Există viață și după publicitate, dacă vă întrebați cumva. E mai încărcată de sens, spune Răzvan Pascu, mai grea și mai frumoasă. După șapte ani prin agenții ca Saatchi, GMP și Friends, Răzvan a ales calea proprie. A fondat Amural, este director de creație Aural Eye și, alături de câțiva prieteni, lucrează la primul hub creativ din Brașov, Visssual, care se vrea, în primă fază, un spațiu de evenimente + un maker space + un studio de sunet + o galerie de artă.
Prin Amural, a încercat să trezească Brașovul, care e un oraș frumos, dar puțin cam adormit
Ne-am trezit deci în 2015 cu Brașovul stând bine mersi pe un patrimoniu natural, istoric și industrial extraordinar, dar cu nimeni să îl umple de conținut, de viață.
Și, de patru ani, chiar asta face festivalul: arată că arta nu se consumă doar în muzee sau în galerie. Ediția din 2018 va avea loc în perioada 23-26 august, iar printre cei peste 200 de artiști se numără: Max Cooper - audiovisual // Maotik - video-mapping // Markus Puhlmann + Raffael Ziegler - instalație // Collectivo Licuado - graffiti// Tomek Baginsky - animatie// Mitoș Micleușanu - visual poetry.
Am vrut să arătăm ce pot oferi românii contemporani, artiștii, creatorii de conținut. Am vrut o școală de gândire.
Cum a ajuns aici, care au fost obstacolele birocrative, ce surprize, reacții și învățături au adunat până acum, povestește Răzvan în rândurile ce urmează:
Viața după publicitate
Viața după publicitate e mai încărcată de sens. E mai grea și mai frumoasă, pentru că am ales calea proprie.
Eu sunt brașovean. Momentan locuiesc și în București în egală măsură, unde e studioul nostru de video-mapping, Aural Eye. Iar acasă, în Brașov, e Amural.
Ideea Amural
Am vrut să resuscităm viața culturală a Brașovului care e un oraș foarte frumos, dar puțin cam adormit. Noi am crescut într-o perioadă în care skateri, grafferi, bboys, dj reprezentau cultura underground a orașului. Halele insutriale abandonau producția socialistă pentru arta urbană. Toate astea pe un amestec de tradiție săsească, seriozitate ungurească, sat moldovenesc mutat cu forța de comuniști... tranziția în Brașov a fost o aventură pentru toată lumea.
Ne-am trezit deci în 2015 cu Brașovul stând bine mersi pe un patrimoniu natural, istoric și industrial extraordinar, dar cu nimeni să îl umple de conținut, de viață. Nimeni nu propunea o viziune pentru colțul ăsta de rai. Așa că am făcut-o noi în speranța că vom schimba cu timpul toată comunitatea.
Inițial am vrut să preluăm Cinematograful Popular, o ruină pe care voiam să o transformăm într-un centru cultural. Nu s-a putut din păcate. Așa că am făcut o demonstrație în jurul cinematografului cu ce ar putea adăposti el. Această demonstrație s-a numit AMURAL Festival Vizual. Și a depășit așteptările tuturor, inclusiv ale noastre.
Obstacole
Provocarea birocratică e cea mai absurdă, provocarea financiară e cea mai greu de trecut, mai sunt cea meteo, cea a mentalităților, sunt multe provocări.
Dar cred că cel mai important pentru noi a fost să construim un obiecțel frumos și luminos care să fie altfel, să fie românesc fără să fie cu opinci, să fie de artă fără să fie muzeu, să fie accesibil fără să fie prost. Am vrut să arătăm ce pot oferi românii contemporani, artiștii, creatorii de conținut. Am vrut o școală de gândire. Care sunt ideile zilei, ce mișcă lumea, ce fac copiii ăia în dormitor cu softurile lor crack-uite? Sunt ani buni de când oricine își poate permite o cameră foto, o consolă de DJ, o tabletă grafică, un laptop sau un mobil. Ce facem cu ele în afară de facebook? Unii oameni știu, și știu bine. Pe ăia îi vrem.
Cumva de-asta avem în acest an ediția A4, pe lângă jocul de cuvinte. Cu foaia de hârtie în față se face diferența. Nu contează mediul în care te manifești, nu contează tehnologia, CONTEAZĂ IDEEA, conținutul, ce ai de transmis.
Surprize și învățături
Toți am învățat câte ceva. De exemplu și funcționarii sunt oameni și ei vor să fie bine.
Personal am pierdut totul și am câștigat totul. Am pus în joc prietenii și relațiile personale și tot ce aveam de dat. Le-am pierdut pe majoritatea, și am câștigat altele noi și poate le voi recâștiga pe cele vechi. Am greșit mult, ar fi neproductiv să nu învăț din asta. Am câștigat profunzime.
Reacții
Adevărul e că energia participanților la festival ne încarcă pentru un an de zile. Noi nu avem spectatori, avem participanți, Amural e un festival itinerant de co-creație, unde oamenii sunt invitați să se strecoare în fiecare colțișor al labirintului, să interacționeze, să genereze ceva, să plece cu ceva în minte.
Avem un public semnificativ de artiști și oameni din mediile creative din toată țara. Și avem toți tinerii faini din Brașov. Ei sunt în centrul atenției noastre pentru că ei "fură" cel mai mult de la noi și ei vor schimba mai departe lumea. Dar festivalul are o audiență generală, bunicii cu nepoți se simt la fel de bine ca oricine altcineva.
Evenimentele de stradă din Brașov versus cele din București
Amural e mult mai dens, mult mai onest și mai subtil. Nu există nici o șansă să poți consuma tot ce se petrece în festival, oricât de mult ți-ai dori. De-asta îți dăm aplicație și site să poți naviga cât de cât spre ce îți place. E mult mai sincer pentru că e făcut de artiști, nu de instituții sau organizații, e foarte bine realizat dar e totuși DIY. E și un paradox aici, pentru că Amural e o hippioțeală la pădure, dar cu multă tehnologie. Amural e cu artă făcută de artiști, nu cu amulete și suveniruri.
Iar brandurile au o prezență discretă, naturală. Încercăm să fim un exemplu de cum ar trebui să se întâlnească oamenii și brandurile într-un oraș.
Cum au evoluat astfel de evenimente în România
"Astfel" cum? Amural e "altfel", asta am încercat de la bun început și cred că ne iese. Noi avem alte obiective. În primul rând punem artiștii vizuali acolo unde le e locul, în văzul lumii. Îi scoatem din galerii, îi popularizăm, îi facem tangibili. Muzicienii au ajuns niște vedete inaccesibile, în timp ce artiștii video de exemplu sunt tratați ca niște tehnicieni. Not on our watch! Pictura trebuie reevalutată și reiubită în epoca vitezei. Ilustratorii când nu fac ambalaje fac artă. Design-ul grafic are un rol educativ uriaș. Toți facem fotografii, dar știm să facem fotografii? Arta nu e dată de ramă, sau de galerie, ci de mesaj. Orașul e un dat sau e un loc de joacă? Se poate salva lumea prin frumos?
Astea sunt țintele noastre, în direcția asta mergem cu Amural. Ca să revin la întrebare, cred mult în rolul unui astfel de eveniment în comunitate. Și doar când mă gândesc la suta aia de voluntari de la fiecare ediție care "contaminează" lumea as we speak.
Vissual
Dacă Amural e instrumentul cu spectru larg de acțiune, Visssual e focusat. Aici ne specializăm, ne perfecționăm, aici nu vom mai fi 10.000 de oameni ci câteva zeci. Vrem să completăm oferta Universității, să aducem lucruri mai experimentale, e mult mai laborator. Cum sugerează numele, e un loc unde vii cu visul și te pui pe împlinit.
În primă fază vom avea un spațiu de evenimente + un maker space + un studio de sunet + o galerie de artă. Suntem încă în plină renovare, dar ce e frumos e că facem totul in-house, Visssual se autoconstruiește.
