Cum trezesti cultura care doarme in colturi uitate de Romania? Un pas ar fi evenimentele artistice de strada care sa dezmorteasca oamenii de acolo. Asa cum incearca sa faca si Baile Culturale Herculane, care se vor desfasura intre 27 august – 2 septembrie si propun o saptamana de culoare, arhitectura, patrimoniu, muzica, film si street art.
Dan Perjovschi este unul din artistii implicati in acest proiect si va participa la conferintele despre arta in spatiul public, patrimoniu si design. In intampinarea acestui eveniment, el vorbeste despre arta de strada din Romania, echilibru dintre infrumusetarea orasului si critica felului in care e condus, politica, cenzura, artistii tineri si cum alege actiunile in care se implica: proiecte activiste, caritative cu tinta sociala.
Ce te-a convins la Baile Culturale Herculane
Nu-mi aduc amininte bine, dar cred ca mi-a dat IRLO mesaj. Am zis da imediat. Eu colaborez frecvent cu citiva dintre artistii street art si in general sprijin acest gen de proiect. Si apoi era vorba de Baile Herculane.
N-am mai fost de o mie de ani. Cred ca am fost cu parintii cind eram mic. Dar am vazut recent un reportaj TV care era tragic. Ironia este ca de ani de zile eu, un artist experimental si de avangarda, particip la proteste, petitii si proiecte activiste pentru salvarea cladirilor de patrimoniu, a parcurilor sau a muntilor...
Cum te-a inspirat locul
Pai eu am vrut sa desenez direct pe arhitectura, dar pentru ca mi s-au cerut schite inainte si eu nu am am gasit alta tehnica, voi face un lecture. Stii, eu desenez in fiecare an 10-15 muzee si centre de arta din lume. Nicaieri nu mi se cere proiectul ininte. In primul rind eu nu am proiect. Eu fac jazz pe arhitectura. Momentul isi spune cuvintul. Eu sint time specific. Daca ceva important global, national sau local are loc in zilele in care desenez, atunci acel ceva va da tonul. In al doilea rind nu vreau sa dau ceva inainte spre aprobare. Refuz cenzura in orice forma ar fi ea (chiar prospectiva). Arta si cultura se bazeaza pe incredere si responsabilitate. Ai incredere in mine si voi fi responsabil. Respecta-ma si te voi respecta.
Orice arta este politica, inclusiv natura statica cu flori (cine a pictat-o?, unde e expusa?, ce pret are? cine vine la vernisaj, cine vorbeste, cine sprijina artistul etc). Si atunci de ce sa ceri fara politica? Numai pentru ca tu, factor de decizie, ai o definitie ingusta si a artei si a politicii.
Eu fac arta de 30 de ani, 20 de proiecte pe an pe toate meridianele lumii. Eu sint expertul artei contemporane. Si atunci de ce sa intru eu in definitia cuiva care habar nu are? Nu e timpul ca politicul sa ne asculte pe noi? Si eu, care lucrez inauntru muzeelor, si prietenii mei street artisti care lucreaza pe dinafara lor.
Evenimentele de strada din Romania
Pentru mine strada este aia din 1989 cind o mie de oameni au murit si multe mii au fost ranite ca noi sa avem aceasta conversatie. Eu nu pot face alta arta in spatiul public decit o arta care nu uita asta.
Romania a progresat enorm de la Jos Ceausescu la muralele de azi. Dar fiecare etapa, fiecare semn, fiecare stencil a avut rolul lui. Eu sunt pentru proiecte cu mesaj, nu metaforic, ci conceptual. Sunt mai putin interesat de mari metafore baroce unde se arata ce poate face un om cu un spray si sint mai mult atras de statementuri sociale si politice. Fara tromp l'oeil.
Dar faptul ca arta, artistii, practicile s-au diversificat enorm si asta este foarte bine. Avem si de aia si de aialalta.
Publicul romanesc
Romania este un pachet exploziv dintre o majoritatea conservativa si o minoritate avangardista. Cei avangardisti rezista ca partizanii (Ion Tuculescu, Ion Grigorescu) sau pleaca (Dadaism, Brancusi, Ionesco)... Sistemul unic constituit din ierarhia oficiala (de stat) si aia alternativa (de breasla) nu mai functioneaza. Avem spatii alternative, galerii private, muzee de stat, proiecte in spatiu public, case de licitatii, biennale, targuri, fundatii etc. Nu destule si nu destul de bune dar fata de societatea comunista de partidul stat e mult mult mai bine. Dar nu bine destul.
O gramada de oameni inteligenti, de scriitori renumiti, de baieti cu bani, de sefi de TV-uri sau de hoteluri s-au oprit la Dali. E cam putin.
Arta de strada
E din ce in ce mai bine. Cu amendamentul ca unele murale sint prea baroce si artistii prea indragostiti de ele. Un pic prea mult "sa infrumusetam orasul" si prea putin critica a felului in care orasul e condus. Dar trendul e pozitiv... bune proiecte si la Sibiu (pe licee) si iata aici pe "ruine".
Cum alegi proiectele in care te implici
Am artisti favoriti cu care imi place sa particip la proiecte, ma duc in locuri unde n-am mai fost, particip mai ales la chestii cu artisti tineri, ma duc acolo unde cred ca numele meu sprijina proiectul la care sint invitat, ma atrag proiectele activiste, caritative cu tinta sociala. Ma intereseza proiectele care aduc schimbare nu estetica ci sociala.
Vibe-ul militant
Eu provin din Revolutia din 1989 si din rezistenta dinainte. Nu m-am schimbat un milimetru, doar m-am profesionalizat. In rest ma bucur cind vad ca artistii au ceva de spus si stiu cum sa spuna. Familia mea devine din ce in ce mai tare.
