![[Vara eșecurilor noastre] Constantin Vică: Mi-e frică de un singur eșec, pe care-l împărtășesc cu conaționalii mei: România](https://media.iqads.ro/2018/08/berlin-2016-cover-850.jpg)
Ultimul text din seria noastră vine de la un filosof, Constantin Vică, Lector la Facultatea de Filosofie a Universității București și director adjunct al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată. Un text întârziat, dar potrivit momentului. Constantin vorbește de libertatea de a nu fi conform așteptărilor, de ușurătatea în fața vieții, puterea de a nu te lua în serios, dreptatea poetică. Vorbește despre frică și despre România.
Cât eșec cuprinde cuvântul "eșec"
Cuprinde destul de bine în fonetica sa o anumită cădere, ratare, blocaj, dar, totodată, e destul de scurt încât să-l considerăm mai degrabă o linie de suspensie, nu un punct definitiv.
Cel mai recent eșec
Că n-am răspuns la timp la acest interviu. Până la urmă am răspuns.
Mecanismul care te ajută să treci peste
Sunt nominalist și mai degrabă cred că fiecare experiență cere propriile procese de analiză și eliberare. Nu știu cum să previn eșecurile, dar nici n-am avut parte de prea multe.
1. Eșecul e bun, 2. Eșecul nu este o opțiune
Sunt adept al primului mod de abordare, cel în care eșecul e o școală fără profesor. Desigur, ar fi indicat să nu rămâi repetent/ă în această școală.
Cum s-a schimbat perspectiva
Nu foarte mult, încă de la început am fost dispus să dau și rateuri, ba chiar uneori le-am provocat. E bine să știe lumea, nu doar tu, că nu ești infailibil/ă.
Primul eșec
Nu-mi amintesc de vreun eșec total, unul care să-mi stârnească emoții și astăzi. Am unul mai recent: am nedreptățit un student la un examen. Dar am avut noroc și, până la finalul studiilor sale, am reușit, sper, să corectez acest eșec. Ar fi fost păcat să las lucrurile așa, mai ales că studentul era foarte inteligent și pasionat de filosofie.
Eșecul și ideea de permanență
Nu. Eșecul vine și pleacă, e ca un tren românesc pe care nu te poți baza.
Părți bune
Libertatea de a nu fi conform așteptărilor, ușurătatea în fața vieții, puterea de a nu te lua în serios, dreptatea poetică și orice încercarea imaginativă a minții de a-și găsi circumstanțe atenuante.
Eșecul în 2018
Frica e în creștere pentru că presiunea economică și socială e în creștere. Copiii sunt dresați de mici să fie „de succes", părinții tremură la fiecare schimbare de șef, lege sau guvern, bunicii privesc cu disperare spre lumea pe care n-o mai înțeleg.
Prea multă televiziune proastă, prea multe modele găunoase, prea groasă ideologia câștigului, prea dură creșterea indicelui ROBOR. În tot acest joc textura socială se subțiază, grija e înlocuită de false griji, iar dragostea de viață devine un slogan pentru băuturi carbogazoase și coaliții familiare.
Ce e mai greu de depășit: eșecul sau frica de eșec
Frica. Eșecul se petrece, frica rămâne. Nu știu cum am putea fi mai relaxați, dar mi-e clar că trebuie.
Ți-e frică de eșec?
Mi-e frică de un singur eșec, pe care-l împărtășesc cu conaționalii mei: România.
