Era nerabdatoare sa vada unde o va duce drumul acesta, povesteste Dorotheea Petre. Si inca se afla in aceeasi stare. Oamenii au invatat sa se bucure iar de filmele romanesti, crede ea, iar cinematografia romaneasca si publicul ei merg in directia care trebuie.
S-a schimbat felul in care oamenii se raporteaza la arta in general, a crescut interesul pentru cinema, pentru teatru, s-a schimbat felul in care facem filme, temele abordate sunt mult mai variate.
Cel mai recent rol al ei este în filmul „În pronunțare”, regizat de Mihaela Popescu, care are premiera pe 7 decembrie. Până atunci, Dorotheea povestește despre cum s-a pregătit pentru acest rol, cum a schimbat-o experiența lui, despre parcursul ei în actorie, critici, regizori și public.
Viata si imaginea actorului in Romania
Cel mai frumos lucru sunt intotdeauna oamenii interesanti si talentati cu care ai ocazia sa lucrezi si sa interactionezi. In Romania sunt oameni foarte talentati, dedicati si bine pregatiti profesional. Ai cu cine sta de vorba, ai cu cine lucra, ai de la cineva invata ceva nou. Si asta este cel mai important.
Cel mai rau: Proiecte prost platite, lipsa protectiei sociale pentru artistii freelanceri.
La nivel de imagine, odata cu cresterea interesului pentru arta, pentru cinema, teatru si actorie in general, cred ca si actorii au un rol social mai important. Vad ca oamenii reactioneaza pozitiv si sunt interesanti din ce in ce mai mult de ce au de spus actorii, de ce cine sunt ei dincolo de scena, de ce fac, ce ii preocupa, ce gandesc.
Inceputul
Cand eram adolescenta, mi-am propus sa ajung o mare actrita, sa schimb si sa cuceresc lumea. Eram curioasa, entuziasmata si nerabdatoare sa vad unde o sa ma duca drumul asta si in ce o sa ma transforme. Inca sunt in starea aceasta.
Astazi, privesc actoria in mare parte la fel. Desi au mai aparut niste termeni in ecuatie, de care nu eram constienta la inceput, dar asta face lucrurile mai interesante. S-a schimbat felul in care oamenii se raporteaza la arta in general, a crescut interesul pentru cinema, pentru teatru, s-a schimbat felul in care facem filme, temele abordate sunt mult mai variate.
Cum alegi proiectele in care te implici?
In primul rand, trebuie sa rezoneze ca tema cu ceva ce ma preocupa sau m-a preocupat la un moment dat. Apoi conteaza oamenii implicati in proiect. Uneori mai mult chiar decat tema proiectului.
"In pronuntare"
De fiecare data cand am luat un casting, a foast fost un fel de firesc in tot procesul care ma fce face sa cred ca “asa a fost sa fie”. Nimic spectaculos nu s-a intamplat. M-a chemat agenta de castimg casting la o proba. Am citit scenariul si mi-a placut.
M-am dus la casting si, dupa ce s-a terminat proba, i-am spus regizorului ca imi place scenariul. Cat despre emotii, m-am conectat cu o parte din mine, sobra, intimidanta, introvertita, melancolica. Multi oameni spun ca ii intimidez. Cred ca asta este felul meu de a ma proteja, cert este ca regizoarea a vazut asta in mine si i-a placut.
Cum te-ai pregatit pentru rol
Am repetat destul de mult si mi-a placut atentia la detalii a Mihaelei. Cred ca am repetat vreo 2 luni, minim 4 ore pe zi, am trecut prin scenariu in total de vreo 4-5 ori. Am fost si la judecatorie unde am asistat la sedintele de judecata, zilnic, pret de cateva saptamani. Ce-i drept, ma cam pregateam sa fiu o judecatoare sobra si impenetrabila, dar in unele scene Mihaela a vrut ca pe aceasta baza sa construim o anumita tandrete a personajului, o caldura, o umanitate.
Cum te-a schimbat experienta
Prin momentele foarte frumoase din timpul lucrului. Timpul petrecut alaturi de colegi. Cu sunetul pasilor mei pe gresia de pe holurile judecatoriei unde am filmat. Cu o alta experienta, cu un film de fapt.
Cat ramane in tine din personajele pe care le joci
Ramane ritmul lor interior pe care il mai simt o bucata buna de vreme. Nu stiu daca ma schimba, dar, cu siguranta, ma bantuie dupa ce am terminat filmarile. Uneori ma surprind ca vorbesc pe acelasi ton ca personajul sau merg ca el. Uneori expresia fetei, ca un reflex. Exista o inertie a personajului.
Publicul
A crescut mult interesul publicului, oamenii au invatat sa se bucure iar de filmele romanesti. Salile de cinema sunt pline la filme romanesti. Publicul isi iubeste actorii, iar relatia aceasta este mai stransa cu fiecare an. Mergem in directia in care trebuie.
Criticile
In masura in care sunt legate de lucrurile care ne afecteaza pe noi toti, da, ma intereseaza, le dau importanta si incerc sa ma achit de datoria mea civica, uneori fie si printr-un share sau o postare pe o tema care ma preocupa, daca nu mai mult.
