Luni 12 decembrie 2016.
Îmi așteptam studenții - predau la Master la UB la Științele Comunicării.
Cu o zi înainte, duminica, făcusem observare la ultimele alegerile parlamentare.
În secția mea din Drumul Taberei nu știu cum de s-a nimerit, dar am avut o situație destul de reprezentativă pentru ce s-a întâmplat la nivel național. Încă de la primele ore ale dimineții, alegători foarte în vârstă veniseră deja la vot. Atât de în vârstă încât îi ajutam să urce acele câteva trepte pe care în timpul săptămânii zburdau copiii din ciclul primar. Tinerii – după ce i-am așteptat toată ziua ajunsesem să încadrez aici pe oricine urca scările alea cât de cât vioi - au venit puțini și târziu.
Deci luni la curs, pe măsură ce mi-au intrat studenții în clasă - am făcut un mic sondaj cu două întrebări: ” ați fost ieri la vot.
De ce da/nu?” din vreo 25 de respondenți cu drept de vot - numai vreo patru votaseră. De ce?
Culmea știți care e? Că absolut toți aveau motive personale foarte logice pentru care nu se duseseră la vot. Poți să-i mai judeci? Da! Și i-am și judecat și foarte aspru. 39% prezență la nivel național. Codașii europei. Tinerii 18-24 prezență numai vreo șaseșiceva la sută. Etc...
Problema și concluzia la care am ajuns este că motivele profunde, poate structurale pentru care ei nu au mers la vot sunt foarte asemănătoare cu cele pentru care noi, cei care am fost i-am judecat.
Suntem divizați.
Nu avem încredere unii în ceilalți.
Jucăm la suma fixă – dacă unii dintre noi câștigă – e clar că ceilalți trebuie să piardă.
Ceilalți au niște motive ascunse. Sau sunt proști, leneși ignoranți, fripturiști.
Și asta e latura noastră întunecată. Pe care putem să o jucăm, să o scoatem în față – fie pentru că nu ne ducem la vot, fie pentru că îi judecăm pe ceilalți că nu se duc la vot – dar nu facem nimic pentru ei.
Problema e că ce se întâmplă atunci probabil este o reacție de neutralizare. Cam ca în chimie. Acidul care ar trebui să înlăture pe cale democratică - puterea politică ce nu și-a făcut treaba – se face apă. Zicerea aia aparent haioasă ”Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul” – este exact decoctul acestei filosofii de neutralizare. De descetățenificare a noastră. Ce să ne mai batem capul și așa nu merge. Nu are rost.
Și asta e exact cartea care funcționează pentru actualul establișment. Prost. Corupt. Nu are rost să vă bateți capul să-l schimbați.
Vor veni alții la fel – bla-bla – e exact retorica neîncrederii.
Problema e că asta e cartea cea mai facilă. Ne vine la îndemână. Cam ca înjurătura din trafic. E cel mai aproape de noi.
Dar uite că nu avem numai cartea asta. Am arătat că avem mai multe cărți.
Peste 600 de mii de români în stradă – nu pentru salarii, pensii sau beneficii tranzacționale, ci pentru democrație – ne-au arătat tuturor că avem și o parte luminoasă a forței. Și cred că rolul nostru, al oamenilor din industriile creative este să îi ajutăm pe români să-și activeze partea luminoasă a forței.
Ce e această parte luminoasă a forței?
Interesul nostru pentru civic, pentru politic – în sensul binelui comun, al lui greater good. Am fost sute de mii în stradă să oprim OUG 13 sau legile justiției. Mai vorbeam la un moment dat cu colegi din Geeks for Democracy – oameni din industriile creative, avocați sau din tech – ca dacă ar fi să calculăm un rate card pentru orele alea – ar rezulta o factură cu multe zerouri și un procent consistent din PIB.
Toate orele alea sunt ore investite de noi toți în partea luminoasă a forței românilor. Și mai mult decît atât – dacă am investi orele astea făcând ce știm noi mai bine – am avea încă și mai mult spor și impact.
Dar pot fi românii activați prin comunicare?
Cred că cel mai bun exemplu recent este campania #șîeu. A mișcat energii din industriile creative, antreprenoriat, lideri de business, corporate, media și zona civică. A generat solidaritate și asta e poate unul din drumurile care duc către partea luminoasă. Când mă dezbrac de eu și-l iau în brațe pe împreună.
A generat și dezbateri care poate au arătat și cât de nepregătiți suntem încă să ne activăm plenar partea luminoasă a forței.
Că încă – în cele mai elevate zone ale comunității de business nu facem distincția dintre inițiativă civică și politică. Și că uneori reacționăm în virtutea unor frici care vin mai de grabă din partea noastră întunecată – ”inițiativa critică Guvernul – deci e politică – deci dacă ne-o luăm?” Pe bune?
Păi nu suntem contribuabili și ar trebui să-i tragem la răspundere pe oamenii ăștia pentru cum ne cheltuie banii?
Dar ăsta e genul de inițiativă care ne deschide conversațiile și conversațiile sunt antrenamentul prin care ajungem să facem distincțiile de care vorbeam.
Și mai ales, ne ajută să rămânem împreună. Și în partea luninoasă a forței.
-----
Paul-Ioan Kasprovschi:
"Învăț, muncesc și predau de 20 de ani în comunicare și marketing. Cred că nu mai avem alte opțiuni să oprim cursul toxic în care este dusă țara noastră decât să ne implicăm civic. Cât mai mult, cât mai mulți."
