Sărbătorim și noi, la IQads, centenarul, dar în felul nostru. Am scris despre 100 de ani de locuire și vecinătate, despre Dacii liberi de conspirații, despre Acum 100 de ani, o platformă de Visual History care aduce istoria în mediul în care trăiesc tinerii și o traduce în limbajul lor. Revenim cu informații noi despre acest proiect, care trece la o nouă etapă: inițiatorii vor să lanseze anul viitor o serie de cursuri interactive pentru elevi și studenți, prin apelul la noua tehnologie 3D și la realitatea virtuală și augmentată.
Ce înseamnă mai exact transpunerea istoriei în prezent puteți vedea și în perioada 28 noiembrie – 2 decembrie, la Mega Mall, unde inițiatorii proiectului au pregătit o activare pentru publicul larg: un joc Virtual Reality, prin care doritorii vor putea intra în pielea unui personaj care a jucat un rol important pentru înfăptuirea Marii Uniri.
Până atunci, Radu Olteanu, inițiatorul Acum 100 de ani, vorbește despre cum poți să faci istoria atractivă pentru noile generații, când e prea multă și când e prea puțină tehnologie, cum păstrezi echilibrul și care ar fi punctul de pornire pentru un sistem de educație mai bun.
De la platformă, la cursuri interactive
După lansarea paltformei www.acum100ani.ro am avut parte de reacții de tot felul. Au fost și câteva voci acide care au criticat demersul pe motiv că nu este la nivel de “lucrare academică”, însă cum nici nu ne-am propus să fie așa, ba dimpotrivă ne-am dorit să fie un instrument educațional massmarket care să simplifice și să facă istoria atractivă pentru tânăra generație, am considerat chiar că este de bun augur observația. Înseamnă că ne-am atins obiectivul.
Au mai fost și câteva voci care au încercat să politizeze demersul, dar și acestea au fost firave și lipsite de ecou în comunitatea pe care am construit-o în jurul proiectului, atât pe pagina de Facebook, cât și pe Instagram, unde în mare reacțiile sunt de susținere, apreciere și încurajare.
Ne luăm seva din acestea pentru a gândi o continuare a proiectului, atât pe palierul transpunerii conținutului de pe platforma dedicată Centenarului într-o serie de cursuri interactive pentru elevi. Și am aplicat în acest sens la o finanțare pentru acest proiect la Țara lui Andrei. Nu am reușit sa obținem finanțarea, însă nu renunțăm la idee, poate vom găsi o cale să materializăm acest proiect. Am demarat niște discuții cu o instituție de învățământ privat, poate vom reuși astfel.
În plus, mai există o rută care înseamnă trecerea la alt nivel pentru proiect și se referă la reactivarea în cheie digitală, sub același concept de Visual History a unor alte perioade istorice care merită atenția noastra. Așa că, veți mai auzi de noi într-un fel sau altul. Nu vrem să ne oprim aici, asta e sigur.
Programul interactiv
Acum100ani a pornit la drum drept o resursă colaborativă ce pune la dispoziția publicului gratuit resurse și vom continua acest demers. Am inițiat discuții cu istorici și pedagogi care ne pot ajuta să facem proiectul cât mai util și relevant pentru tineri.
Am pregătit, de exemplu, o activare pentru publicul larg în Mega Mall, în perioada 28 noiembrie – 2 decembrie. Este vorba despre un joc VR (Virtual Reality). Doritorii vor putea intra în pielea unui personaj care a jucat un rol important pentru înfăptuirea Marii Uniri, el face parte din armata franceza… dar mai multe puteți afla explorând jocul în Mega Mall! Vom fi la etajul 1, în zona Peek & Cloppenburg! Vă așteptăm!
Noile generații de elevi
Chiar am citit recent un articol care făcea referire la un studiu comportamental despre tânăra generație și vorbea despre fenomenul hipersensibilității tinerilor din ziua de azi în fața criticilor sau greutăților. În acest sens, ei erau numiți “generația fulgilor de nea”.
Mi s-a părut interesantă metafora, pentru că într-adevăr pentru tinerii din ziua de astăzi totul pare mai ușor, iar tehnologia joacă un rol crucial în această percepție a lumii înconjurătoare, însă este cumva eronat să îi formăm cu această impresie că viața e un șir de lucruri pe care le putem obține la un click distanță.
Pentru că tehnologia ne poate ajuta până la un anumit punct să ne îmbunătățim viața, însă când vine vorba de a ne calibra emoțional în fața greutăților, e nevoie să reglăm “manual” ceasul intern. Iar aici cred că mai avem de lucrat în a transmite tinerilor mindset-ul care să îi ajute să facă asta. Altfel riscăm să creștem o generație de neadaptați și să irosim potențialul uriaș pe care îl au dar nu au capacitatea să îl fructifice.
Ce obiceiuri dispar
Cred că dispariția unor obiceiuri și înlocuirea lor cu altele noi ține de evoluția noastră ca specie. Dacă e să ne gândim, la un moment dat și obiceiul de a locui în peșteri a fost înlocuit de un alt stil de viață și cu siguranță a fost deplâns de generația vremii respective.
Lumea se schimbă permanent, iar noile generații au puterea de a trăi schimbarea inerent pentru că o observă când este încă un mugure ce urmează să înflorească și astfel o internalizează. Pentru noi, cei ce ne obișnuim cu un anumit modus vivendi este mai greu să ne adaptăm și de aici renumita sintagmă plină de regret… “pe vremea mea era altfel”. Îmi amintesc cât de mult mă irita să o aud în copilărie și îmi dau seama că ajung și eu să o folosesc tot mai des în ultima vreme. Asta spune ceva despre anii care au trecut peste mine. Însă, în momentele de luciditate încerc să mă opresc din a condamna faptul că viața e altfel... și preocupările tinerei generații sunt altfel. Pentru că altfel nu e neapărat rău. Ba dimpotrivă, altfel înseamnă evoluție.
Faptul că astăzi copiii se pot raporta la tehnologie ca la un izvor de cunoaștere de care noi nu am avut parte decât mult mai târziu în evoluția personală, este un atuu, dacă este folosit cum trebuie. În plus, nu înseamnă că explorarea naturii sau cititul sunt înlocuite complet de preocupări ce țin de lumea digitală. Cred că pur și simplu se schimbă ponderea timpului alocat diferitelor activități, și cred că din fiecare tip de activitate pot deriva alte deprinderi utile pentru tinerii în formare.
Dependența de tehnologie
Și despre asta am citit recent un articol în care erau citați experți internaționali, taberele fiind împărțite între cei ce consideră că izolarea totală de tehnologie ar fi cheia și cei ce consideră că tehnologia nu mai poate fi evitată.
Personal, tind să fiu mai degrabă orientat către cea de-a doua versiune, cea care nu neagă rolul tehnologiei în viața noastră, chiar dacă aceasta vine și cu dezavantaje. Iar dezavantajele țin de lipsa unui echilibru în a o folosi. Până la urmă chestia asta cu păstrarea unui echilibru cred că este esențială în materie de orice.
Și dacă mâncăm prea mult, fără măsură, ni se face rău nu? La fel e și cu tehnologia. Daca o folosim în exces poate avea efecte nocive precum alienarea și așa mai departe. Însă dacă o folosim cu cap, ne poate scuti de multe bătăi de cap. Cred că asta e ideea pe care trebuie să transmitem copiilor, să folosească tehnologia cu cap, să o fructifice, dar să nu se lase acaparați de ea.
Cum pot fi motivati copiii sa invete
Copiii au nevoie de conținut atractiv, vizual, interactiv. Aceasta a fost premisa de la care am pornit când am lansat www.acum100ani.ro și care a fost validată de feedback-ul primit.
Trăim într-o lume în care totul se derulează în viteză, iar asta afectează inclusiv percepția noastră asupra timpului. S-a demonstrat faptul că tinerii au un attention span mai redus decât am avut noi la vârsta lor, și asta este un efect al acestui ritm alert în care trăim, și la care, desigur, a contribuit enorm și dezvoltarea tehnologică. Însă acesta este un dat. Nu are sens să ne împotrivim.
Trebuie să ne adaptăm și să găsim modalități prin care putem să le captăm atenția copiilor și adolescenților folosind un limbaj accesibil și efecte vizuale care să îi atragă pentru a-i face să fie captivați de subiecte pe care altfel le-ar cataloga drept plictisitoare. Ține de noi să transformăm învățarea în joc. E o strategie veche de când lumea. Doar că acum îmbracă haina digitală și devine joc interactiv.
Sistemul de educație
Cred că cea mai mare problemă a sistemului de învățământ românesc este lipsa de adaptare la nou. Și asta se vede din dezinteresul față de dotarea unităților de învățământ cu minime resurse pentru a preda în era digitală.
Un exemplu: conform “Survey of schools: ICT in Education”, publicat de Comisia Europeană în 2013, cu date colectate de către European Schoolnet și Univeristy of Liège în perioada 2011 – 2012, când vine vorba despre dotările tehnologice din școli România se clasează pe antepenultimul loc în lista celor 27 de țări analizate.
În școlile din România raportul computere/elevi este de 1/13, față de media europeană de 1/5. Iar dacă vorbim de computere conectate la internet, atunci raportul devine 1/18 în cazul laptopurilor, respectiv 1/250 pentru desktopuri în România, comparativ cu 1/7 și 1/14 ca medie europeană.
Această încremenire în trecut este de fapt un mindset de rigiditate care nu are cum să aducă nimic bun. Dacă adăugăm și lipsa de rigoare în a alcătui manuale școlare cu informații corecte și relevante pentru copii, avem tabloul complet al unui sistem de învățământ complet depășit, care nu face față provocărilor prezentului.
Ar trebui schimbat din temelii, de la percepțiile eronate ce pun pe primul loc abilitățile de memorare în locul celor de înțelegere și analiză, faptul că nu se încurajează gândirea critică, faptul că se bifează activități de dragul de a fi bifate.
Ar trebui să ne reamintim care este miza de fapt: ce-i învățăm pe copiii noștri de fapt și cum îi pregătim pentru viață? Dacă s-ar porni de aici în mod onest și responsabil, sunt sigur că încet încet s-ar putea remodela și programa școlară și modul în care sunt abordare materiile de studiu. Însă e nevoie de bunăvoința de a vedea dincolo de tabelul cu activități de bifat ca să ne luăm salariul. Este nevoie de perspectiva macro și de conștientizarea misiunii dascălului de a pregăti copilul pentru viață.
