[Dupa 10 ani] Alina Galeriu: Trebuie sa fim prezenti in conversatie, altfel murim. O goana nebuna dupa a fi vazut, care afecteaza calitatea continutului livrat

Lumea e mică și chiar dacă ne plac vorbele din folclor, avem și dovezi în acest sens. După ce Costin Radu povestea cum l-a prins criza din 2009 la IQads, revenim cu puțină istorie din mansardă, prinsă în aventurile prin industria de comunicare ale Alinei Galeriu, acum Managing Partner Galeriu & Partners Public Relations. Deci, în 2009, Alina era editor IQads și le lua interviu lui Wally Olins si James E. Grunig. In martie 2011 a schimbat taberele si a inceput primul job in PR. 

Dupa ce am experimentat mai multe formule de lucru, in agentii mai mici sau mai mari si chiar si ipostaza de freelancer, m-am convins ca asta vreau sa fac, oricat de greu ar fi. Asa a luat nastere in 2014 Galeriu & Partners PR

 Cum e acum? E bine, e goana si nebunie. Industria e intr-un proces de reinventare, sub presiunea consumatorilor asupra brandurilor și a clientilor asupra agentiilor, in viteza de a fi vazut, de a face parte din conversatie, indiferent cum. Alina e optimista, insa. Crede ca e un moment care va cerne profesionistii de impostori pe toate palierele: comunicatori, jurnalisti, influenceri.

Acum 10 ani

Imi amintesc ca eram ca un titirez. Nu aveam stare, alergam de colo-colo ca sa fac cumva sa incapa in 24 de ore cat mai multe activitati. Eram un copil in cautarea drumului profeisonal si imi doream sa acumulez cat mai mult intr-un timp cat mai scurt. Terminam facultatea (FCRP, la SNSPA), ma inscriam la masterat, lucram deja la IQads inca din 2008, facusem un stagiu de practica la Administratia Prezidentiala si cumva tot simteam ca nu stiu destul. Si asa era. Mai aveam o tona de lucruri de invatat si de trait. Inca mai am.

La ce lucrai

Acum 10 ani eram editor la IQads, un loc in care mi-am ascutit simtul jurnalistic de a investiga atent fiecare unghi, mi-am antrenat scriitura, am facut parte din echipa de organizare a unor evenimente maraton cum a fost Festivalul ADfel care reunea publicitarii pe terasa La Motoare intr-o efervescenta creativa greu de egalat... si am cunoscut oameni extraordinari care m-au format si inspirat.

Ii includ aici pe langa Marius si IQaderi - cum ne ziceam noi -, si pe colegii de la vanzari din Trustul Realitatea Catavencu din care facea parte si IQads la acea vreme si care, atunci cand nu ne certam pe temperatura optima pentru aerul conditionat din open space-ul cat un hangar de la Casa Presei,  imi dadeau reviste cadou pe care le citeam pe nerasuflate. Si desigur, ii mai includ si pe multi sefi de agentii din industrie carora le luam interviuri sau chiar nume grele de experti internationali in comunicare. Wally Olins si James E. Grunig sunt doar cateva exemple de legende ale comunicarii despre care citisem in manuale la facultate si apoi avusesem sansa sa ii cunosc personal si sa le pun eu lor intrebari din postura de editor IQads.

Ce e diferit azi? Totul. In martie 2011 schimbam taberele si incepeam primul meu job in PR. Viata de agentie a fost greu de digerat initial. Ca jurnalist aveam privilegiul de a primi raspuns la intrebari si in general de a mi se deschide usile. Obisnuita fiind cu acest tratament, m-a socat faptul cat de mult efort trebuie sa depuna un om de PR pentru a obtine acele usi deschise.

A fost neasteptat pentru mine sa constat de cata munca de convingere este nevoie pentru a primi aprobarea de la client, de cata iscusinta si diplomatie este nevoie pentru a atrage atentia jurnalistilor, de cata stapanire de sine si forta este nevoie in negocierile cu furnizori de tot felul, dar mai ales de cat de mult doare sa lasi o idee sa moara desi credeai atat de mult in ea.

Si atunci, desi a fost o lectie grea, am vazut in sfarsit si partea ascunsa a iceberg-ului si am inteles cu adevarat ce inseamna meseria asta, pentru care ma pregatisem in facultate la nivel teoretic, si pe care aveam impresia ca o cunosc pentru ca ii cunosteam pe cei ce o practicau si care imi raspundeau la interviuri. Declick-ul despre ce inseamna cu adevarat meseria asta a fost atunci, cand am trait pe pielea mea viata de agentie toate piesele puzzle-ului s-au aranjat si am inteles cat de greu, dar si extraordinar de frumos este acest job!

Desi acest soc initial m-a deturnat putin si m-a facut sa ma intreb daca sigur asta e drumul meu, dupa ce am experimentat mai multe formule de lucru, in agentii mai mici sau mai mari si chiar si ipostaza de freelancer, m-am convins ca asta vreau sa fac, oricat de greu ar fi. Asa a luat nastere in 2014 Galeriu & Partners PR, odata cu angajamentul meu fata de aceasta meserie de care m-am indoit in anii de tanara rebela, dar pe care am ajuns sa o iubesc tot mai mult, an de an, desi devine tot mai grea.

Starea de spirit

Eram multumita ca sunt parte din industrie cumva, simteam ca am primit o mare sansa de a fi in miezul lucrurilor si voiam sa profit din plin de ea. Insa, eram la inceput de drum si inca simteam ca mai am de experimentat. Inclusiv pe plan personal aveam o perioada de reinventare. Asa ca, anii ce au urmat au fost ani de cautari si regrupari, renuntari si reveniri, toate cu rolul lor in a-mi gasi un drum profesional pe deplin al meu.

FFW in prezent

Cautarile sunt la ordinea zilei si astazi, dar din alta perspectiva. Cred ca industria noastra este ea insasi intr-un proces de reinvetare, si noi implicit. Inca simt ca am multe de demonstrat si de facut in industria asta si ca profesia de comunicator se poate adapta astfel incat sa supravietuiasca acestei ere a vitezei in care am intrat. Si prin era vitezei  ma refer la aceasta presiune pe reactii instant, solutii instant, raspunsuri instant.

Presiunea consumatorilor asupra brandurilor, presiunea clientilor asupra agentiilor si asa mai departe. Cumva, parca nu ne mai luam ragaz sa analizam pe deplin lucrurile, ci ne repezim sa implementam. Trebuie sa fim prezenti in conversatie, altfel murim. Nu mai conteaza atat de mult ce spunem, cat sa spunem ceva. O goana nebuna dupa a fi vazut, care afecteaza calitatea continutului livrat.

Constat cu tristete aceasta degradare a actului de comunicare, insa, ca sa iti raspund la intrebare, sunt optimisita cu privire la viitor pentru ca am incredere ca va exista o resuscitare a continutului de calitate, care va castiga lupta cu superficialitatea care ne-a cam sufocat in ultima vreme. Si asa se vor cerne profesionistii de impostori pe toate palierele: comunicatori, jurnalisti, influenceri.

De ce e misto sa lucrezi in PR

1. Te tine in priza. Nu te poti plictisi.

2. Te forteaza sa evoluezi permanent.

3. Iti da o voce. Poti influenta destinul unor branduri sau oameni. Depinde doar de tine cum o faci.

Cat de mult simti ca poti schimba lucrurile 

Cred ca schimbarea este la indemana oricui. Schimbam lumea putin cate putin in fiecare zi, fiecare dintre noi. Si cred ca daca ne concentram pe a ne face bine treaba fiecare, lumea devine un loc putin mai bun. Intotdeauna m-a fascinat psihologia, iar in momentul in care am inteles ca ramura psihologia consumatorului este vitala in orice decizie de comunicare am stiut ca asta imi doresc sa fac. Cred ca noi comunicatorii avem si o mare responsabilitate odata cu aceasta mare putere de a influenta consumatorii: responsabilitatea de a-i influenta in bine, de a-i informa corect, de a-i educa sau de a trage un semnal de alarama atunci cand este cazul.

De aceea am si ales in ultima vreme sa ma implic in proiecte cu o componenta sociala sau culturala importanta. A fost cazul campaniei "Nu tasta ura", pentru clientul Bitdefender, prin care ne-am adus si noi contributia, alaturi de colegii de la Tribal Worldwide Romania in a semnaliza un fenomen ingrijorator si a-l sanctiona cumva macar la nivel simbolic – este vorba despre hartuirea in mediul online, altfel spus cyberbullying. Campania a fost premiata anul trecut la Webstock, PR Award si Internetics si ne-a facut, pe toti cei implicati, sa simtim ca am adus un crampei de schimbare in bine in ceea ce inseamna conduita digitala a consumatorului roman de internet.

Iar sustinerea proiectului Acum100ani.ro, primul proiect de Visual History din Romania dedicat Centenarului Marii Uniri, a fost tot un demers fara miza comerciala pentru Galeriu & Partners PR, un proiect exclusiv pro bono, cu miza educationala, prin care cred si sper ca am reusit sa aducem din nou o influenta pozitiva asupra tinerei generatii si a modului cum se raporteaza la viata, repere morale si asa mai departe.

Cele mai bune lucruri care s-au intamplat in 10 ani

Domeniul s-a maturizat, s-a profesionalizat. Avem procese mai clar definite, metrici de evaluare mai bine stabilite, un benchmark privind rezultate posibile pentru diverse tipuri de actiuni, avem experienta reusitelor, dar si a esecurilor, experienta unei crize economice din care ne-am revenit si in general, experienta de viata pe care numai trecerea timpului ti-o poate da: life goes on. Iar cheia este adaptarea la context.

Industria de comunicare a dovedit ca este in pas cu vremurile, se muleaza pe tendinte, cauta solutii sa se reinventeze. Concret, acum cred ca trecem printr-un proces in care se cern brandurile care au substanta, de cele care au doar spoiala, agentiile care livreaza ce promit, de cele care doar fac clientul din vorbe, si asa mai departe. Se intampla o selectie naturala a valorilor de nonvalori. Este poate timida tendinta, dar eu simt ca va fi tot mai evidenta in urmatoarea perioada.

Oameni. Entuziasmul si curajul  – daca ma gandesc la cei foarte tineri.

Ma hranesc cu aceste doua trasaturi de la echipa mea mai tanara si incerc sa preiau de la colegele mele acolo unde resursele mele de entuziasm s-au mai tocit.

Procese. Avem tendinta sa criticam procedurile standard si sa le asociem cu birocratia cea mancatoare de timp, insa realitatea este ca fara proceduri clare, iese haos. Iar faptul in ultimii ani ne-am perfectionat si optimizat procesele de lucru in agentii, eu cred ca e un mare plus.

Rezultate. Usor-usor incepe sa se faca distinctia atat de necesara intre cantitate si calitate la nivelul rezultatelor si asta este un motiv de bucurie. Mai avem de dus ceva munca de lamurire, cel putin in PR, la capitolul criterii de evaluare greu de cuantificat, insa, cred ca ne indreptam in directia cea buna.

Efectele muncii. Ne concentram mai mult pe efectele actiunilor noastre asupra brandurilor si oamenilor, si mai putin pe a face ceva doar de dragul de a bifa o actiune "cool". Cred ca tine tot de maturitatea pietei. Mai putin ego, mai multa eficienta in comunicare. Si asta e bine.

Cel mai bun lucru din munca ta, pe care il stiu prea putini

Ma indragostesc de idei. Si lupt pentru ele cu multa pasiune. E un lucru bun pentru munca mea, dar destul de consuming pentru mine...

Ce i-ai spune eului tau de acum 10 ani. Ce ii spui celui de peste 10 ani

Pentru Alina din trecut, din prezent si din viitor, acelasi sfat: "Ai rabdare. Respira din cand in cand."