[Copiii sunt în regulă] Diana Mocanu (Editura Gama): Copiii din 2018 nu se regăsesc în listele de lectură desuete de la școală

Deși timpul a fost inventat de oameni, tot ei se plâng că nu există, nu îl au, nu îl pot domestici. Că trece impasibil peste viețile tuturor și la finalul unei zile nu rămân în urmă decât statusuri de Facebook, mailuri, job și, în cazuri fericite, poate un binging cu un serial prost. Lipsa timpului a contagiat însă și acea parte a locuitorilor planetei care are dreptul la tot timpul din lume. Nici măcar copiii nu mai au timp. În loc să amplificăm sfera tragică a situației, mai bine să vorbim despre ea. Sincer, fără nostalgii, fără ”Of, copiii de azi”, fără prejudecăți și resemnări inutile. 

Cât de mult s-au refugiat noile generații în digital, cum se poate gestiona dependența de ecrane, ce citesc și cum se joacă copiii în 2018, cine sunt ei și ce vor. Despre asta vor vorbi la uminică, 18 noiembrie, de la ora 13.30, la Gaudeamus, Diana Mocanu, director Editura Gama, Mirela Retegan, de la Gașca Zurli, Dana Papadima, directoarea Colegiului Avenor, Daria, o booktuberiță adolescentă și Mircea Toma. Un dialog despre dreapta măsură în educația copilului, despre noi metode de parenting și despre nevoile și dorințele celor mici. 

Dezbaterea face parte dintr-o inițiativă mai amplă, pornită de cei de la Editura Gama și Headsome Communicationcu, care se concretizează în Ziua în care avem timp. Pe 2 decembrie, familiile sunt îndemnate să renunțe la toate dispozitivele electronice și să își facă timp. 

O zi în care să avem timp ni s-a părut o idee bună. Așa că o sărbătorim în avans, vorbind despre cine ne mănâncă timpul, despre ecrane, copii și părinți. Începem discuția cu Diana Mocanu, care a înființat Editura Gama, acum 20 de ani. Diana este antreprenoare, are 45 de ani, 3 copii și un MBA. Și spune așa: timp avem, în ciuda ritmului mult mai alert de viață, doar că îl „cheltuim” nechibzuit. 

Noile generații de copii

Noile generații comunică mai bine cu părinții lor decât cele precedente, ceea ce face ca diferența de mentalitate, așa-zisul „conflict între generații” să se diminueze. În ziua de azi, copilul și-a câștigat vocea – o voce căreia adultul îi dă ascultare și pe care o respectă. Tot mai mulți părinți sunt preocupați de nevoile emoționale ale copiilor, de educația și viitorul lor.

Și copiii, și părinții au acces mai ușor la informații – iar pentru părinți, lucrul ăsta este minunat, pentru că pot afla cum să fie mai buni. Perntru copil, e o sabie cu două tăișuri. Dacă nu este controlat, accesul la informație poate avea efecte dăunătoare. Citeam recent că expunerea la ecrane de la vârste foarte mici le poate afecta creierul, îi face pe copii mai anxioși, mai puțin curioși, le afectează văzul și îi împiedică să ducă o sarcină la bun sfârșit. În multe țări, copiii mai mici de cinci ani petrec aproape trei ore în fața ecranelor – este enorm!

Și când ne gândim că toată lumea se plânge că nu mai are timp! Timp avem, în ciuda ritmului mult mai alert de viață, doar că îl „cheltuim” nechibzuit.

Obiceiuri care dispar

Jocul în natură, la cei mici, este înlocuit cu o multitudine de activități sub îndrumare: balet, limbi străine, pian, karate, teatru, șah… Copiii sunt purtati de ici, colo fără să aibă timp să se joace liber – iar jocul, așa cum știm, dezvoltă creativitatea, inteligența emoțională, abilitățile de negociere și organizare. Pe de altă parte, activitățile îi ajută pe copii să-și descopere talentele mai devreme decât o făceau, poate, generațiile anterioare.

Cititul e înlocuit adesea, de către cei mai mari, cu socializarea pe net. Dar textele și imaginile derulate rapid pe ecrane sunt rareori de folos; creierul e astfel supraîncărcat cu puzderie de informații, în loc ca, prin lectură, să fie stimulată imaginația.

Dependența de ecrane

Accesul la ecrane nu trebuie interzis, ci limitat de către părinți sau, preferabil, autolimitat. Limitele se referă atât la timpul petrecut astfel, cât și la canalele accesate. Până la vârsta pubertății, copiii accepta foarte ușor limitele, ba chiar și le doresc, fiindcă se simt în siguranță și în atenția părinților.

Pentru copiii mici, limitele trebuie să fie foarte strânse, mergând chiar până la interdicția de a folosi laptopul sau tableta până la vârsta de trei ani, fiindcă atunci accentul trebuie pus pe dezvoltarea motricității și a limbajului.

Apoi, limitele trebuie lărgite pe măsură ce copilul crește. Un adolescent, de exemplu, își poate stabili singur limita de timp petrecut zilnic în zona virtualului dacă înțelege, prin discuții cu adulții, riscurile dependenței de „ecrane”. Dar, pentru ca părintele să-și poată controla și influența copilul, trebuie să-și ridice nivelul de competență digitală fără să devină, el însuși, dependent.

Cât citesc copiii în 2018

Copiii români citesc mai mult în 2018 decât o făceau în 2010. Copiii vor să descopere în cărți personaje în care să se regăsească, experiențe cu care sa empatizeze, iar librăriile ofera mult mai multe astfel de cărți decât acum zece ani.

Cum pot fi motivați copiii să citească

Copiii vor citi și vor învăța mai mult dacă vor înțelege ce au de câștigat în schimbul timpului investit. Dacă învățând își vor descoperi și dezvolta pasiuni, vor continua să o facă și mai intens, pentru că atunci când înveți ceva care te pasionează, nu simți că faci un efort. Dacă, citind, vor descoperi lecții de viață sau experiențe în care se vor regăsi, vor devora cărțile.

Cărțile pentru copii din România

Piața de carte pentru copii evoluează încet, dar frumos. Există nenumărate cluburi de carte, iar librăriile abundă de carte bună. Iar în accepțiunea noastră, a celor care creăm carte la Gama, cartea bună este cartea care e de folos, cartea care educă într-un mod recreativ, care place și atrage copilul. Orice titlu nou care apare în portofoliul Gama îndeplinește acest criteriu.

Ne preocupăm mereu să găsim idei noi, concepte interesante pe care să le dezvoltăm, cărți valoroase pe care să le traducem. Iata lucrul bun din peisajul actual al cărții din România: copiii noștri sunt înconjurați de carte frumoasa și vor prinde drag de carte.

Ce demotivează lectura

Listele de lectură desuete de la școală. Copiii secolului XXI nu se regăsesc în personajele secolelor trecute. Limbajul li se pare greoi, acțiunea nu este suficient de alertă. Pentru a ajunge să aprecieze literatura clasică, trebuie să dobândească gust pentru lectură. Iar asta se poate face de devreme, prin cărți care să-i incite, să-i convingă să se încumete să citească romane de sute de pagini fără să se „plictisească”.

Pentru că, din păcate, sunt obișnuiți cu un ritm mult mai alert al informației – din filmulețele de pe YouTube, de la TV, din jocurile video sau de pe internet.

Sistemul de educație

Sistemul de învățământ românesc este foarte bun pentru a forma vârfuri, dar, pentru asta, sacrifică marea masă a elevilor. Competiția și efortul individual uriaș generează olimpici, dar face ca mulți, prea mulți copii să nu mai fie atrași de școală. Din păcate, la noi, un elev bun nu e cel care pune întrebări profesorului și vine cu opinii personale, ci este cel care răspunde la întrebările profesorului și reproduce perfect lecția.

Copiii sunt evaluați după un singur tipar și nu contează decât să fie foarte buni la matematică și la limba română. Cei care nu se remarcă astfel, chiar dacă excelează la geografie, la desen sau la sport, în cel mai fericit caz nu intră în atenția profesorilor, însă uneori primesc chiar eticheta de „copii-problemă”.

Ar trebui să se înceapă prin reducerea programei și a complexității informațiilor la clasele mici (primare și gimnaziu), apoi să se reducă numărul de materii la clasele mari, pentru a putea fi studiate în profunzime. Din clasele mici, copiii ar trebui să iasă cu o cultură generală solidă, cu deprinderea de a învăța consolidată și cu unele talente sau înclinații descoperite. La liceu, tinerii ar trebui să aprofundeze doar materiile pentru care și-au descoperit o înclinație, specializându-se.

Până se vor face pașii necesari în această direcție, noi încercăm să-i ajutăm pe copii să învețe, în primul rând, cum să studieze. Și să le fim alături cu materiale care să se muleze cât mai bine pe nevoile lor reale.