Aproape, pentru că Alina Roșioreanu le spune așa oamenilor care privesc, dar nu gustă, pentru că le strică și e păcat de ele: ”mâncați, oameni buni, că mai fac!”. Până a ajunge la prăjituri frumoase, Alina a făcut multă italiană în liceu, apoi SNSPA, apoi, din 2006, campanii și reclame la TBWA\Merlin, Tempo și FRIENDS\TBWA. Și niște freelancing. Prăjitulina a apărut în 2012, o dată cu criza produsă de împlinirea a 30 de ani.
S-a apucat de prăjituri pentru că voia să facă ceva frumos. După o lună petrecută în Dubai, s-a hotărât.
Am stat ore în șir cu ochii în rafturi și am venit acasă cu cardul gol și valizele pline de tot felul de jucării de făcut prăjituri.
Și așa a apărut Prăjitulina, atelier de creație. Cum a început, care au fost greutățile, despre rețete și creații speciale, consumatori și gusturi, povestește Alina în rândurile ce urmează:
Cine
Background și studii: multă limbă italiană până la sfârșitul liceului (a fost pasiunea mea și m-a dus prin multe săli reci de clasă în dimineți de sâmbătă, la olimpiade). Apoi SNSPA, pentru că la vremea aia era singura care chiar promitea o specializare în advertising, ceea ce atunci era un soi de inorog.
De acolo, parcursul meu profesional a cam ținut-o pe drumul ăsta. Am început cu perioade de "practică" în diverse departamente de creație. Au urmat campanii pe brief-uri fictive, ca să îmi pot construi un portofoliu și să am și eu cu ce să mă prezint ok la primul interviu. Câteva scenarii de TV și radio, plus câteva print-uri executate stângaci în Paint și iată și visul împlinit: copywriter.
Începuturile datează din 2006. N-am schimbat agențiile ca pe șosete. Am crezut că omul sfințește locul și că o echipă sudată face treabă mai bună și oferă mai multe satisfacții decât creșterea salariului care venea o dată cu schimbarea locului de muncă. In timpul asta am bifat ceva conturi si campanii, plus departamentele de creație de la TBWA\Merlin, Tempo și FRIENDS\TBWA. Și niște freelancing, ca să fie treaba treabă.
Aventura cu prăjiturile
Aventura cu prăjiturile nu a avut nimic de-a face cu gustul sau pofta. Ba chiar când m-am apucat de treabă, nici nu mă tenta sa mănânc altceva în afara tartelor cu fructe. M-am apucat pentru că am vrut să fac ceva frumos. Și am avut grijă să fie și bun, pentru că piața oferea ba ceva bun, dar inestetic, ba ceva frumos, dar fad, făcut cu n prafuri și puține chestii naturale că deh, așa e mult mai ușor să-ți iasă crema cum trebuie. Plus că tot ce era pe piață atunci era destul de standardizat, clasicul fondant și figurine mai mult sau mai puțin reușite, în funcție de talent.
Nu vreau să spun că e ușor să modelezi, dar spun că e mai time consuming și ai nevoie de muuult mai multă răbdare și îndemânare să faci niște biscuiți glazurați cu model, de exemplu, decât să tai pur și simplu cu forma și să lipești pe niște biscuiți. Dar și rezultatele sunt pe masură.
Apropo de întrebarea ta, la mine nu a fost vorba despre "așa vreau să fac și eu". Ba dimpotrivă: mi-am dorit să fac ceva diferit, ce nu mai oferea nimeni pe piață. Ceva care să mă reprezinte și să aducă bucurie în viața unor oameni.
Realitatea, însă, e puțin diferită. Clienții nu sunt foarte constienți de procesul din spate sau de ingredientele din fiecare prăjitura. Și, de multe ori, nici nu știu că există variante să-și facă lucruri personalizate și cu personalitate, fără să fie nevoiți să își vândă un rinichi pentru asta. Și ajung uneori să plătească mai mult pe niște produse standardizate, din ingrediente inferioare.
Prăjitulina
Prăjitulina a apărut în 2012. Probabil și din criza produsă de împlinirea a 30 de ani în care nu știam ce am făcut deosebit și care să mă reprezinte pe mine exclusiv. Pasionată fiind de scris, am tot simțit cum poveștile scrise de mine în publicitate erau prea mult tăiate și corectate de persoane mai mult sau mai puțin pregătite. Cartea cu povești pe care mă apucasem în sfârșit să o scriu părea un vis, neavând bani să o public sau să plătesc un ilustrator din propriul buzunar. Periplul pe la edituri mă cam speria, așa ca simțeam nevoia acută să fac ceva cap coadă care sa fie fix cum vreau eu. Să iasă exact cum îmi imaginez, fără schimbări făcute de alții. Ceva foarte frumos.
Cât despre context... din 2009, de când cu criza, creativitatea în publicitate o cam luase la vale. Clienții din ce în ce mai speriați, iar agențiile și reprezentații lor mai puțin preocupați de creativitate. Era momentul. Și da, împlineam 30 de ani.
Și a mai fost ceva. Aveam o lună de stat în Dubai și am dat acolo peste niște magazine de specialitate. Cărți ilustrate, instrumente minunate și o tonă de lucruri care făceau tot ce tu nici nu-ți imaginai că se poate face. Toate acolo. Am stat ore în șir cu ochii în rafturi și am venit acasă cu cardul gol și valizele pline de tot felul de jucării de făcut prăjituri. Mi-am lăsat hainele și cărțile în Dubai, doar ca să fac loc în bagaje comorii nou descoperite.
Prăjitulina pentru că e o parte din mine. Sufletul meu e acolo, în fiecare bucățică de prăjitură sau desert. Sunt prăjituri si decoruri făcute, bibilite și gândite de Alina. Ea e acolo și va fi și când Prajitulina va deveni ditamai cofetăria.
Echipa
Echipa e restrânsă deocamdată. E formată din sora mea care face niște prăjituri demențiale de când era în școala generală și soțul meu care mă ajută în cam tot ce-mi trece prin minte. Au mai apărut între timp două mânuțe mici care par pasionate de gătit, dar vedem dacă o să le placă și pe viitor.
Atelier de creație de cupcakes
Pentru că exact asta e. Un atelier de creație. Cred însă că am greșit că am pomenit doar de cupcakes. Nu prea mai e adevărat. Se întâmplă mult mai multe la Prăjitulina, nu doar cupcakes. De ce e atelier de creație? Pentru că nu am 5 rețete bătute în cuie și aia e.
Eu adaptez mereu rețetele și decorul în funcție de ce își dorește clientul. Poate are un gust preferat, un gust pe care nu îl suportă, culori care îi plac și culori pe care nu vrea să le vada vreodată pe o prajitură. La atelierul meu, totul poate fi creat și recreat pentru a fi unic. În felul ăsta clientul e mulțumit, iar eu nu mă plictisesc niciodată. Într-adevar, e mai greu pentru că nu mergi pe un drum bătătorit, dar măcar iese treaba bine.
Creații populare
Fiecare creație e specială. O sa menționez câte una din 3 categorii preferate mie: buchetul de cupcakes, colecția de inimioare-șoricei și vampirii cake pops.
Rețete
Creatiile mele sunt un amestec de rețete citite prin cărți, pe net, încercate, îmbunătățite, îmbogățite. De unde vine inspirația? Habar n-am. Vine pe moment, când mă apuc de treabă. E fix ca-n copywriting…
Business
Investiția inițială mi-e neclară și mie pentru că la început cumpăram cam tot ce îmi pica în mâna și mă ajuta să fac chestii noi. Eram în modul de creație și descoperit de lucruri interesante, nu în modul de business. Ți-am zis, la mine a început din pasiune, restul fiind pe locul 2.
Dar a înghițit suficiente fonduri din economii și salariu cât să mă facă să mai prioritizez și eu lucrurile :). Ce e clar e că nu s-a amortizat și mai e drum lung până acolo. Eu investesc în continuare și sper că la un moment dat să trecem pe plus. Ar fi proverbiala “cireașă de pe tort”.
Evenimente importante
Nunțile și botezurile. Și perioada 1-8 martie.
Obstacole
Pentru mine e o provocare să conving oamenii că nu trebuie să ai un punct de desfacere, un magazin fizic ca să faci lucruri bune. Ba chiar atunci intervine standardizarea, pentru că atunci ai nevoie de bani în flux continuu, ai chirie de plătit, aparatură, oameni etc și cam începi să eficientizezi lucrurile. Și vrei, nu vrei, devii o mică făbricuță.
Și o altă chestie, care nu aș fi crezut vreodată că o să fie o problemă: se pare că prăjiturile mele sunt prea frumoase pentru a fi mâncate. Venea lumea la târg, le admira, le poza și apoi nu voia să le încerce pentru că "le strică și e păcat de ele".
Ce poți să le mai zici? Doar atât: mâncați, oameni buni, că mai fac!
Promovare
La început mergeam pe la târguri sau evenimente legate de organizarea nunților. Dar cel mai bine a funcționat recomandarea personală făcută de clienții Prăjitulina.
Mă mândresc foarte mult cu faptul că absolut toată lumea care a comandat o dată de la Prăjitulina a revenit sau a fost atât de mulțumit cât să mă recomande și să păstrăm legatura și în prezent. La fiecare comandă, chiar la nunți de 150 de persoane, am câștigat și prietene, nu numai cliente. E clișeu, știu, dar e adevărat. Și cred că asta spune multe despre treaba pe care o fac. Știm cu toții cum sunt miresele când vine vorba despre nunta lor, nu?
