Te poți ascunde în comodități de bulă, te poți apăra după cuvinte, poți să încerci mecanisme sterile de prevenție, dar până la urmă tot în fața emoției dai socoteală. Îți provoacă o emoție puternică însoțită de regret sau frustrare? Atunci e eșec, adaugă Teodor Tiță definiția personală în manualul colectiv al ratării.
Nu există eșec pret-a-porter cum nu e nici succes obținut după rețetă.
Festivalul Ideo Ideis are ca tema anul acesta Tu cat ai dat cu fail?. Îl încurajăm cu propria varianta, aia mai serioasă și mai aspră, a eșecului.
Teodor crede că frica de eșec e mai greu de depășit decât eșecul. De unde vine ea? De acolo de unde vin toate fricile: organul ăla care îți spune ca nu trăiești forever.
Cât eșec cuprinde cuvântul "eșec"
"Fail" e are o rezonanță mai frivola. "Eșec" e serios, definitiv, aproape aspru. E din altă partitură.
Cred totuși că greutatea cuvântului vine din context. Te poți apăra ascunzandu-te după cuvinte sau printre ele, dar important e cum simți situația respectivă. Îți provoacă o emoție puternică însoțită de regret sau frustrare? Atunci e eșec. Dacă nu, nu e, indiferent de definiția de manual a ratării.
Cel mai recent eșec
Nu știu ce sa răspund la asta. Pot doar sa spun ca am un soi de delay ardelenesc care ma face sa ma intorc la diverse evenimente mult după ce s-au produs. Asta ma ajuta sa raționalizez și sa ma mișc mai departe relativ ușor.
Mecanismul care te ajută să treci peste / să previi eșecurile
Am zis mai sus. Si, intr-adevăr, nu cred in situații care se repetă identic și cer soluții ready-made. Nu există eșec pret-a-porter cum nu e nici succes obținut după rețetă.
1. Eșecul e bun, 2. Eșecul nu este o opțiune
Plec de la premisa că privind înapoi s-ar putea sa îmi folosească la ceva și adesea s-a întâmplat așa. Fă asta cu viața ta, încearcă sa îți închipui ce s-ar fi întâmplat in absența unui eveniment oarecare din trecut. Sunt aproape sigur ca n-am fi făcut interviul asta :P
Altfel eșecul nu e niciodată opțiune. Adică nu alegi să o dai in bară. Dar se întâmplă. Nu poți controla condițiile și mediul tot timpul. Doar Arhitectul face asta.
Cum s-a schimbat perspectiva
Nu știu să spun. Încă studiez
Primul eșec
Îmi aduc aminte cum, la o serbare școlară unde se dădeau premii în cărți și bomboane, profesoara care coordona treaba aia a venit la mine și a zis ceva de genul: "Ai primit prea multe, lasă și altora. Dacă îți mai auzi numele, nu mai primești nimic". Încă mă enervează treaba aia și faptul ca n-am stiut să mă apăr.
Eșecul și ideea de permanență
Nu cred ca are așa ceva. Eșecul e permanent doar câtă vreme poate produce amintiri și emoții. Întotdeauna cade în uitare pentru că vin altele noi.
Partea bună
Niciuna. Un eșec deschide întotdeauna poarta pentru unul mai mare. Pe de alta parte, e un citat care zice "Ever tried. Everfailed. No matter. Try again. Fail again. Fail better". E încurajator.
Eșecul în 2018
Eșecul în 2018 e mai greu de recunoscut. S-a mascat în fake news și în comodități de bulă.
Ce e mai greu de depășit: eșecul sau frica de eșec
A doua, fără îndoială. E așa multă presiune pentru vieți și cariere perfecte încât deși ambele se ratează inevitabil pana la sfârșit, nimeni nu vrea sa recunoască.
Ți-e frică de eșec? De unde vine frica asta?
Habar nu am. Probabil de acolo de unde vin toate fricile. Organul ăla care îți spune ca nu trăiești forever.