[Dupa 10 ani] Sorana Savu: Cred că perspectiva a fost cea care s-a schimbat cel mai mult în 2009 și totul a venit peste noi ca o găleată cu apă rece

În 2009, Sorana Savu era tot antreprenor, lucra tot la Premium Communications și avea un număr aproximativ egal de clienți ca în prezent. Schimbări mari față de acum 10 ani nu sunt, din această perspectivă, spune ea, nici ca nivel de implicare nici ca plăcere de a veni la birou. S-au schimbat multe altele, însă. După doi ani de creștere accelerată, oamenii din industrie au fost obligați să își reanalizeze  prioritățile și să reveină cu picioarele pe pământ.

 Știu că în general creșterea ar trebui să încânte pe toată lumea, dar așa cum era - abruptă și bazată pe un entuziasm fără susținere și fără o bază reală, aveam tot timpul senzația că nu se va termina bine. Și așa a și fost.

Cele mai rele și cele mai bune lucruri care s-au întâmplat în ultimii 10 ani sunt strâns legate de internet, crede Sorana. Și faptul că avem acces instant la orice tip de informație în orice formă, gratuit, din mers, și faptul că informația ajunge să fie distorsionată, manipulată cu atâta grosolănie și eficiență încât să resusciteze credințe și mentalități de Evul Mediu.

Acum 10 ani

Pe jumărate datorită norocului, pe jumătate împinsă de la spate, eu mi-am luat deciziile corecte destul de timpuriu, așa că și 2009 și 2019 mă prind tot ca antreprenor, adică mai degrabă stăpân - și responsabil - pe/de propria situație. Schimbări mari față de acum 10 ani nu sunt, din această perspectivă, nici ca nivel de implicare nici ca plăcere de a veni la birou, în fiecare zi. Pe scurt, e bine.

Lucram tot la Premium Communication, aveam cam tot atâția clienți ca și acum, dar trecusem prin doi ani foarte grei, 2007 și 2008, în care piața ne împinsese să creștem foarte repede și în care fusesem obligați să angajăm mult, oarecum în pripă. Știu că în general creșterea ar trebui să încânte pe toată lumea, dar așa cum era - abruptă și bazată pe un entuziasm fără susținere și fără o bază reală, aveam tot timpul senzația că nu se va termina bine. Și așa a și fost. Poate să sune foarte ciudat, dar tot anul 2009, în care am fost cu toții obligați să ne reanalizăm prioritățile și să revenim cu picioarele pe pământ a fost, în cele din urmă, un an benefic pentru noi, mai ales din punct de vedere profesional.

Starea de spirit

Cred că perspectiva a fost cea care s-a schimbat cel mai mult în 2009 și totul a venit peste noi ca o găleată cu apă rece. Practic, din septembrie 2008 până în ianuarie 2009, cu toții am pierdut certitudinea pe care o aveam până atunci, că de la un an la altul lucrurile vor merge din bine în mai bine. Am văzut atunci foarte clar cât de puternice sunt implicațiile unei crize mondiale asupra țării noastre, cum faptul că avem o creștere economică la o scală națională nu are niciun fel de importanță când contextul internațional e în scădere bruscă și masivă. S-a pierdut atunci un mare capital de încredere, s-au devoalat multe mizerii de culise și au ieșit la iveală multe deficiențe sau chiar practici putrede de comunicare.. la nivel mondial mă refer.

De aici a venit o repliere drastică și dramatică, o căutare a autenticității și a firescului lipsit de exagerare (n-a durat prea mult, nu vă faceți griji). De aici a venit un avans extraordinar al internetului - care a preluat mult teritoriu, în media, cu precădere de la produsele tipărite, și care a afectat puternic obiceiul oamenilor de a plăti pentru informații și de a privi presa ca pe o sursă de informații verificate și credibile.

Atunci a început și aprehensiunea față de investiții mari și scumpe (case, mașini etc) drapată ulterior în termeni de marketing drept "preferința pentru experiențe".. În fapt, cu asemenea lozinci, s-a erodat apetitul de planuri pe termen lung, de construcții așezate, s-a erodat motivația de a lupta pentru ceva până în pânzele albe. Nu ne place aici.. plecăm dincolo.. Nu putem face aia.. pretindem că vrem aialaltă..

Jobul a fost și a rămas frumos și în criză. Ba chiar atunci a devenit și mai frumos și mai interesant, miza și sensul comunicării corecte și empatice devenind mai evidente. În acei primi ani, au rămas pe poziții, cu planuri de comunicare fără fundițe și codițe, mai mult cei care credeau realmente în funcția de comunicare ca într-o funcție strategică. Ceilalți au tăiat, au redus, au anulat. Iar apoi, cum au prins o gură de aer, au revenit la fundițe și codițe pentru că... de ce nu?

FFW in prezent

Cred că am învățat multe în ultimii 10 ani, despre business, despre profesie și chiar și despre mine. Cu toate că e din ce în ce mai greu, pentru că experiențele directe luptă, de-a lungul vremii, să infirme visele și entuziasmul de tinerețe, mă străduiesc să fiu în continuare optimistă și idealistă. Tot mai am zile în care vreau, măcar de dimineață, să schimb lumea.

Trei motive pentru care e misto sa lucrezi in PR

It's like a box of chocolates. You never know what you're gonna get. Mie îmi place foarte mult ciocolata și ideea asta de a nu avea niciodată două zile identice la birou. Câtă vreme voi avea ceva de învățat din meseria asta, voi fi încântată să o practic în continuare. Nu m-a dezamăgit de 20 de ani, nu am motive să cred că o va face nici de acum încolo.

Cat de mult simti ca poti schimba lucrurile

Destul de mult, pentru un număr mic de oameni. Am vorbit și vorbesc în continuare, și la facultate, și în cadrul altor structuri de training, despre relații publice, despre importanța comunicării pentru oameni și organizații, despre nevoia de strategie și de a ne face meseria cu simț etic și integritate. A bon entendeur, salut!

Cele mai bune lucruri care s-au intamplat in ultimii 10 ani

Cele mai rele și cele mai bune lucruri care s-au întâmplat în ultimii 10 ani sunt strâns legate de internet. Faptul că avem acces instant la orice tip de informație în orice formă, gratuit, din mers, este extraordinar. Faptul că informația ajunge să fie distorsionată, manipulată cu atâta grosolănie și eficiență încât să resusciteze credințe și mentalități de Evul Mediu este fioros. Faptul că atunci când auzim că timpul mediu de concentrare al noilor generații este de 8 secunde (!!!) ne face, ca marketeri și oameni de PR, să ne punem problema să ne ciuntim mesajele ca să încapă în patul lui Procust, în loc să ne determine să găsim o soluție să antrenăm puterea asta de concentrare infimă este cel puțin ciudat.

Viața nu a devenit mai puțin complexă, dimpotrivă. A ne amăgi că o putem înghiți în pastile de câte opt secunde e o copilărie.

Cred că oamenii au mai mult curaj să schimbe ce nu le place, să ia atitudine, să militeze. Sunt multe probleme care chiar se pot rezolva peste noapte și care acum chiar se rezolvă prin gesturi de solidaritate pe care le vedem frecvent, mai ales pe Facebook. Cred că, fie și la nivel de bulă, am învățat că e ok să facem un compliment, să ne facem publică admirația față de oameni, branduri, companii, cred că ne e mai ușor să intrăm în contact cu alte culturi și să învățăm de la ele. Asta face viața mai ușoară PR-ului, care în principiu caută să promoveze vești și idei bune. Meseria noastră în sine cultivă optimismul.

La nivel de procese, sper să fi învățat că, dacă nu suntem flexibili, nu prea avem șanse de supraviețuire... Rezultatele muncii le vedem mai ușor și mai rapid, cu toate instrumentele pe care internetul, mai ales, ni le pune la dispoziție. Asta e bine, pe de o parte, pentru că ne ajută să ne reperăm și reparăm rapid greșelile, dar e și mai puțin bine, pentru că ne încurajează să gândim pe termen scurt, scurt, cât mai scurt.

Ce i-ai spune eului tău de acum 10 ani. Ce îi spui celui de peste 10 ani

Eului meu de acum 10 ani i-aș spune să nu se streseze mai mult decât e cazul. Celui de peste 10 ani i-aș spune să nu uite să spună "please" și "thank you" de câte ori Google mai face câte ceva pentru el.