Bună dimineața, începem săptămâna cu o transmisiune din Republica Moldova. Mai întâi, o poveste de la jurnalistul Vitalie Cojocari, care are la final cel mai reușit spot publicitar al anului 2018, în opinia lui (dar și a noastră).
Deci se făcea că prin clasa a doua, a treia sau poate a patra, începuse în micuța clasă de numai 10 elevi a lui Vitalie o dezbatere. Ce vor face și unde vor trăi când vor crește?
Spiritele se încinseseră, nu glumă. Eu voiam să mă fac jurnalist și eram de părere că la oraș viața este mai ușoară, mai interesantă, perspectivele sunt mai multe/mari. Ce mai tura-vura, trai pe vătrai. Ion Luchian (pe atunci Vanea) voia să se facă fermier și era de părere că viața la sat îți oferă mâncare sănătoasă, îți oferă liniște.
Eram cei mai buni prieteni din clasă, dar aici nu era chip de înțelegere. Ne poziționaserăm pe baricade diferite. Țin minte bine cum îmi spunea Vanea în zeflemea că o să vin la Cuizăuca de la Chișinău și o să-i cer fasole, carne și altele de-ale gurii, că la oraș ”nu prea cu mâncarea”.
Eu, îmbufnat, i-am replicat că o să găsesc de toate la magazin și să mă lase în pace cu fasolea lui, că balonează.
Au trecut mai bine de 24 de ani. Lucrurile s-au întâmplat fix ca în cearta copilărească din sătucul din Nordul Basarabiei. Eu am venit la oraș, mă rog, la București, nu la Chișinău. Vanea a rămas în sat. Este fermier.
Este pasionat de munca sa. Ferma lui este plină de văcuțe fericite și bine hrănite. Vanea (acum Ion Luchian) a muncit pe brânci ca să-și pună afacerea pe picioare.
Mai nou, a semnat un contract cu o mare companie care se numește Filletti. El le livrează carne.
S-a filmat și în această publicitate. Îl găsiți în reclamă cu șapca albă, zâmbind, dansând alături de băiețelul lui, în niște cizme galbene, aruncând un balot de fân de pe o scârtă (așa se zice la noi la căpiță) uriașă.
Vitalie mai spune că oamenii care dansează și apar în imagini nu sunt actori, ci fermieri reali, neaoși. Garantează, pentru că îi știe pe toți: ”Sunt rude, prieteni de-a lui Vanea, pardon, Ion Luchian. Oameni care muncesc în ferma din satul Cuizăuca, raionul Rezina, Republica Moldova”.
Există și o morală a fabulei:
Ce vreau să zic? Acum sunt sigur: tu ai ales bine, iar eu prost. Nu am avut căldură și apă caldă două zile. Mâncarea din magazine este proastă și fără gust. Chiar azi am cumpărat cea mai proastă ceapă din lume... Așadar, pot să trec pe la tine pentru un kil de fasole, niște carne sau un litru de lapte?
Să nu uităm de spot:
