[Hai cu votul] Ana-Maria Caia: Dacă mai vreți un pașaport de UE și pentru copiii voștri, hai la vot

Nu votează cei care și-au văzut speranțele făcute praf după Revoluție, spune Ana-Maria Caia. Nu votează cei care nu văd nicio legătură între calitatea vieții lor și prestația politicienilor și cei care trăiesc suspendați. Nu se votează din lehamite și dezgust față de politicieni. Nu se votează din cauza circului. Motive, deci, ar fi destule. Dar treaba asta e destul de falsă, avertizează Ana-Maria:

Dacă votează numai unii, cu interesele lor, pentru că toți votăm în funcție de interesele noastre, numai interesele lor se văd în societate. Se creează un dezechilibru. Deci democrație avem, nu-i vorbă, și libertate, doar că le lăsăm să fie acolo, în teorie, pe hârtie.

Dar cum să scoți oamenii din motivele lor și să îi convingi să voteze? Prin educație civică și un produs politic bun. 

Din același motiv am pornit și noi competiția Convinge Romania ca Fiecare Vot Conteaza!. Și o să vă tot batem la cap în următorii doi ani pentru a vă aminti de alegerile europarlamentare din mai 2019, alegerile prezidentiale din noiembrie 2019, alegerile locale din mai 2020 si alegerile parlamentare din noiembrie 2020. 

Vrem să convingem cât mai mulți să îi convingă pe ceilalți, că da, Fiecare vot contează, prin această inițiativă Geeks for Democracy, Funky Citizens, Expert Forum, Forum Apulum si Declic si sustinuta de IQads.

Cine nu voteaza în România

Datele din 2016 de la parlamentare arată că cel mai puțin votează categoria 18-24, urmată de 25-34. Nici persoanele cu vârsta de peste 65 de ani, generic alintați în capetele noastre înfierbântate politic drept “moși pesediști îndobitociți de Antena 3 care votează în locul tinerilor care nu votează” n-au rupt cu prezența, doar 49%.

Dacă e să-mi dau cu părerea, nu votează cei care și-au văzut speranțele făcute praf după Revoluție, cei care nu văd nicio legătură între calitatea vieții lor și prestația politicienilor și cei care trăiesc suspendați, undeva într-un univers de vis și nu-i atinge nicio durere, nicio osândă.

Pe de altă parte, degradarea continuă a ofertei politice, resursele umane din ce în ce mai proaste ale partidelor, îngălarea discursului politic public cu ajutorul presei vândute politicienilor au dus și la o lehamite provenită din dezgust.

Omul vede circul și refuză să se mânjească cu o alegere falsă, nu-i plac politicienii la grămadă și n-are chef de dezamăgiri produse de propria decizie. Dar treaba asta e destul de falsă, pentru că, până la urmă, oameni OK au fost pe liste sau au candidat ca indepenedenți întotdeauna, chiar în acest peisaj politic dezolant.

Contextul absenteismului

Pojoranu zicea pe Facebook la el că numai kosovarii votează mai puțin ca noi. Pe ăia nu-i recunoaște lumea ca stat, noi nu ne recunoaștem pe noi înșine ca stat.

La un moment dat am fost în Finlanda și-am stat ceva mai mult, și-n Helsinki, și-n niște orașe mai mici din nord, și pe la țară. Și într-o sâmbătă la cafea, cu o doamnă localnică, dintr-una într-alta, aflu că în weekendul ăla au loc alegeri. Dacă nu-mi spunea ea, n-aveam a mă prinde, după aia am văzut niște discrete panouri pe care erau lipite niște discrete și decente afișe A4 cu pozele candidaților. Nu tu tam tam, nu tu outdooruri, mizerie pe toate gardurile, nu tu scandal la televizor. O liniște copleșitoare, asurzitoare care produce vreo 70% prezență la alegeri. Păi vizitați o urbe mică sau un sat românesc în prag de alegeri să vedeți acolo tensiune electorală. Îți crapă capul de la ea și totuși scoate prezență la vot din ce în ce mai mică.

Efecte

Dacă n-ai reprezentativitate, n-ai legitimitate, n-ai control, n-ai tu, politician, suficient de mulți angajatori cât să-ți justifici puterea. Dacă votează numai unii, cu interesele lor, pentru că toți votăm în funcție de interesele noastre, numai interesele lor se văd în societate. Se creează un dezechilibru. Deci democrație avem, nu-i vorbă, și libertate, doar că le lăsăm să fie acolo, în teorie, pe hârtie.

Cum se poate încuraja votul

Mi-ar plăcea să pot spune că există vreo campanie magică care să se conecteze direct la inimile oamenilor și să îi facă să iasă la vot. Dar nu merge așa.

Mai întâi, trebuie să îmbunătățim produsul pe care-l vindem, adică politicienii. Există o nouă generație de oameni care fac politică, dar și oameni buni din generația mai veche, care sunt la un nivel profesional acceptabil și peste acceptabil. Doar că politicianul nu e un tehnician, ci o combinație unică de entertainer, leader, vizionar, comunicator, peste care trebuie să vină un nivel de competență tehnică. Oamenii trebuie să te placă, dincolo de orice, ca să te voteze, ăsta e adevărul, nimeni n-o să pună ștampila pe un antipatic și-un nasol pentru că, rațional, știe că antipaticul ar face treabă bună. Mă rog, unii ar putea să o facă, dar cu ăia nu câștigi alegerile.

Apoi, trebuie să ne educăm civic. De mici. Să înțelegem care e rolul politicienilor într-o societate, ce înseamnă reprezentare, delegare, să învățăm măcar lucrurile de bază despre sistemul de funcționare al unei țări: ce e ăla legislativ, executiv, administrație locală, ce fac ei și cum ne afectează viața. Pentru că noi încă mai avem primari care promit mărirea pensiilor și parlamentari care spun că o să rezolve cu gunoiul dintr-un oraș. Dacă am ști măcar ce trebuie să facă aleșii, poate le-am cere socoteală.

Îmi povestea soțul meu că într-un sat foarte amărât din Argeș, fără drum, oamenii l-au întrebat cu cine să voteze ca să primească un drum. Și le-a explicat să negocieze cu candidații și, mai ales, să schimbe primarul actual care în 20 de ani nu a pus o mână de pietriș în fața caselor lor, iar dacă următorul face fix la fel, să treacă la un altul. Dar atitudinea lor era de cetățeanul turmentat, dar eu cu cine votez, ori fix din atitudinea asta trebuie să ieșim.

Prezența la vot se poate crește încet, încet și contează fiecare instigare la trezirea unei conștiințe civice. Protestele aproape neîntrerupte din ultimii 2 ani au crescut o generație nouă de “influenceri” și asociații civice care fac foarte bine comunicând neîntrerupt despre necesitatea ca oamenii să se implice în societate. E imposibil ca asta să nu dea roade. 

Campanii pro-vot care ți-au plăcut

Nu cred în campanii mainstream care pot rezolva asta. În primul rând că faci campanie pentru un produs pe care nu-l controlezi tu, ci partidele, deci trâmbițezi cumva pe lângă. Comunicarea politică e ceva destul de aparte, lucrează cu multe tipuri de public și trebuie să cupleze oameni cu alți oameni, ceea ce e destul de complicat. Cred, în schimb, în eficiența educației civice pe canale diverse care să-i motiveze pe oameni să fie ei responsabili în legătură cu țara lor și să-i responsabilizeze și pe politicieni.

Totuși, am un exemplu simpatic. The Great Schlep s-a numit campania, a fost făcută în America, pentru Obama. Deși votanți mai curând ai democraților, bătrânii evrei aveau rezerve privind votul dat lui Obama. O asociație a făcut o campanie prin care nepoții călătoreau să-și vadă bunicii și îi convingeau să-și dea votul democraților. 

Când cei care nu votează sunt arătați cu degetul

Uneori marketingul rușinii funcționează. N-am o opinie fermă și nici nu visez la vot obligatoriu. Și cei care au votat au fost arătați cu degetul, pentru că, nu-i așa, ne dorim ca oamenii să voteze, dar să voteze preferabil doar cei care votează ca noi.

Acum, cei care nu au votat și spun asta: “nu am votat pentru că…” sunt oameni mai ușor de adus la vot decât cei care n-au votat pentru că nu îi interesează. E ca la marketingul direct: ăla care-ți scrie o scrisoare în care te roagă să nu îi mai trimiți scrisori e un potențial client pentru că a stabilit o legătură cu produsul tău, spre deosebire de ăla care aruncă la coș scrisoarea ta din prima.

Cum te raportezi la cei care nu votează

La ultimele ture de alegeri i-am rugat să voteze. Cu oricine poftesc, cu oricine le reprezintă interesele, dar să voteze. În general, în jurul meu mai curând sunt oameni destul de treji civic, deci nu pot spune că m-am căznit să conving pe cineva să iasă la vot.

În schimb, am lungi discuții pe Facebook cu prieteni virtuali pe tema asta și problema e că unii nu se pot identifica cu nimic din oferta politică actuală. Adevărul adevărat e că e mare sărăcie de idei politice și discursul politic e foarte subțire. Suntem o țară în care sărăcia e înfloritoare și nu avem niciun partid de stânga masiv. Nu, PSD nu e socialist în nicio privință, doar se cheamă așa. 

De ce e important pentru tine să votezi

La primele alegeri la care puteam vota nu am votat. Nu mă IN-TE-RE-SA, deși veneam dintr-o familie în care mama a fost foarte activă politic în anii ’90, știam în amănunt cum se face o campanie electorală, de la fluturași la evenimente, știam ce e pe scena politică, înțelegeam că statul îmi ia din salariul meu mic mai mult de jumătate și nu-mi dă nimic înapoi (era epoca convențiilor civile), dar tot nu mă IN-TE-RE-SA.

Țin minte perfect ziua aia, am stat la un prieten, am mâncat cereale cu lapte, ne-am jucat pe calculator, ne-am flendurit prin oraș și seara ne-am trântit la televizor să vedem ce zic ăștia de alegeri. Și ajunsese Vadim în turul doi. Da, da, Vadim care zicea că împușcă ziariști și alte grozăvii. Și mama prietenului meu ne-a zis, “acum că n-ați votat, vă puteți face bagajele să plecați în altă țară, că aici nu e de trăit dacă câștigă ăsta.” Și în turul doi m-am dus și l-am votat pe Ion Iliescu. Primul meu vot a fost pentru un personaj pe care-l detestam din toți rărunchii, dar care în acel ultim mandat a împins România spre UE, deci n-a fost chiar Vadim. Mă rog, cu asta mă mângâi, dar de-atunci n-am mai lipsit de la niciun vot. 

Îndemn la vot

Să-și conștientizeze puterea. Să o delege. Să ceară socoteală pentru ea dacă e irosită sau folosită prost.

În plus, îi rog pe oameni fierbinte să iasă să voteze la europarlamentare candidați pro-europeni, euro-entuziaști, indiferent din ce partid. Aici chiar e vorba de interesul României, cultural și economic, de a fi în Uniunea Europeană. Creșterea populiștilor toxici, de stânga sau dreapta, va duce la schimbarea compoziției Parlamentului European în noua legislatură și poate pune în pericol construcția europeană. Dacă mai vreți un pașaport de UE și pentru copiii voștri, hai la vot. Eu chiar țin să le las măcar asta moștenire.