10 harti si 10 steaguri din tabla, cate una pentru fiecare deceniu. Asa s-a gandit Gelu Florea sa sarbatoreasca centenarul. Ideea i-a venit anul acesta in martie, cand era inconjurat de fier in atelier si semnele manifestarilor grotesti incepeau sa apara in media. Si in timp ce lucra la asta, i-a aparut intamplator in feed concursul Centenar Creativ, organizat de Muzeul National Cotroceni. S-a inscris in semn de protest cu ideea lui: voia sa se distreze si sa ii distreze si pe altii cu ceea ce voia sa fie o parodiere a festivismului.
Am transformat formularul de inscriere intr-o parodie de formular de inscriere. Speram sa irit pe cineva acolo. Nici nu-mi propuneam mai mult.
Propunetea lui a castigat, iar parcursul Romaniei de tabla il puteti urmari pe Romaniacentenar. In intampinarea lui 1 decembrie, am vorbit cu Gelu Florea despre ce inseamna pentru el centenarul si Romania si de ce l-a sarbatorit cu o harta de tabla.
Cum ai defini anul centenarului
Ca pe o perioada in care ar trebui sa aflam si sa intelegem cit mai multe despre oamenii si lucrurile petrecute acum 100 de ani. De enervat ma enerveaza lipsa de masura, de decenta, si de talent, care transforma manifestarile acestui an in niste produse supradimensionate, grotesti.
De ce o harta a Romaniei din tabla
Martie a fost o luna friguroasa, in atelier era rece, aveam nevoie de miscare ca sa ma incalzesc. Desenatul sau scrisul nu ma puteau incalzi. Trebuia sa bat, sa indoi, sa tai ceva greu de indoit si de taiat. Aveam acces la o gramada de fier vechi: mai trebuia sa stiu ce sa fac cu el. Viziunea hartii a aparut spontan.
Cred ca am fost influentat de mesajele din media referitoare la Centenar. Si de niste harti ale Romaniei facute din oglinda, pe care le vazusem in diverse expozitii.
Etapele de creatie
Am creat pe masura ce realizam. Posed o buna dexteritate manuala, si o exersez permanent lucrind in cele mai diverse materiale. Manopere precum trasatul, punctatul, indoitul sau taiatul nu-mi solicita atentia prea mult, asa ca pot sa ma gandesc la intreg in timp ce le execut. Doar la masuratori, ale naibii sa fie, gresesc cu consecventa!
Prima harta a fost gata intr-o zi si o jumatate din noapte. Pentru urmatoarele 10 harti (carora le-am adaugat si 10 drapele) am avut nevoie de 2 saptamani. Iar cele 50 de drapele suplimentare, pe care conform Regulamentului Concursului trebuia sa le livrez Muzeului Cotroceni, le-am facut pe banda rulanta intr-o alta saptamana.
Cea mai grea parte
Cea mai grea parte a fost gravarea Logoului Centenar. Piesele, cu aspectul lor primitiv, aveau nevoie de o atingere discreta, hi-tech. Am umblat ca un nebun prin Baia Mare, apoi prin Bucuresti, in cautarea unui laser care sa graveze in metal. Cind pierdusem orice speranta, am gasit unul chiar in curtea agentiei la care lucrez.
Concurs in semn de proteste
Nici prin gand nu-mi trecuse sa aplic la vreun concurs. Voiam doar sa ma distrez si sa distrez si pe altii cu ceea ce voiam sa fie o parodiere a festivismului. Care festivism nu este altceva decat o parodiere (involuntara) a atitudinilor sincere si discrete pe care ar trebui sa le avem zilele astea.
Call for entry-ul concursului Centenar Creativ, organizat de Muzeul National Cotroceni, mi-a aparut intimplator in feed. Hartile si drapelele mele ruginite aratau destul de subversiv in atmosfera tricolora care domina sarbatorirea Centenarului: n-aveau nici o sansa! Eram convins ca initiativa Muzeului se inscrie in acelasi curent festivist. Am transformat formularul de inscriere intr-o parodie de formular de inscriere. Speram sa irit pe cineva acolo. Nici nu-mi propuneam mai mult.
Reactii
La citeva zile, un mesaj din partea organizatorilor m-au facut sa ma indoiesc in aprecierile mele. Mi se cereau date suplimentare, niste poze bune. Din tonul interlocutoarei reiesea ca lucrarile mele sunt privite cu un ochi favorabil. Dupa care a aparut comunicatul oficial: 6 concurenti, printre care si eu, invinseseram in cursa pentru obtinerea celor 6 premii. Cand Cenusareasa e invitata la bal, ea nu refuza. La fel si eu. Am luat asupra mea toate provocarile venite odata cu premiul: sa mai fac 50 de piese, sa ma prezint la festivitate, sa incasez cecul.
Planuri
M-am gandit la asta. Dar detest sa ma repet. Lasand la o parte cele doua simboluri nationale, pe care le-am interpretat intr-un anume fel, conceptul e de fapt continut de acea balama care leaga piesele la un loc (dar le si confera libertatea de a fi detasate). As putea crea serii de obiecte atasate prin balamale. Poate candva, dar nu in viitorul apropiat.
Conventia de "a fi roman"
Ca sa simti ceva ai nevoie de opusul acelui ceva. Cel mai roman m-am simtit, si ma simt, cand am maghiari in preajma. Intre noi si ei exista o concurenta tacita, care, daca e bine condusa, duce la lucruri minunate. O stiu din copilarie. Daca un ungur imi arata ca stie sa faca ceva, eu va trebui sa-i demonstrez ca pot sa fac acelasi lucru, si chiar mai bine, daca sunt in stare. Ma implic nu la nivel personal, ci ca reprezentant al unei nationalitati. Cred ca asa am fost educat.
Ghid personal de supravietuire in Romania
Cred ca acest ghid ar functiona oriunde m-as afla. Sa cheltuiesc cat mai putin pe comoditati, pentru a putea investi in proiecte. Sa fac cat mai mult sport, pentru a putea persevera in vicii. Sa fiu cel mai bun sau printre cei mai buni, ca sa-mi pot permite luxul de a lasa garda cat mai jos.
Ce inseamna pentru tine centenarul
Ocazia de a afla si intelege mai mult despre oamenii si faptele petrecute inainte, in timpul si dupa anul 1918.
Romania ta
Traseul Dej - Baia Mare, parcurs cu bicicleta.
