[Dincolo de copertă] Sorina Vazelina: Mulți fac abstracție de vechea poveste cu forma fără fond și treaba asta a distrus proiecte

Nu, nu judeci cărțile după copertă, dar ea este de multe ori motivul pentru care le iei de pe raft, începi să le răsfoiești, să le miroși, să le cumperi sau să le împrumuți și, eventual, să le citești. Da, ne plac cărțile, am mai spus asta. Și am vorbit cu cititori, cu scriitori, poeți, edituri, cu cei care încurajează noile generații spre lectură. Acum am vrut să ne infiltrăm chiar acolo, la limita sensibilă dintre text și aparență, unde se întâlnește mesajul cu forma lui. Ce înseamnă o carte frumoasă, de fapt? Și ce presupune designul unei cărți, dincolo de copertă? 

Sorina Vazelina a început acum 10 ani, iar prima carte la care a lucrat se leagă de prima vară fără vacanță și prima relație distrusă de muncă 16/7.

A fost caniculă și un singur ventilator, într-o mansardă lângă piața Lahovari, prima realizare că pot construi grid-uri flexibile și supraviețui în cele mai dubioase condiții. Cumva, vara aceea mi-a definit următorii ani de muncă freelance. 

Sorina crede că forma depinde de fond, de coloana vertebrală, mai exact: textele pe care se construiește layout-ul. Altfel, degeaba visezi la design de carte. 

Începutul

Primele cărți pe care am lucrat, de la layout la design de copertă, au fost la studio-ul It's Everyday din București. De la Miloš Jovanović am învățat să lucrez în InDesign și după ce-am prins bazele mi-a dat mână liberă. A fost mult trial and error. Înainte de It's Everyday, la Synopsis Media am sondat volume de Otl Aicher și Josef Müller-Brockmann. Din bagajul de cunoștințe acumulate am avut ce aplica și cu ce experimenta când am ajuns la București, acum 10 ani.

Prima carte

Prima carte a fost 100towatch, apoi a urmat The Book of George.

Din 100towatch țin minte că au fost 4 luni de muncă, cap-coadă, de la formarea echipei și strângerea textelor până la promovarea volumului la Berlin.

A fost prima vară fără vacanță și prima relație distrusă de muncă 16/7. A fost caniculă și un singur ventilator, într-o mansardă lângă piața Lahovari, prima realizare că pot construi grid-uri flexibile și supraviețui în cele mai dubioase condiții. Cumva, vara aceea mi-a definit următorii ani de muncă freelance. Au fost sacrificii dar a meritat, dacă nu contabilizez pragmatic toată treaba :)

Cele mai importante lucruri în designul de carte

Dacă nu ai coloana vertebrală (textele) pe care să îți construiești layout-ul, degeaba visezi la design de carte. Sau dacă nu ai imaginile sau materialul de bază, vei avea o treabă fake. Au fost destule proiecte în care textele veneau prea târziu, pline de erori și lumea se aștepta ca design-ul să salveze situația.

Mulți fac abstracție de vechea poveste cu forma fără fond și treaba asta a distrus proiecte. Ăsta ar fi cel mai important lucru pe care l-am descoperit și după o serie de colaborări de genul am hotărât să renunț la design-ul de carte/ziar/revistă și să mă concentrez pe proiecte proprii.

Etapele de creație

După ce am textele/imaginile/reperele încep să mă documentez special pe o anumită arie. Documentarea rulează constant în background, însă odată ce ai o arie definită te poți concentra mai clar asupra lucrurilor de finețe care vor valorifica trăsăturile care fac proiectul deosebit. Ajută și bugetul și nevoie clientului de a comunica ceva anume.

Constrângerile pot fi constructive atâta vreme cât ai de-a face cu un client care își exprimă opinia în anumite limite. Au fost și oameni care au sărit calul, în detrimentul produsului final. Mai importantă decât documentarea cred că e să găsești o echipă bună și un prilej de dialog cu clientul. Poți să ai mega documentare și apoi te trezești că ai rătăcit pe coclauri.

Sensibilități

Acuma eu nu-s ceva expert, mă ghidez de multe ori după gut feeling. Și din stomac vine și gândul că dacă pagină după pagină nu ai coerență, consecvență și claritate (sau flow) e degeaba. Fiecare din elemente: legătoria, trăsăturile hârtiei, caracterele utilizate, calitatea textelor/imaginilor conținute în volum, trebuie să contribuie la funcționarea întregului. Sunt multe variabile, e o orchestră în spate, nu degeaba cei mai serioși designeri caută tipografii dedicate precum Fabrik sau Peggy Production.

Designul unei carti, dincolo de copertă

O viață personală sacrificată :)) corectură peste corectură peste corectură până realizezi că nu vei mai avea vreun fișier final, și un copil din foi uneori. Până la urmă cartea are coloană vertebrală - the spine; un schelet - textul/imaginile/layout-ul; organe interne - capitole, pasaje, uneori imprimate pe hârtie de formate diferite sau pe diverse tipuri de hârtie, un miros, o dimensiune tactilă, o greutate, sunt multe componente iar exactitatea nu a fost punctul meu forte vreodată. Cu fiecare proiect, dacă ești destul de norocos, presupun că descoperi un nou nivel al design-ului de carte.

Cine dă feedback. Negocieri creative

Negocierile sunt ca în orice relație de colaborare, n-am auzit să fi fost urechi tăiate. E un ping-pong continuu până trece deadline-ul. Dacă baza colaborării e încrederea și aprecierea reciprocă, atunci lucrurile nu pot degenera. Important e să nu fie niște idei bătute-n cuie și să se lase loc pentru discuții constructive.

Proiecte la care ai lucrat

Printre cele mai dragi proiecte, și dificile ca finanțare, au fost cele personale. Zine-ul While we Wait#3 și Cutia, proiect premiat la CMFC2015 pentru carte în ediție limitată. Pe ambele am colaborat cu Primitiv Print pe serigrafierea și structura coperților, la Cutia au fost și câteva pagini interioare serigrafiate.

Designul de carte în România

Despre teoria evoluției design-ului de carte la noi nu știu mare lucru. Probleme sunt, iar de lamentări nu ducem lipsă. La o întâlnire CMFC din 2018 am aflat că nu mai există ingineri tipografi în țară din anii '70, fabrici de hârtie știu că nu mai există, totuși sunt multe lucruri care se îmbunătățesc iar la CMFC ai ocazia să te-ntâlnești cu rezultatul anilor de muncă.

Ar fi bine să existe mai mulți asistenți tineri în facultăți, mai mulți absolvenți de la design în secții experimentale atât la edituri cât și în tipografii. E greu cu vânzările, știu că există idei însă e mai greu cu aplicarea lor. Datorită situației economice și politice volatile din Ro, mă abțin de la o înșiruire a nevoilor și lipsurilor. E clar că nu ducem lipsă de potențial, sper să fim mai numeroși cei care publicăm zine-uri și organizăm târguri cu print-uri. Am încredere că fiecare poate contribui, dincolo de structurile tradiționale deja existente.

Clișee. Greșeli. Trenduri

La noi se importă mult, în ultimul timp se apropriază mai cu cap. E normal să ne influențeze design-ul german, elvețian, atâta timp cât la noi tradiția de-abia recent a început să fie dezgropată. E nevoie de multă restaurare, de o incursiune în istoria cărții românești. Există exemple de publicații radicale ca design, de exemplu la Sașa Pană. Dadaiștii, reviste ca Pula sau Alge, au fost niște voci puternice iar la un moment dat părea că am avut și noi necesarul (coaie/organe considerate politically correct de feministe) în design-ul autohton.

Nici la trend-uri nu mă pricep. Cumva, degeaba ești cu ochii la vecini dacă la tine-n ogradă n-ai structurile pe care să clădești zgârie-nori. Vorba lui Stephen Jay Gould: 'Evolution is less about optimal design than about making do with whatever is handed down.'

Cititorii

Dacă vrei să atragi atenția cititorului recurgi la culori atipice (de exemplu abordările îndrăznețe ale Adelinei Butnaru pentru editura Trei, în colaborare cu Faber Studio) sau la ilustrații deosebite (ex. colaborările lui Mircea Pop cu editura Art), sau dacă vrei niște cărți între obiect de artă în tiraj mare și design cutting edge mergi la Radu Manelici.

Dar, dincolo de copertă, cred că sunt mai câștigate editurile care au un traseu editorial închegat și o perspectivă de creștere în timp. Un exemplu, pe care îl urmăresc de ceva vreme, este abordarea Laurei Albulescu de la editura Art și Arthur Retro.

Coperte dragi