[Hai cu votul] Sorin Cucerai: Nu absenteiștii trebuie culpabilizați, ci politicienii

Într-o democrație, alegătorii au întotdeauna dreptate – și când votează, și când n-o fac, spune  Sorin Cucerai. Sorin a absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București, cu specializarea filosofie moral-politică și este membru fondator al Societății Române de Științe Politice. Votul sau absența este un mesaj, crede el. Și ar fi bine ca politicienii să audă și să înțeleagă mesajul ăsta – și să se schimbe în consecință. Sorin Cucerai insistă: votul e un drept, nu o obligație.

Ar trebui, în schimb, să apere libertatea – a lor și a celorlalți, să construiască o societate centrată pe drepturile omului și cât mai democratică cu putință. Abia asta e obligația civică a fiecăruia dintre noi, nu votul ca atare.

Vorbim despre vot, obligații civice și responsabilități pentru că urmează alegerile europarlamentare din mai 2019, alegerile prezidentiale din noiembrie 2019, alegerile locale din mai 2020 si alegerile parlamentare din noiembrie 2020. Și vrem să convingem cât mai mulți să îi convingă pe ceilalți, că da, Fiecare vot contează, prin această inițiativă Geeks for Democracy, Funky Citizens, Expert Forum, Forum Apulum si Declic si sustinuta de IQads.

Sorin Cucerai spune așa:

Cred în libertate – și vreau să mi-o exercit și s-o extind cât de mult pot. Doar așa vom ajunge să trăim într-o societate liberă – mai liberă, mai incluzivă și mai tolerantă decât e ea în prezent. Când văd o cât de mică șansă în direcția asta, nu ezit să votez – n-am ezitat niciodată din 1990 încoace.

Cine nu votează în România

În toate democrațiile, prezența la vot e corelată pozitiv cu nivelul de educație și cu cel de venit. Adică dintre cei cu educație superioară, de exemplu, ies, proporțional vorbind, mai mulți la vot decât dintre cei cu educație scăzută. La fel, dintre cei cu venituri ridicate ies, tot proporțional vorbind, mai mulți la vot decât dintre cei cu venituri scăzute.

Asta se întâmplă, repet, în toate democrațiile, fără excepție – inclusiv în România, în ciuda celor care cred altfel.

Pe urmă, în cazul României, e vorba de costul votului, care în anumite circumstanțe poate fi foarte ridicat. De exemplu, la alegerile parlamentare (și la cele locale) nu poți vota decât în localitatea de domiciliu. Cum destui oameni locuiesc de fapt la altă adresă decât cea din cartea de identitate, pentru ei poate fi costisitor – fie ca timp, fie ca bani – să meargă în localitatea de domiciliu și să voteze la secția la care sunt arondați. Și atunci nu votează.

În fine, e vorba și de nivelul de interes față de un tip sau altul de alegeri. În România, alegerile care stârnesc cel mai mare interes în rândul alegătorilor sunt cele prezidențiale, urmate, în ordine, de alegerile parlamentare, de cele locale și, în fine, de europarlamentare.

Cam astea ar fi principalele cauze ale absenteismului de la noi. Lor li se adaugă diferența (semnificativă cel puțin din 2012 încoace) dintre agenda publicului și agenda politică. Potrivit Eurobarometrelor și altor studii sociologice, publicul tot spune, din 2010 încoace, că principalele lui două probleme sunt nivelul de trai și sănătatea. Dacă ofertele electorale ale partidelor nu includ soluții la problemele astea două (și de regulă nu includ), publicul se consideră pe bună dreptate nereprezentat și absentează de la vot.

Contextul absenteismului

Cum România este a doua cea mai săracă țară din Uniunea Europeană, cu un nivel scăzut de educație, cu o agendă politică care nu reflectă agenda publicului și cu un cost ridicat al votului pentru anumite tipuri de alegeri, nu e o surpriză că nivelul de absenteism este ridicat – mult mai ridicat decât în cazul democrațiilor occidentale.

Efecte

Evident, scăderea legitimității instituțiilor democratice – în primul rând a Parlamentului, a Guvernului și a partidelor politice. Dacă majoritatea alegătorilor nu votează, instituțiile democrației reprezentative, care își derivă legitimitatea din voința populară exprimată prin vot, funcționează pe nispuri mișcătoare.

Cum se poate încuraja votul

Cum prezența la vot e corelată pozitiv cu nivelul de educație și cu cel de venit, pentru creșterea prezenței la vot ar trebui luate măsuri de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale – și măsuri de creștere a nivelului de educație printr-un sistem educațional mai incluziv. Peste 40% dintre români nu au nici măcar studii medii, și doar aproximativ 20% au studii superioare. Iar în rural lucrurle stau și mai grav, de fapt mult mai grav. Dacă nu schimbăm asta, nu ne vom putea aștepta la o scădere a absenteismului.

Același lucru e valabil și pentru îmbunătățirea generală a nivelului de trai – fără ea, absenteismul nu va scădea.

Pe urmă, evident, ar trebui luate măsuri de scădere a costului votului – prin introducerea votului prin corespondență și/sau a votului electronic.

În fine, legea privind finanțarea partidelor politice ar trebui modificată. În prezent, de la bugetul public sunt finanțate doar partidele parlamentare – și doar pe procent, adică în funcție de procentul obținut la alegeri, indiferent de prezența la vot. Asta stimulează partidele să încurajeze absenteismul și, în același timp, să își creeze o bază stabilă de alegători hardcore, care votează pentru ele orice s-ar întîmpla – fiindcă cu cât e mai mică prezența la vot, cu atât baza lor hardcore va reprezenta un procent mai mare din totalul celor care votează, deci partidele (parlamentare) vor obține mai mulți bani de la buget, cu cheltuieli cât mai mici pentru ele (fiindcă își fac campanie doar concentați pe baza lor hardcore, așa încât cheltuielile de campanie sunt mai mici decât dacă s-ar adresa publicului general).

E un simplu calcul cinic de optimizare a cheltuielilor. Dar e important să înțelegem că respectivul calcul e stimulat de actuala lege privind finanțarea partidelor politice.

Finanțarea pe procent ar trebui înlocuită cu finanțarea pe vot, astfel încât pentru fiecare vot primit partidele să obțină o anumită sumă de la bugetul public (un euro, de exemplu). Asta ar stimula partidele să găsească soluții pentru creșterea prezenței la vot, fiindcă doar în felul ăsta vor putea obține mai multe voturi, deci mai mulți bani. Ca o consecință, partidele s-ar uita mult mai atent la agenda publicului decât o fac în prezent.

În plus, evident, nu doar partidele parlamentare ar trebui finanțate de la bugetul public, așa cum se întâmplă acum, ci toate partidele care obțin cel puțin 1% din voturi. Fiindcă partidele sunt esențiale pentru democrație. Toate partidele, nu doar cele parlamentare.

Masuri împotriva absenței la vot. Campanii

Cu părere de rău, nu am observat nicio măsură, deci n-am ce efecte să constat.

Când cei care nu votează sunt arătați cu degetul

Culpabilizarea absenteiștilor derivă dintr-o gravă neînțelegere a cauzelor absenteismului. Nu absenteiștii trebuie culpabilizați, ci politicienii. Într-o democrație, alegătorii au întotdauna dreptate – și când votează, și când n-o fac. Ei transmit un mesaj. Ar fi bine ca politicienii să audă și să înțeleagă mesajul ăsta – și să se schimbe în consecință. Repet: pentru absenteism nu alegătorii sunt vinovați, ci politicienii: reprezentanții noștri.

De ce e important pentru tine să votezi

Primul vot? Pe 20 mai 1990, la primele alegeri postcomuniste, în Duminica Orbului. Spun doar postcomuniste, nu și libere, fiindcă alegerile alea n-au fost nici libere, nici corecte, dacă le judecăm după standarde democratice. Dar au fost primele, n-aveam cum să le ratez. Aveam 22 de ani și vroiam ca Iliescu și FSN să dispară din peisaj. N-au dispărut nici azi, iar asta e în primul rând vina opoziției – de atunci și de acum.

De ce e important să votez? Nu știu. Pentru mine, mai importantă decât votul e libertatea votului, deci de fiecare dată când votul exprimă libertatea asta, nu ezit să votez. Cred în libertate – și vreau să mi-o exercit și s-o extind cât de mult pot. Doar așa vom ajunge să trăim într-o societate liberă – mai liberă, mai incluzivă și mai tolerantă decât e ea în prezent. Când văd o cât de mică șansă în direcția asta, nu ezit să votez – n-am ezitat niciodată din 1990 încoace.

Din același motiv au fost trei situații în care n-am votat: în turul al doilea al prezidențialelor din 2000 (n-am avut pe cine să aleg între Iliescu și Vadim Tudor), în turul al doilea al prezidențialelor din 2009 (tot așa, n-am avut pe cine să aleg între Băsescu și Geoană) și la europarlamentarele din 2014 (când am participat la o campanie de boicot, fiindcă toate partidele propuneau politici cvasi-identice, așa încât posibilitatea de a alege era inexistentă).

Îndemn la vot

N-ar trebui să voteze, votul e un drept, nu o obligație. Ar trebui, în schimb, să apere libertatea – a lor și a celorlalți, să construiască o societate centrată pe drepturile omului și cât mai democratică cu putință. Abia asta e obligația civică a fiecăruia dintre noi, nu votul ca atare.

De cele mai multe ori, obligația asta se respectă prin participarea la vot – iar uneori prin refuzul de a vota.

Din fericire, la alegerile care urmează în 2019 și în 2020 obligația se va putea respecta prin vot, așa încât preferabil e ca oamenii să iasă la vot tura asta.