Se intampla, in mod obisnuit, ca cei plecati in lume sa se intoarca acasa pentru a sta cu familia. Acum, se intorc sa stea cu familia in cort, in piata Victoriei, sa protesteze. Cei de aici nu i-au primit cu paine si sare, dar au gasit alte metode ingenioase sa ii imbratiseze. Unii politicieni cu jigniri si insulte. (Dar cu astea suntem obisnuiti). Mai multi au fost cei care i-au intampinat cu mesaje de incurajare si un nod in gat. Si un fundal sonor potrivit momentului. Tudor Chirila a facut un cover dupa melodia lui Jean Moscopol si spune asa:
Cantecul asta nu e un protest. E o limonada amara cu o lingurita de speranta. Este umilul nostru cadou si al unei echipe de oameni inimosi pentru cauza exilului nedorit.
Girafele s-au spalat, s-au primenit si acum asteapta simbolic seara, sa protesteze alaturi de romanii din diaspora:
S-a trezit si iepurele mizantrop din hibernare:
Cei de la Bistro Matrioska au mestesugit o prajitura speciala, care stie relatii internationale si le are cu democratia:
In fine, mai exista si intrebarea De ce? Care este rostul protestului? Oamenii nu obosesc sa raspunda:
