vadă de Crăciun a trebuit să găsesc un proprietar francez să se poarte garant, să îi facă o scrisoare de invitație. Prietenul meu a trebuit să se împrumute de bani ca să demonstreze că are o sumă X în cont, ceea ce reprezenta o garanție că vine ca turist și nu ca cerșetor.

Pentru toți cei mai tineri cu câțiva ani decât mine așa ceva este de necrezut azi. Faptul că suntem în UE cred că este, pentru cei care au crescut ca cetățeni europeni, un fapt dat, iar mobilitatea asta de care avem parte la nivel de studii și de muncă e cumva considerată default. Este un drept pe care îl avem, într-adevăr, dar vine la pachet și cu niște îndatoriri față de UE care sunt inconfortabile pentru o parte bună din clasa noastră politică. Iar ele nu sunt ireversibile, dacă nu suntem atenți, am putea să le și pierdem.

Când cei care nu votează sunt arătați cu degetul

O știu pe fata care a iscat scandalul cu „Mă piș pe el de vot” în 2014, pentru că a purtat tricoul ăsta la proteste. Din 2008 are o asociație (Sens Pozitiv) care lucrează cu grupurile vulnerabile la HIV, heroinomani, femei care practică prostituția, oameni ai străzii și a lucrat și în cadrul ARAS, Asociația Română Anti-SIDA. Grupurile vulnerabile la HIV sunt, de fapt, cele mai vulnerabile la orice, pentru că sunt oameni uitați de societatea în ale cărei margini trăiesc. Există tratamente pentru HIV, doar că periodic ele dispar, la fel cum dispar și seringile gratuite care ar reduce riscul de contaminare. Alina spune că deși s-au schimbat guvernele în toți ani ăștia în care ea activează, asta nu s-a schimbat. Corupția și furtul de bani din bugetul de la sănătate. Asta a vrut ea să spună cu „Mă piș pe el de vot”, că oricine a venit la putere în ultimii 10 ani, situația celor mai vulnerabili nu s-a schimbat prea mult.

Am dat-o drept exemplu pentru că atunci a fost foarte aspru judecată de opinia publică de pe Facebook pentru luarea ei de poziție, ori ea a făcut mai mult pentru comunitate decât probabil majoritatea dintre ei. Mai cred și că ne este foarte ușor să judecăm și mai greu să încercăm să înțelegem de ce unii oamenii nu votează.

Primul vot

Familia mea a fost mereu la vot, am crescut cu ideea că trebuie să votez și cu o oarecare mândrie de a face un gest care mi se părea responsabil, adult. Am pus ștampila prima oară în 2004, la legislative și prezidențiale, iar la momentul respectiv nu mi s-a părut c-aleg răul cel mic. Mi-a părut rău când am schimbat buletinul în 2012 și am rămas fără stickerele cu votat de pe care se luase cerneala.

Cunosc puțini oameni care nu votează, cei mai mulți la primărie, din motivele semnalate mai sus. Dar ce se întâmplă este că degradarea acestui oraș i-a mobilizat până și pe ei, vreo 2 și-au oficializat între timp relația cu Bucureștiul printr-un buletin nou, iar pe un al treilea l-am luat în spațiu cu mine ca data viitoare să meargă la vot.

Îndemn la vot

Mi se pare un gest de igienă personală. Când ai dreptul să alegi și nu o faci, înseamnă că-i lași pe alții să aleagă pentru tine.