![[Copiii sunt în regulă] Dana Papadima (Avenor): Ar fi bine să fie mai multă tehnologie în școală și mai puțină acasă](https://media.iqads.ro/2018/11/dana-papadima-la-scoala-cover-850.jpg)
Dacă acum 20 de ani peisajul de carte de copii era pustiu, în 2018 avem inflație: de la carte de bebeluși, până la adolescenți, pe vârste, sexe, preocupări, spune Dana Papadima, director educațional Avenor College. Și chiar dacă titlurile sunt multe și variate, ea crede că e nevoie de mai multă literatură română, contemporană, originală, pentru copii
Ca profesoară de română, Dana încearcă să țină în echilibru recomandările de lecturi clasice, pe care le alege să fie atractive, cu gusturile copiilor pentru cărți mai simple și mai comerciale.
Vorbim despre copiii și părinții din 2018, obiceiuri ale copilăriei care dispar, ecranele cu care sunt înlocuite, dependența de tehnologie, lectură și sistemul de învățământ, întâmpinând astfel în Ziua în care avem timp, o inițiativă pornită de Editura Gama și Headsome Communication. Pe 2 decembrie, familiile sunt îndemnate să renunțe la toate dispozitivele electronice și să își facă timp împreună.
Noile generații de copii
Ca să răspund în limba română, multitasking... În plus, supradotați digital, independenți în toate cele, vioi, ageri.
„Noii" părinți au o oarece înclinație de supracontrol pe tot ce mișcă în legătură cu copiii lor, inclusiv așa-numitul timp liber. Câțiva dintre ei încearcă să se țină aproape de generațiile copiilor în efortul de a-i înțelege mai bine, cu unele stridențe câteodată: se îmbracă în stilul adolescentin, le imită argoul și deprinderile digitale.
Obiceiuri care dispar
Nu e o mare bucurie că cititul face pași zdraveni îndărăt și că jocurile libere în aer, în spatele blocului sau în parcuri sunt înlocuite de Parcurile de „aventuri", de taberele de supraviețuire sau de cercetare unde, pe bani buni, copiii fac exact ceea ce noi făceam, din simplu instinct, tot ce se întâmplă acolo.
Dependența de ecrane
După mine, ar fi bine să fie mai multă tehnologie în școală, la aproape toate disciplinele, și mai puțină acasă. Ce ne facem cu copiii și adolescenții care stau ore întregi singuri acasă fără o altă preocupare decât butonatul? Dar cu părinții care „recompensează" copilul dându-i tableta ca o bucățică de zahăr cățelușului? Dar cu părinții care agreează ușurați ca cel mic să folosească tableta la restaurant, în trafic, în vizită, ca să stea liniștiti și să nu deranjeze cu întrebări și pretenții?
Cât citesc copiii în 2018
Copiii citesc diferit, în funcție de influențele pe care le au din familie, de la școală, de la anturaj. Nu cred că li s-au schimbat foarte mult obiceiurile, poate mai degrabă gusturile de lectură.
Ca profesoară de română, încerc să țin în echilibru recomandările de lecturi clasice, pe care însă le verific și le aleg să fie atractive, cu gusturile lor pentru cărți mai simple și mai comerciale. Încurajez cititul de pe tabletă, dar și vizitarea târgurilor de carte, întâlnirile cu scriitori, ecranizările reușite. Nu reușesc cu toți elevii, dar mă străduiesc.
Cărțile pentru copii din România
De unde acum 15-20 de ani peisajul de carte de copii era într-o secetă totală, în prezent putem vorbi de inflație: de la carte de bebeluși, până la adolescenți, pe vârste, sexe, preocupări. Personal cred că lipsește mai multă literatură română, contemporană, originală, pentru copii. Avem o mână de autori străluciți și prețuiți de public, dar sunt, încă, prea puțini.
Ce demotivează lectura
Evident, concurența, dreaptă/nedreaptă cu mediul digital, nenumăratele atracții ale prezentului, schimbarea percepțiilor valorice. Nu putem administra metode care, cumva, au funcționat cu noi, într-o altă lume, total diferită, copiilor prezentului. Trebuie să fim inventivi, creativi, empatici, dar nu trebuie să le facem pe plac necondiționat. Sunt niște pași de dans care presupun partenariat și armonie.
Sistemul de educație
Problema lui e că nu mai e niciun fel de încredere legată de resuscitarea sistemului de educație. Prea mulți miniștri, cei mai mulți politruci pafariști, prea mare lipsă de viziune pe termen lung, prea multe reforme, prea puțini profesori devotați acestei meserii...
