Dupa ce a urmat Facultatea de Teatru si Televiziune din Cluj, sectia Cinematografie, Fotografie, Media, Diana Gandila a trecut prin fotografie, videografie, colaj si ilustratie. De la desen, a ajuns la croitoria naiva. Adica papusile de fetru pe care le mestereste. Trecerea a fost fireasca, asa cum e de obicei, cand incerci sa imblanzesti realitatea.
Mi-am dorit mult sa-mi demonstrez ca pot sa desenez frumos lucruri care nu exista. Apoi a venit ideea ca aceste fantezii sa fie cumva palpabile. Asa ca le-am transpus iar in offline si mi-am dorit sa fie mai mult decat o ilustratie frumoasa pe perete.
Pana acum, menajeria ei de plus nu e prea mare. Mestereste la un animal aproape 5 zile. Primul l-a facut in facultate, acum 10 ani, era un panda, care a iesit dezastruos. Acum un an, a incercat iar, cu o vulpe. Si pentru ca reactiile au fost bune, a continuat.
Cred ca mi-am impus singura ca "this is my special power", doar ca de-a lungul anilor am tot cautat o nisa si a durat mult sa o gasesc, pentru ca niciodata nu am fost multumita cu ce mi-a iesit.
Diana povesteste despre cautarile si experimentele ei, ilustratie, inspiratie si ratoni, in randurile de mai jos. Iar noi ii recomandam atat povestea, cat si jucariile - si nu doar pentru ca ne-a fost colega intr-o vreme la IQads :)
Inceputurile
Nu stiu de unde si de cand a pornit dorinta de a face ceva artistic sau ceva handmade. Cred ca mi-am impus singura ca this is my special power, doar ca de-a lungul anilor am tot cautat o nisa si a durat mult sa o gasesc, pentru ca niciodata nu am fost multumita cu ce mi-a iesit.
Am trecut prin fotografie, colaj si ilustratie. Pasiunea care a ramas neatinsa este designul de bijuterii din argint sau ceramica. Poate intr-o zi o sa incerc si asta. Deocamdata sunt bucuroasa ca am gasit croitoria naiva, cum ii zic eu. Adica papusile astea cu care imi permit sa fiu copilaroasa.
Unde se intalneste web designul cu designul de obiecte
Web designul nu prea se intersecteaza cu designul de obiect. E strict jobul meu actual. Dar ilustratia da. Pentru ca mi-am dat seama, cand faceam multa fotografie, ca nu-mi placea realitatea. Asa ca mi-am dorit mult sa-mi demonstrez ca pot sa desenez frumos lucruri care nu exista. Apoi a venit ideea ca aceste fantezii sa fie cumva palpabile. Asa ca le-am transpus iar in offline si mi-am dorit sa fie mai mult decat o ilustratie frumoasa pe perete. Poate ceva cu care sa poti interactiona.
Animalele din fetru
Cred ca samanta a fost sadita, inconstient, in copilarie. Mama obisnuia sa isi croiasca haine din revista Burda. Imi facea si mie rochite si eram mereu pe langa ea. Imi placea ritualul: intindea materialul pe masa mare din sufragerie, apoi indigo-ul si la urma tiparul. In cateva zile era gata haina. Deci de-aici cred ca am ramas cu niste cunostinte minime de croitorie care mai tarziu mi-au dat increderea ca as putea face asta sub o forma sau alta si ca nu as lua-o complet de la zero.
Nu stiu exact ce m-a facut sa aleg animalele din fetru. Probabil o combinatie dintre lungile scroll-uri pe pinterest, dragostea pentru culori si animale, faptul ca fetrul se coase foarte usor de mana.
Povestea primului animal
Primul animal l-am facut in facultate, de fapt, deci acum vreo 10 ani. Era un panda albastru. E iesit dezastruos.
M-am demoralizat si am renuntat rapid la idee, cum imi e obiceiul. Pana anul trecut, cand am printat un tipar gratuit cu o vulpita. A iesit cat de cat ok, colegele m-au felicitat si am si facut-o cadou uneia dintre ele. Fiindca au fost reactii bune, m-am gandit sa mai incerc un tipar. Si apoi altul. Si tot asa.
Cum ai invatat
Am dat multe scroll-uri si click-uri prin pinterest. Am salvat ce era gratuit. Coseam si imi placea ce iese. Doar ca eram frustrata ca nu erau tiparele mele, nu puteam sa mi le insusesc.
Stiam ca trebuie sa desenez eu animalul pe hartie, dar experienta mea era limitata si trebuia sa adaptez stilul meu de ilustratie la un tipar simplu si care sa iasa bine in cusatura. In mintea mea era un blocaj si am amanat cateva luni sa fac asta. Pana intr-o zi cand am luat 2 tipare diferite, le-am modificat, adaptat si a iesit o vulpita de care am fost cu adevarat mandra.
Menajeria
Fiind lucru integral de mana, menajeria nu e prea mare pentru ca fiecare animal imi ia in jur de 5 zile. Pe primele animale, cele facute dupa tipare gasite pe net, le-am facut cadou prietenelor. De 2 luni, de cand am trecut exclusiv pe tiparele mele si am inceput sa vand, am avut un pic mai multe comenzi decat as fi sperat, dar tot mai este mult loc de crestere. Cea mai populara papusa a fost vulpea.
Etapele de creatie
Desenez tiparul, il decupez, tai formele din fetru dupa tipar si trec la cusut detaliile. Cel mai greu e sa introduc umplutura in partile subtiri, cum sunt mainile si picioarele. Fetrul e un material foarte sensibil, se deformeaza daca tragi de el, iar umplutura hipoalergenica folosita e extrem de usoara si aerata. E greu de lucrat cu ea. Dar devine mai usor cu timpul.
Imi e greu sa ma decid si la combinatia de culori si la tipul de hainute. Sotul meu mai rade de mine cand ma vede preocupata pentru ca nu ma pot decide cu ce sa imbrac un anumit animal. Ce sa faci, fiecare cu piticii lui.
Animale preferate
In principiu aleg un animal drag mie. Pana acum au fost vulpi, pisici, ursi, iepuri si ratoni. Imi place sa fac mereu ceva diferit, sa experimentez lucruri noi si sa simt ca evoluez. Din ratiuni de marketing, deocamdata nu fac papusi model unicat, dar nici nu-mi doresc sa fac exact aceeasi papusa de nenumarate ori doar pentru ca am comenzi pentru ea.
Inspiratia e in foarte multe locuri, iar daca am o minte odihnita incep sa gasesc multe idei. Mie imi place mult regizorul Wes Anderson si sunt foarte pasionata de universul personajelor sale. E intotdeauna un compliment sa imi spuna cineva ca ceea ce fac ii reaminteste de el. Apoi imi place sa antropomorfizez animalele si sa gandesc mereu personalitati si hainute diferite. Uneori imi place rezultatul, alteori mai putin.
De asemenea, Instagram si Etsy sunt locuri bune pentru a studia piata asta si a invata ce se cauta, ce se vinde si cu cat se vinde.
Cumparatorii
In principiu, clientii sunt dintre oamenii care iubesc animalele si cei care au copii si isi doresc o jucarie personalizata pentru copilul lor. Am primit si cereri de personalizare a unor animale existente – un urs cu tigaie, o vulpe cu fulgerul lui David Bowie pe tricou sau reinterpretarea unor personaje din desene animate.
Promovare
Eu mereu am avut o problema cu increderea in sine si nu mi-a placut niciodata sa ma laud sau sa fiu in centrul atentiei. Pana acum m-au promovat prietenii, dar acum incerc sa pun la punct o mica strategie de promovare.
Deocamdata am pus papusile doar pe contul personal de Instagram (inca sunt in dilema daca e cazul sa imi fac un cont separat sau nu) si am deschis un magazin pe Breslo. Urmeaza si pe Etsy. Deocamdata nu am investit financiar in promovare, urmeaza sa decid ce merita si ce nu in aceasta etapa.
Animalele de plus din copilarie
Daca e sa ma uit in pozele din copilarie, primul animal de plus cred ca a fost tot un panda. Dar eram prea mica si nu-mi amintesc sa fi avut o conexiune reala cu el.
In schimb am avut o legatura puternica cu 3 animale: un dinozaur pe care l-am primit in clasa I si pe care l-am taiat pe burta pentru a-l transforma in penar (am cusut singura la masina fermoarul – nu a tinut prea mult, dar am fost mandra), un caine portocaliu pe care l-am primit pe strada de la o turista si un elefant pe care l-am mazgalit cu cariocile fiindca in reclamele de pe Italia 1 vazusem animale de plus care pot fi colorate, iar la spalat aratau ca noi. Al meu a ramas tot mazgalit, dar l-am iubit la fel de mult.
