[Vara esecurilor noastre] Andrei Hategan: ”Nu am reusit sa fac inca piesa aia pe care s-o cante toata lumea, la orice colt de strada”

Intre fail si esec, Andrei Hategan propune ratare. Fara menajamente inutile sa ascundem lucruri sub pres. Andrei a inceput in jurnalism si a devenit muzician. Nu a fost singura schimbare de directie. Povesteste ca la un moment dat a venit pana la Bucuresti cu un tren de noapte sa dea o spaga ca sa poata pleca la cules de mere in Anglia, dar nu a reusit s-o plaseze.

Oare asta a fost esec sau eram mult mai bine pe plantatie acum? Sa mor de stiu...

Ne-a venit brusc sa numaram esecurile oamenilor nevinovati pentru ca, pe de o parte, ne-a inspirat lumea in care traim, si, pe de alta, asa intampinam noi festivalului Ideo Ideis, care are ca tema, anul acesta Tu cat ai dat cu fail? 

Andrei are o concluzie: e bine sa mai rupi banca din cand in cand, cu pretul unui esec mic, decat sa stai in banca ratatilor.

Cat esec cuprinde cuvantul "esec"

Cred ca ratarea suna mai pe romaneste. Ca in expresii: "Suntem niste ratati", "ratatu' dracului", "n-ai treaba cu ala, e un ratat". Deci as zice ca nici esec (asta ar putea fi ratarea intelectualului), iar "fail" cu atat mai putin.

"Failul" ala cam ascunde ratarea sub pres :) Deci, da e mai uman, in sensul ca te minte mai placut. Dar apoi si conceptul campaniei era cam ratat :)

Cel mai recent esec

Multe mici, dar poate unul mare: nu am reusit sa fac inca piesa aia pe care s-o cante toata lumea, la orice colt de strada. In special, simt ca am gresit ceva cand imi vad ideile duse la capat de altii. Si asta mi se cam tot intamplat in ultimii ani. Trec peste incercand sa gasesc tot timpul urmatoarea cauza pentru care sa ma agit. Nu pot sta mult in depresie ca ma deprim :)

Mecanismul care te ajuta sa treci peste / sa previi esecurile

Un mecanism e sa nu vorbesti tot timpul despre asta ca despre o tragedie, si in general sa nu vorbesti tot timpul despre asta. O parte importanta a mecanismului este sa te gandesti "tot raul spre bine" si 99% din cazuri chiar asa e.

Nu prea exista ratare 100%. Gandeste-te, daca tu nu intri la un examen sau nu pui mana pe gagica / gagika care trebuie / sau pe jobul / roul care trebuie, nu ai fi ajuns in alte situatii. E ca in fotbal, iei 3 goluri, doar ca sa stii ca trebuie sa revii sa bati cu 5-3. Si da, a nu se cauta iesirea in carti, sfaturi. Mai degraba in mem-uri pe FB. Functioneaza mai bine, mai subliminal si mai targetat :) Nu te mai lasa sa-ti bati tu capul.

1. Esecul e bun, 2. Esecul nu este o optiune

In prima parte a vietii am fost inclinat sa pun tot timpul raul in fata. Deci cand ma apucam de o treaba, ma gandeam intai ca o sa pierd. Aveam de dat un test de VJ sa zicem, deja ma gandeam cu ce tren ma intorc acasa, cum explic dupa aia oamenilor ca nu am trecut etc.

In ultimii vreo 10/12 ani sa zic, am devenit mai pozitiv, accept ca poate fi si bine si rau, le am pe ambele in mine. "Esecul este o optiune" imi mai ia un pic din presiune de pe umeri. Imi placea duma aia publicitara cu "fail better".

Stiu ca la un moment dat am venit pana la Bucuresti cu un tren de noapte, trebuia sa dau o spaga ca sa pot pleca la cules de mere in Anglia si nu am reusit s-o plasez. Oare asta a fost esec sau eram mult mai bine pe plantatie acum? Sa mor de stiu...

Cum s-a schimbat perspectiva

L-am imbratisat :)

Primul esec

Sa ma gandesc la foste esecuri e ceva ce tine de regret si asta e un sentiment care nu ma incearca sau cel putin nu cad cate o ora in pahar pe ganduri, imaginandu-mi ce ar putea fi, cum ar fi fost. Am un mecanism de asta de a inlatura ce nu a mers probabil.

De exemplu, am chestia asta cu plecatul din tara, stiu ca la un moment dat imi doream destul de mult sa ma relochez, fapt care m-a frustrat, dar pe masura ce realizam ca nici nu fac destule pentru asta imi trecea. Deci, gandind la rece, cred ca si esecul asta tre' sa fie direct proportional cu cat investesti ca sa te doara. Incerc sa-l depasesc prin ce e la indemana prin baruri, cafenele, astea, dar vorbind despre asta cu oamenii care trebuie, nu cu oricine :)

Esecul si ideea de permanenta

Asta ar fi una din prostiile maxime, sa crezi ca nimic nu se poate schimba. Deci nu exista esecul definitiv. Ar insemna ca Romania sa piarda mereu la fotbal si eu sa raman pana la 120 de ani in tara :)

Partea buna 

Cum ziceam, partile astea bune de dupa esec le gasesti in special dupa ce ai reusit, paradoxal :) Du-te si ia un interviu unuia care a ratat examenul la Universitate sau bacul etc. Uite de exemplu, Jim Carrey se da foarte ratat acum, zice ca dupa o viata de vedeta, sex, drugs & rock'n'roll nu prea conteaza nimic din toata astea, si chiar iti da impresia unui om care pare ca a ratat ceva si iti vine sa-l crezi. Dar asta vine dupa vreo 25 de ani de milionar. Partea buna e ca devii un exemplu de "asa nu" :)

Esecul in 2018

Nu vad ce e diferit in 2018 fata de 2015. Dar cumva, parca sunt mai multe alternative, de aia totul pare mai usor de rezolvat. Nu se mai moare de foame, cum era expresia aia. Nu prea mai e un mare "esec" ca pici la o facultate, nu iei un job sau un master etc. Se gasesc altele, la un click distanta. Asta e perspectiva mai tanara. Raportat la varsta a treia, probabil lucrurile sunt mai dificile, e normal sa fie mai intepeniti in paradigma alb / negru.

Ce e mai greu de depasit: esecul sau frica de esec

Ambele pot fi usor depasite, dar frica probabil mai greu. Te urmareste atat cat ai dai voie.

Ti-e frica de esec? 

Am mai domolit-o intre timp. Incerc sa gandesc mai "light", nu-mi mai trebuie presiunea din timpul liceului, in care simteam ca daca nu iau BAC-ul o sa fiu terminat. Sau presiunea cand trebuia sa gasesc un job in Bucuresti ca sa nu fiu nevoit sa ma intorc in Iasi.

O parte din frica cred ca vine din familie, plus cei care te inconjoara cand esti mai mic, in special, ca acolo ti se formeaza instinctele astea, de a te arunca sau nu cu capul inainte sau de a sta timid in banca ta. Dar e bine sa mai rupi banca din cand in cand, cu pretul unui esec mic, decat sa stai in banca ratatilor.