Ultimul text din seria noastră vine de la un filosof, Constantin Vică, Lector la Facultatea de Filosofie a Universității București și director adjunct al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată. Un text întârziat, dar potrivit momentului. Constantin vorbește de libertatea de a nu fi conform așteptărilor, de ușurătatea în fața vieții, puterea de a nu te lua în serios, dreptatea poetică. Vorbește despre frică și despre România.
Cuprinde destul de bine în fonetica sa o anumită cădere, ratare, blocaj, dar, totodată, e destul de scurt încât să-l considerăm mai degrabă o linie de suspensie, nu un punct definitiv.