Acum 10 ani, Irina Ciocan Stănescu, Managing Partner – Graffiti PR, era relativ nemulțumită. Voia mai mult, mai repede, mai bine – de la ea și de la ceilalți. Se întorcea din UK, după un master care i-a plăcut și un experiment de angajare care a dezamăgit-o.
Îmi aduc aminte că pe atunci scenariul de a locui în altă țară era privit cu mult mai mare echilibru – UK era o opțiune, România era și ea o opțiune validă. Nu aveam acel sentiment de “stat cu bagajele făcute” pe care îl resimțim acum mai toți în jurul nostru.
S-a întors la Graffiti PR, unde făcuse un internship în 2008, și aici a rămas, dezvoltând CSR & Sustainabilty. În 10 ani, campaniile de CSR-sustenabilitate sunt mai mature, dar și riscul e foarte mare, spune Irina: al campaniilor dezirabile, al implicării superficiale.
Dar aici e datoria noastră să fim critici cu propria meserie. Și aici apare zona de pesimism – nu văd la orizont o cale de vindecare de comunicarea light & bubbly despre noi. Sper să stăm în curând la masă și să discutăm despre ce nu merge deloc, dar deloc bine în industrie.
Acum 10 ani
Acum (aprox) 10 ani, mă întorceam din UK. Plecasem la un master neștiind dacă voi alege să rămân acolo. Deși mi-a plăcut foarte tare experiența de student, cea de angajat m-a dezamăgit, așa că în ziua în care trebuia să semnez contractul pe durată nedeterminată cu o agenție din UK, mi-am dat demisia și am cumpărat un one-way ticket înapoi spre București.
Îmi aduc aminte că pe atunci scenariul de a locui în altă țară era privit cu mult mai mare echilibru – UK era o opțiune, România era și ea o opțiune validă. Nu aveam acel sentiment de “stat cu bagajele făcute” pe care îl resimțim acum mai toți în jurul nostru.
Schimbări
Mă întorceam la Graffiti PR. Făcusem un internship aici (în 2008), înainte de a pleca la master. La revenire, ca detaliu amuzant poate, știu că i-am scris lui Mircea* că am o singură condiție – să lucrez cu Bogdan (Tomo). Mircea s-a ținut de cuvânt și iată că respectăm condiția și azi.
Deci pot spune că începeam un parcurs de carieră la Graffiti PR, pe atunci proaspăt desprins de agenția Graffiti BBDO. Salt în prezent – evident au urmat diferite promovări, luări de noi responsabilități.
Sunt 3 schimbări majore pe care mă bucur că le-am trăit sau văzut întâmplându-se (1) cum Graffiti PR a crescut frumos, sănătos (nu tot timpul liniștit) - de la 7 la 70 de oameni, la o agenție independentă, care a reușit să convingă un client să devină acționar majoritar (2) creșterea competenței de consultanță în CSR – la care lucrez acum alături de 10 colegi specializați în domeniu și cu sprijinul tuturor celor 70 de colegi din agenție (3) accentul pus pe parcurs de carieră.
La ce lucrai
Aviația – my first love. Lucram pe contul Blue Air, unde am avut parte de încrederea Florentinei Tatu să facem PR by the book – cunoaștere business, celulă de criză, CEO access. A fost foarte interesant să lucrez pe un cont de aviație & turism, cu acest gen de deschidere, la nici un an de la intrarea în industrie.
Tot acum aproape 10 ani a aparut my 2nd big love și “the one” – CSR & Sustainabilty. În 2010, contul de CSR OMV Petrom a intrat în portofoliul Graffiti PR. Să lucrezi îndeaproape cu Mona Nicolici pentru programul Țara lui Andrei a fost probabil cea mai bună școală de care puteam avea parte pentru a înțelege ce înseamnă să faci CSR în România.
Și tot din acei ani mi-a rămas în minte un stunt relativ random, făcut de o echipă comună din cele două agenții (Graffiti PR și Graffiti BBDO), nu de mine: boarderii (susținuți de Mountain Dew) au făcut protest în față la INMH pentru a cere zăpadă pe pârtii. Sigur nu ar mai fi o opțiune acum, dar atunci, la început de carieră, mi s-a părut mișto – disruptive, legătură cu brandul, fun, news generating (pe atunci au fost destul de multe TV-uri care au făcut din asta o știre). Acum peisajul brandurilor dar și al protestelor e mult mai aglomerat.
Starea de spirit
Eram relativ nemulțumită – voiam mai mult, mai repede, mai bine – de la mine și de la ceilalți. O parte din nemulțumire a rămas, dar e lăsată în spate de satisfacția dată de proiectele de cursă lungă. S-a confirmat ideea că nicio înfrângere nu e fatală și nicio victorie nu e definitivă. S-a infirmat o oarecare absolutizare cu care priveam ideile sau campaniile – nu există campanii bune sau rele în PPT.
Am învățat că totul e un mix între idee, implementare, context. Acum 10 ani aș fi ucis pentru o idee. Acum cred mult mai mult în execuție și context.
FFW in prezent
Să începem optimist – chiar nu credeam acum 10 ani că o să văd Graffiti PR ca fiind o agenție independentă, cu soluții de comunicare integrată și o echipă de 70 de oameni. E un selling dar e pastila mea de optimism pentru „celelalte zile”.
O altă zonă de optimism e progresul implicării companiilor în societate. Nu știu dacă am ajutat sau nu, dar mă bucur că am fost acolo. Văd campanii de CSR-sustenabilitate mai mature, dorință mai mare. Desigur, e un risc foarte mare – al campaniilor dezirabile, al implicării superficiale. Dar aici e datoria noastră să fim critici cu propria meserie. Și aici apare zona de pesimism – nu văd la orizont o cale de vindecare de comunicarea light & bubbly despre noi. Sper să stăm în curând la masă și să discutăm despre ce nu merge deloc, dar deloc bine în industrie.
Desigur că avem nevoie de cazuri de succes. Desigur că avem nevoie de PPT-uri cu trenduri. Dar avem nevoie și să discutăm despre fails, despre ce trenduri nu s-au confirmat, despre ce amenințări sunt acolo.
Nu e o critică la adresa industriei mai mult decât e o autocritică. Dacă trebuie să pornească cineva valul, sigur Graffiti PR, o agenție din top 3 agenții din România constant în ultimii ani, e printre cei care ar trebui să facă asta. Poate că în următorul 10 years challenge vom vorbi deja despre super-progrese la acest capitol, dar sper însă că mai devreme.
De ce e mișto să lucrezi în PR
Diversitate. Implicare în societate. Oameni pentru care munca e (și) pasiune.
Cât de mult simți că poți schimba lucrurile
Dacă un fost intern în Graffiti PR a primit atâta încredere încât să poată dezvolta una dintre cele mai solide divizii de consultanță în CSR-sustainability din agențiile din România, cred că am oricând o poveste credibilă de spus. Putem schimba lucrurile. Dar nu tot timpul așa cum vrem. Uneori durează mai mult. Alteori vine cu consum mare de resurse de tot felul. Alteori trebuie să accepți că o victorie imperfectă e tot o victorie. Dacă ești OK cu aceste variabile, avantajul unei industrii încă tinere e fix ăsta – că poți schimba lucrurile.
Cele mai bune lucruri care s-au intamplat in 10 ani
Accent pe strategia de comunicare, prezența brandurilor în societate (asumare de cauze, strategii de CSR-sustenabilitate, reshape produse etc.), proiecte cu impact pe termen mai lung.
Oameni: cel mai bun lucru vine din cel mai rău lucru (yay, poftiți optimism) – resilience. Încăpățânarea cu care mulți se luptă pentru a face lucrurile cât pot ei de bine. Pasiunea pentru lucrul bine făcut (nu săriți, a trecut de mult sloganul!).
Procese – am văzut industria profesionalizându-se. Da, nu mai suntem nebunii visători dar asta înseamnă că știm mai bine valoarea muncii noastre, putem vinde mai mult, ne urmărim impactul.
Rezultate – accent pe strategie și impact pe termen mai lung. Cred că suntem mult mai pregătiți să stăm la masa mare a consultanților de business decât eram acum 10 ani.
Efectele muncii – Momentul ăla când ești pe scenă... NU :) Deși e super-fun la galele de premii, asta cu siguranță. Dar mă bucur să văd pasiune pentru efecte în business-ul companiei client, dincolo de awareness pe termen scurt. Mă bucur să văd o legătură cu societatea.
Cel mai bun lucru din munca ta, pe care îl știu prea puțini
Faptul că am crescut (alături de Julie și Lore) o divizie de CSR-Sustainability de 11 consultanți care lucrează exclusiv pe proiecte de implicare în societate (NGO support, CSR-sustainability, volunteering, sponsorship etc).
Ce i-ai spune eului tău de acum 10 ani. Ce îi spui celui de peste 10 ani
Eului de acum 10 ani – „Alege-ți bătăliile!” – ce să vezi
Eului de peste 10 ani – „Nu uita că dacă nu e cu sens și nu te distrezi, ceva e greșit”
* Dicționar de nume
Mircea – Mircea Tomescu, fostul Managing Director al Graffiti PR
Bogdan (Tomo) – Bogdan Tomoiagă, actualul MD al Graffiti PR
Julie – Iulia Botar – SR Consultant – Graffiti PR – CSR-Sustainability Division
Lore – Loredana Ianuș - SR Consultant – Graffiti PR – CSR-Sustainability Division
Comentarii