[Hai cu votul] Raluca Răducanu: Nu există bine individual atunci când răul este colectiv

Nu e vorba doar despre România, ci despre întreaga UE amenințată de curente populiste și autoritarism: se estimează că 30% din Parlamentul European ar putea deveni, în urma alegerilor din 26 mai, antieuropean, spune Raluca Răducanu, Director Center for East-European Studies. Raluca a votat de fiecare dată, chiar și atunci când i se părea că nu are cu cine să voteze. A fost observator la vot și a pornit, la Centrul Rațiu pentru Democrație, un program prin care încearcă să le ofere liceenilor instrumentele necesare înțelegerii contextului actual.

Am fost observator electoral în sate uitate de lume, în Oltenia, și am văzut oameni cu dizabilități venind să voteze aproape de închiderea secțiilor nu din spirit civic, ci pentru o legătură de lemne, la ordinul primarului care, la rândul lui, primise ordin de la partid să mai aducă oameni la vot. Aceasta nu este delegarea puterii, ci confiscarea ei.

Tocmai de aceea am pornit alături de Geeks for Democracy, Funky Citizens, Expert Forum, Forum Apulum și Declic competiția de creație Convinge România ca Fiecare Vot Contează!, unde creativii sunt chemați să-i convingă pe cei mai nehotărâți la vot și pe cât mai mulți dintre noi la observarea procesului electoral. Brieful e aici, deadline-ul e 31 martie, juriul e nerăbdător.

 Până atunci, un îndemn de la Raluca pentru alegerile europarlamentare din mai 2019, alegerile prezidentiale din noiembrie 2019, alegerile locale din mai 2020 si alegerile parlamentare din noiembrie 2020:

Votați! Pentru că nu e nimeni pregătit pentru o Europă care se destramă sau pentru o Românie în care legea este înlocuită de bunul plac al unor lideri certați cu principiile democratice. Am mai fost acolo și nu ne-a plăcut.

Cine nu votează în România

Majoritatea populației cu drept de vot nu votează în România. Rezultatul ultimelor alegeri a fost decis de doar 39,5% din electori, iar dintre toți, cei mai puțini votanți au fost în categoria de vârstă 18-35 de ani.

Cauzele sunt mai multe: neînțelegerea noțiunii de cetățean și a raportului de putere în stat, campaniile care au descurajat participarea electorală prin mesaje de tipul “toți sunt la fel”, “un singur vot nu contează”, “mă piș pe el de vot” și senzația că lucrurile au intrat deja pe un făgaș bun, suntem în UE, există creștere economică, sunt lucruri mai bune de făcut decât să te deplasezi până la secția de vot – filme, cluburi, munte etc. Numai că ultimii 2 ani ne-au demonstrat cu vârf și îndesat ce monștri poate naște decizia de a nu vota.

Contextul absenteismului

Peste tot în Europa prezența la vot e oscilantă și, până de curând, a fost pe un trend descendent – depinde de oferta electorală, de eventuale crize sociale sau politice, până și de vreme, numai că o prezență de nici 40% pune România într-o lumină deloc plăcută, chiar și comparată cu statele din regiune, Moldova, Ucraina sau cele din Balcani. Comparația cu statele din Vest e și mai rușinoasă; deși în descreștere, acolo prezența la vot nu a scăzut sub 60%. Deloc întâmplător, vorbim de statele cu cel mai mare PIB din UE: Germania, Marea Britanie, Spania, Suedia, Suedia, toate democrații consolidate.

Efecte

Democrația începe prin vot, prin delegarea puterii. Dar nu orice fel de vot, ci unul informat. Am fost observator electoral în sate uitate de lume, în Oltenia, și am văzut oameni cu dizabilități venind să voteze aproape de închiderea secțiilor nu din spirit civic, ci pentru o legătură de lemne, la ordinul primarului care, la rândul lui, primise ordin de la partid să mai aducă oameni la vot. Aceasta nu este delegarea puterii, ci confiscarea ei.

Absenteismul e tot o formă de a contribui la confiscarea puterii – cu cât prezența la vot e mai redusă, cu atât ponderea activului de partid în rezultatul final e mai mare. Iar în România vedem foarte bine cum partidul se închină, mai degrabă, intereselor liderului decât binelui general – dacă liderul vrea să dărâme statul de drept ca să își rezolve problemele din justiție, foarte bine, dacă interesele liderului cer ca europarlamentarii și diplomații  să voteze împotriva candidaturii unui român la una dintre cele mai importante funcții din UE, se face și asta, dacă liderul consideră că statul este cel mai bine reprezentat de agramați și incompetenți, nicio problemă.

Nu întâmplător partidele acestea se bazează pe prezență redusă la vot, pentru că cifrele mici sunt controlabile, și vor fi primele care vor descuraja participarea electorală, în special încurajând campanii de tipul “toți sunt la fel”.        

Cum se poate încuraja votul

Educație, educație și iar educație! Prezența la vot depinde, în primul rând, de educație, de înțelegerea instituțiilor și a rolului cetățeanului. O să iau un exemplu din  Suedia, care are unul dintre cele mai bune sisteme de educație din lume; copiii sunt învățați să citească și să înțeleagă știri încă de la vârste mici, sunt pregătiți să devină cetățeni, nu roboței care memorează și reproduc.

La ultimele alegeri parlamentare, prezența la vot a fost de 87%, iar această cifră nu e o excepție. În ultimii 50 de ani, în Suedia, prezența nu a fost niciodată mai mică de 80%. În România, dacă le vorbești profesorilor sau directorilor despre educație electorală, mulți îți vor spune că ei nu fac politică în școală.

Măsuri împotriva absenței la vot

Cea mai eficientă măsură pe care am văzut-o în ultimii ani a fost limitarea accesului diasporei la vot în campania prezidențială din 2016. :)  Între cele două tururi, prezența a crescut cu peste 1 milion de oameni, în țară, pentru a compensa imposibilitatea celor din diaspora de a-și exercita dreptul de vot. Sper ca ultimii doi ani de guvernare să fie o campanie și mai reușită împotriva absenteismului. Măcar atât...

Campanii care ți-au plăcut

În Republica Moldova, de exemplu, sunt campanii constante de încurajare a participării la vot. Nu am una preferată, am remarcat doar că se întâmplă cu mai multă consecvență decât în România. M-a amuzat, însă, cea din SUA.

 Nu pot cuantifica impactul, dar pentru mobilizarea pe termen scurt a electoratului campaniile care includ artiști sau alte persoane cu notorietate sunt utile. Nu cele mai importante, dar binevenite, pentru că, spre deosebire de mesajele politice, ajung mai ușor la categorii diferite de populație.

Un mesaj transmis de Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Marius Manole sau Tudor Chirilă e mai ușor de acceptat de o categorie mai largă de public decât unul transmis de un politician, de la orice partid ar fi el.

Demersuri necesare

Mă întorc la educație, educație și iar educație!  Am început, la Centrul Rațiu pentru Democrație, un program prin care ne propunem să le oferim liceenilor instrumentele necesare înțelegerii contextului actual și rolului pe care îl pot avea ei în modelarea acestuia.

L-am numit Euroweekends pentru că una dintre mize este combaterea propagandei antieuropene. Când i-am întrebat de ce s-au înscris au răspuns toți că au fost atrași de temele propuse, că li se par utile și că, din păcate, școala nu le oferă astfel de dezbateri. Pe mine m-a surprins în mod plăcut că au ales ca timp de două luni să își dedice sâmbetele întâlnirilor de la CRD . Sunt aceiași tineri despre care auzim că sunt, în general, dezinteresați de viața cetății. După ce am discutat despre UE, NATO, stat de drept, la finalul atelierului de educație electorală, au început să calculeze dacă împlinesc la timp 18 ani ca să poată vota anul acesta sau măcar anul viitor. Pentru că au înțeles mecanismul de putere și rolul lor.

Campaniile începute acum de încurajare a participării tinerilor la vot sunt foarte utile, numai că, fără educație, ele nu creează un comportament pe termen lung. Trebuie dublate de programe constante de educație civică. 

Când cei care nu votează sunt arătați cu degetul

Eu sunt una dintre acele persoane care atunci când întâlnește pe cineva care nu a votat întreabă direct : și ?! Îți place? Nu pentru a culpabiliza, ci pentru a responsabiliza. Mi se pare firesc să fac asta atât timp cât calitatea vieții mele depinde și de decizia altora de a nu vota. În plus, nu cred că, atunci când totul se dărâmă în jur, ne permitem luxul sensibilității – vai, să nu îi deranjăm! Ba să îi deranjăm și să îi responsabilizăm!

Cum te raportezi la cei care nu votează

Din fericire pentru ei, în jurul meu nu prea sunt oameni care nu votează. Toată bula mea merge la vot, la proteste – când e cazul – se implică civic, fiecare cum poate mai bine. Am rude dezamăgit-furioase din cauza a tot ce se întâmplă în România, și, printr-un mecanism care încă îmi scapă, furia lor începe să se concretizeze în decizia de a nu mai vota la următoarele alegeri. N-o să le las să renunțe la votul lor. În general, încerc să încurajez participarea electorală acolo unde pot.  

De ce e important pentru tine să votezi

Am votat de fiecare dată – locale, parlamentare, prezidențiale, referendumuri (mai puțin cel despre familie), merg să îmi aleg reprezentanții și să folosesc hârtia și cerneala pe care tot eu le plătesc prin taxe și impozite. Chiar și atunci când mi se părea că nu am cu cine să votez, am votat; când s-a introdus sistemul uninominal și toate partidele fuseseră deja în toate alianțele posibile și imposibile am căutat numerele de telefon ale candidaților din colegiul meu și i-am sunat pe toți să îmi spună ce strategie au. Astfel, alegerea care la început părea chinuitoare pentru că nu vedeam pe nimeni care m-ar fi putut reprezenta a devenit foarte simplă, pentru că am găsit persoana care chiar avea o strategie și am votat-o fără nicio reținere.

Primul vot nu mi-l amintesc, însă îmi amintesc foarte clar frustrarea primei dăți când nu am putut vota pentru că nu împlinisem încă 18 ani; prezidențialele din 2000, când în turul 2 au ajuns Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor. Înainte de ziua alegerilor, le-am spus părinților că ajung mai târziu acasă, pentru că rămân la bibliotecă. Nu am făcut asta, ci împreună cu mai mulți colegi din Caragiale ne-am legat de mâini și am plecat într-un marș de conștientizare împotriva lui Vadim, prin centrul Ploieștiului. Încercam să îi rugăm pe cei cu drept de vot să nu ne distrugă viitorul. Pentru că, până la urmă, despre asta e votul, despre alegerea viitorului. Au aflat și ai mei de la știri, înainte să ajung eu acasă, că biblioteca se mutase în ziua aceea în centrul orașului. Au mers la vot și au votat responsabil. Cât s-a putut, având în vedere oferta.

Îndemn la vot

Nu există bine individual atunci când răul este colectiv. Politicile strâmbe afectează direct sau indirect, mai devreme sau mai târziu, fiecare cetățean, iar votul informat este cel mai puternic instrument pe care îl avem împotriva lor.

Nu e vorba doar despre România, ci despre întreaga UE amenințată de curente populiste și autoritarism. Se estimează că 30% din Parlamentul European ar putea deveni, în urma alegerilor din 26 mai, antieuropean. Cu cât prezența la vot este mai mare, cu atât ponderea antieuropenilor – unii dintre ei mânați de Rusia -  scade, iar influența lor asupra politicilor europene va fi mai mică.

Votați! Pentru că nu e nimeni pregătit pentru o Europă care se destramă sau pentru o Românie în care legea este înlocuită de bunul plac al unor lideri certați cu principiile democratice. Am mai fost acolo și nu ne-a plăcut.