[Dincolo de copertă] Doina Cojocaru Thanasiadis: Etapele de creație implica foarte mult încercări si experiment, eșecuri dar si surprize plăcute

Am început ieri o nouă temă despre cărți, căutând să ne infiltrăm  în locul în care se intersectează forma cu fondul lor. Azi ajungem într-o zonă nouă: aceea a cărților obiect, unde mesajul este chiar felul în care se prezintă lumii. Doina Domenica Cojocaru Thanasiadis, artist vizual, și-a transformat proiectele de facultate în cărți-instalații. Anul trecut, a câștigat cu Remnants Premiul pentru design de carte în ediție limitată la concursul Cele mai frumoase cărți din România. Este un proiect care are la bază fotografiile ei de familie din perioada 1940-1980. 

Cu cat mai liberi si curajoși suntem, cu atât ne vom bucura mai mult de diversitate si impact in ceea ce producem, spune ea.

Doina s-a născut în Republica Moldova, dar la 10 ani a imigrat cu familia sa în Grecia și a urmat studii de Licență la Universitatea de Arte din București. Ea povestește în rândurile ce urmează despre artă și materialitate, cărți, căutări și experimente.

Începutul

Primul meu contact cu această formă de expresie a avut loc in anul II la facultate ca urmare a unei teme care trebuia sa se finalizeze într-o publicație. Motivul pentru care cineva ar putea sa aleagă această formă de materializare al ideilor fiind multiple, pentru mine însă a venit ca un răspuns la nevoie mea de a construi o narativitate non-lineara care capătă sens prin structura, forma și culoare.

Prima carte

Prima carte la care am lucrat fiind una de fotografie, care cuprindea o serie de imagini cu urme pe care intenționat sau accidental au fost așezate pe corpul uman in timp.

Dificultățile pe car ele-am întâmpinat ținând atât de forma, succesiune a imaginilor încercând sa găsesc dinamica potrivita, de font-uri, mărimea cărții, legatorie dar si lucruri legate de parte conceptuala al proiectului, ce informații păstrez si ce informații elimin din cadrul acestuia, probleme legate de identitatea oamenilor cu care am lucrat, dileme etice si nu numai.

Remnants

Deși în 2016, tema de Disertație pe care mi-am propus-o a fost Tările Post-Sovietice la drum de Răscruce, în timp am înțeles că o documentare sterilă nu ar fi servit propria viziune și relație cu tema,  astfel abandonasem tema până când dintr-o simplă coincidență am dat peste o colecție de fotografii, documente și scrisori care a servit ca un impuls emoțional în a regândi această temă  încercând în același timp să exprim încărcătura emoțională care a rezultat din descoperirea acestora. 

Am descoperit o colecție vastă ce scrisori , fotografii de familiei, documente personale ale bunicei care era activă din punct de vedere politic și membră al partidului comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldoveneasca. Primul contact cu această arhiva a fost caracterizată de o ostilitate și răceală întrucât atât documentele cât și scrisorile sunt scrise cu grafie Chirilică.

La cât de emoționant a fost acest prim contact cu ele, la fel de dură se conturase ruptura între mine și trecutul istoric propriu dar și național. Un fenomen oximoron  care  are loc nu doar în interiorul familiei dar  și în întregul context ideologic, istoric, cultural din care face parte. 

Discursul proiectului astfel se situează la nivelul problematicilor legate de memoria personală și cea colectivă al unui popor în tranziție în care unicul mod de catharsis  istoric implică o îmbrățișare al trecutului. Proiectul prezintă practic un amestec dintre emoție și istorie, nevinovăție-vină, adevăr înșelăciune, apropiere-distanțare.

Tocmai din acest motiv în cadrul proiectului am urmat  urmele unui impuls subconștient de a face o legătură fizică între efortul zadarnic de a prezerva viața alterată de către forțele exterioare pe o suprafață bidimensională, plană asemănătoare cu cea a ierbarului, marcând  în același timp fragilitatea  și efemeritatea ființei umane care este influențată de forțe exterioare precum, spațiu, teritoriu și context sociocultural.

Proiectul de asemenea explorează puterea fotografiei de a transcende identitatea  individuală într-o mărturie a ritualelor colective și amintirilor culturale comune mestecând emoțiile și istoria, juxtapunînd nevinovăția și vina, adevărul și înșelăciunea, sentimentalitatea și profunzimea. Indivizii rămân anonimi și în acest sens povestea capătă un element de universalitate, care oscilează între absență și prezență, scopul final fiind o posibilă raportare și al altor oameni, al altor perioade de timp și contexte diferite punând sub semnul întrebării relația noastră cu trecutul, identitatea și modul în care ne raportăm la ele.  Proiectul  fost finalizat în Iunie 2018.

Pentru realizarea proiectului am parcurs o serie de procedee atât în scopul familiarizării cu colecția de documente și imagini cât și cât și în ceea ce privește digitalizarea lor. Fotografiile inițial au fost scanate pentru a rămâne în forma lor intactă și pură. Florile aplicate pe  imagini fiind deshidratate. Asocierea acestora a avut loc ulterior în urma a diverse experimente cu lumina. Într-un final am ales fotografierea obiectelor. 

Pentru expoziție am optat pentru variantele originale al obiectelor atât al florilor cât și a imaginilor. În ceea ce privește obiectul al doilea din care este aparținută expoziția, sicriul cu flori si documente, acesta a fost realizat din metal și sticlă. Lucrarea finală s-a conturat  într-o instalație, alcătuită din patru panouri plasate pe trei pereți distincți, un obiect realizat din sticlă și metal, având doi metri lungime, un metru înălțime și șaptezeci centimetri lățime. 

Construcția acestuia fiind asemănătoare unei mese formată din trei suprafețe din sticlă și îmbrăcată perimetric cu același material. Prima cutie din sticlă va conținand documente și scrisori în timp ce cutia de deasupra acesteia a fost umplută cu flori uscate. Accesul vizual la sertarul inferior fiind restricționată de primul.

Cum ai ajuns la tipul acesta de arta

Am ajuns în acest punct încercând să dau o formă ideilor cu care operam. Nu mi-am propus niciodată să lucrez cu un mediu, contactul cu el a devenit dintotdeauna în mod natural încercând în același timp să nu pierd din puterea și impactul emoțional în momentul în care transpun un concept într-o formă.

Îmi imaginez că motivul pentru care optez în momentul de față pentru instalații sau „enviroments" fiind nevoia de a transforma experiența cu produsul artistic final nu doar una cognitivă ci și  senzorială fiind atentă la mai multe canale de receptare a lucrării. Pentru mine o lucrare care nu te-a provocat emoțional, a eșuat.

Temeri

Atât timp cât autoreflectezi și faci autocritica, atât vei simți frică și insecuritate. Important e pentru mine cum le gestionez și cât de convingătoare sunt în propriile argumente în discuțiile pe care le am cu mine. Dacă m-am convins pe mine, sigur i-am convins și pe ceilalți în legătură cu intențiile pe care le am. Adevărul este că mereu am avut însă oameni importanți lângă mine cărora mereu le ceream părerile iar încrederea și susținerea pe care aceștia mi-o acordau era foarte importantă în acest parcurs.

Cel mai important lucru în formarea ta ca artist

Am făcut multe sacrificii ca ideile mele să capete formă, ca să fiu liberă să gândesc și să creez. Iubesc ceea ce fac într-un mod dezinteresat. Sigur, mă bucură succesele dar ele nu prezintă pentru mine un scop, le privesc ca o evoluție firească a lucrurilor atunci când ai multă credință în ceea ce faci.

De asemenea,  nu mă interesează să expun des. Expun atunci când simt că am de spus ceva. Știu că e un mod de a crește mai repede și a căpăta notorietate, dar eu prefer proiectele de lungă durată în care cred și mă dedic în mod absolut. Am extrem de mută răbdare cu ceea ce fac deși e un lucra care în viață îmi lipsește, astfel nu mă grăbesc.

Să fii artist pentru mine e să fii în continuă schimbare, să experimentezi continuu cu noi medii, noi limbaje și forme de expresie, să te provoci mental și emoțional și să nu crezi niciodată că ai ajuns undeva, acolo cred se va opri evoluția ta.

Bariere

Sunt multe lucruri cu care lupt zilnic, una dintre cele mai importante fiind timpul. Ca artist nu ai bariere care să delimiteze viața ta ca artist de cea personală. Ești mai multe lucruri consecutiv. Personal mă regăsesc de multe ori și în fața unor dileme de natură materială și spirituală ori mentală și emoțională. Când ești singur este mai simplu dar în momentul în care decizi să formezi o familie lucrurile devin dificile din mai multe puncte de vedere. Să fii artist, necesită sacrificii, toate resursele tale materiale și spirituale sunt direcționate către ceea ce faci.

Dincolo de aceasta însă, una dintre dilemele cele mai mari cu care mă confrunt nu țin de propriile lucrări ci de context și de public. Mi-as dori ca ceea ce fac să capete mai mult sens și să poată influența mai mulți oameni, din diverse medii și context. Aici mă lovesc de probleme de natură socială și mă întreb mereu cum aș putea schimba anumite situații.

Temele

Sincer, sunt curioasă și eu cum vor evolua ele în timp. Acum la 25 de ani operez cu teme care au fost asociate unor experiențe legate de viața mea personală: identitate, memorie, migrație cu toate acestea fiecare proiect sau tema abordata deschide un alt univers tematic, în momentul de față tema care mă preocupă fiind Rolul Discursului Mediatic în Formarea Responsabilității Colective în noua Comunitate Globală, care prezintă și tema umbrelă lucrării mele de Doctorat,  care a avut ca punct de pornire problematizarea mea cu tema dislocării. 

Fiecare lucrare sau proiect realizat atinge mai multe arii tematice, iar modul în care operez cu diverse sensuri și reușesc să le transpun într-o formă este un exercițiu de-a dreptul fascinant pentru mine. Fiecare gest și element inclus poartă cu sine propria încărcătura iar arta deține această putere de a crea o cunoaștere intuitivă și de a comunica IDEI prin intermediul  mai multor canale dar și straturi de pătrundere.

Etape de creație

Eu nu mă consider designer. Sunt artist vizual, lucrez cu mai multe medii iar ceea ce am înțeles este ca totul este compoziție, indiferent care e mediul cu care lucrezi, cel mai important lucru pe care l-am învățat este sa simți textul si imaginea cu care lucrezi, e importat sa fi văzut multe cărti dar sa nu uiți ca fiecare proiect este diferit iar tu de designer trebuie sa evidențiezi acest lucru prin toate elemente pe care incluzi in conținutul acesteia.

Fiecare proiect necesita o altfel de abordare. Daca atunci când faci fotografie, lași propriul stil sa domine modul in care fotografiezi, in ceea ce privește design-ul am înțeles ca este important sa te mulezi pe proiectul cu care lucrezi si sa încerci sa il valorifici cat mai mult conținutul  prin intermediul vocabularului vizual pe care il vei folosi.

Pentru mine etapele de creație sunt multiple si implica foarte mult încercări si experiment, eșecuri dar si surprize plăcute. Este important sa pornesc de la ce sentiment as vrea redea obiectul final deși încerc sa nu formez un cadrul extrem de restrâns care sa nu permită o evoluție in ceea ce privește vizualul. Cu siguranță implica multa documentare, atât teoretica cat si vizuala dar precum am menționat si mai devreme nu uit niciodată ca ceea ce urmez trebuie sa aibă o forma distincta de ceea ce am văzut pana acum.

Prin ce se diferențiază designul de carte

Nu am lucrat niciodată pentru design de produs, cu siguranță însă îmi pot imagina ca exista o diferență majora, mai întâi de toate aceasta având de a face cu sentimentul pe care obiectul ti-l reda.

Mai întâi de toate exista o diferență substanțiala in ceea ce privește conceptul cu care operezi, o carte este un univers in sine, un univers însă care trebuie sa ofere un fir de a fi explorat, exista o ordine in modul in care deconstruiești narațiunea iar cel mai important lucru de care țin eu cont când lucrez este sa fiu atât in interiorul procesului creativ dar si in afara lui având in vedere ca acest obiect ca fi o experiența pentru mai mulți oameni, nu doar pentru mine dar in același timp trebuie sa conțină o parte din identitatea mea sau al autorului, pana acum am lucrat doar la cărți de artist stric personale.

Mi-a fi extrem de dificil sa răspund întrucât sunt conștienta de faptul Design-ul este totuși un mediu distinct decât cel cu care operez eu. Cu siguranță face parte din ele, dar are propriile reguli si se subordonează propriilor canoane.

Contactul meu cu acest domeniu a fost unul mărturisesc, nu ușor, a implicat multe greșeli, eșecuri si foarte mult timp pierdut datorita faptului ca nu cunoșteam lucruri elementare. Am început sa scriu, fără ca măcar sa cunosc alfabetul, iar procesul prin care am trecut eu a fost unul destul de istovitor pentru ca unica modalitatea de a ajunge la o varianta care sa mă satisfacă a fost sa încerc continuu.

Pentru ultimul meu proiect Remnants, am lucrat câteva luni, pana am simțit ca am ajuns la varianta finala. Tot ce pot sa spun este ‚''simte obiectul'' si conținutul sau. Echilibru pe care l-am simțit a fost suficient.

Designul de cărți din România

Influentele mele in ceea ce privește design-ul de carte nu vin din zona design-ului, ci din zona ''cărților de artist'' ori a ‚'cărților obiect‚' care cu siguranță implica foarte mult ideea de materialitate.

Nu as putea nicidecum sa fac critica in momentul de fata pentru ca nu sunt eu persoana potrivita. Exista specialiști in domeniul care vor face asta mult mai bine ca mine.

Ceea ce as putea sa spun însă ca o părere mai larga in ceea ce privește producția artistica este ca a venit momentul  sa provocam mai mult creativitatea, iar acest lucru nu se va întâmplă doar prin a privi in jur, câteodată acest proces poate implica o privire introspectiva pentru a înțelege niște nevoi si sensibilități mai adanci, care fie trebuie provocate fie trebuie expuse si împărtășite cu ceilalți.

Suntem ființe complexe, operam cu un vocabular vizual care poate fi contestat, cu cat mai liberi si curajoși suntem, cu atât ne vom bucura mai mult de diversitate si impact in ceea ce producem.