Istvan Teglas joaca teatru si mai putin film. Tot putin il intereseaza si viata de actor. Este preocupat de viata in sine si, spune el, ea nu poate fi separata de situatia politica din tara in care traieste. Istvan este, de altfel, unul dintre actorii care s-au implicat in strangerea semnaturilor pentru initiativa #farapenali.
Partea frumoasa din viata unui actor din Romania ramane aceea ca poate sa inspire, spune el
Istvan crede ca este important in acest moment orice fel de implicare civica si sociala din partea oricui. Si nu se refera doar la iesit la vot sau la proteste, ci in primul rand la o atitudine toleranta fata de celalalt, empatie fata de cei de care iti vine sa fugi, acceptarea si intelegerea situatiei in care vrem, nu vrem, dar suntem.
A intrat in actorie dorindu-si sa invete, sa descopere si sa exploreze. Dar nu a intalnit nimic din toate acestea. Asa ca s-a intors spre el insusi. Tot pe el se joaca si in filmul "Un print si jumatate", un film regizat de Ana Lungu in care trei oameni ajung sa locuiasca impreuna pentru a scapa de singuratate. Despre rol, actorie si viata in Romania povesteste Istvan in randurile ce urmeaza:
Actor in Romania
Viata de actor nu prea m-a interesat niciodata foarte mult - si, cu trecerea timpului, ma intereseaza din ce in ce mai putin. Ce ma intereseaza insa din ce in ce mai mult este viata in sine, iar daca vorbim despre Romania este inevitabil sa nu aducem in discutie ce se intampla in jurul nostru pe plan politic national.
Probabil partea cea mai rea cam asta ar fi; pe de alta parte, nu pot sa ma gandesc doar la cum as putea sa rezolv un rol filosofic care imi da de furca sau sa astept sa coboare ingerul pe scena, in timp ce interesul fata de aceste lucruri scade si dispare. Partea frumoasa din viata unui actor din Romania ramane sa inspire.
Inititiva #farapenali
Marius. De cand il stiu are un simt de neinvins al libertatii si al adevarului, nimic nu poate sa ii stea in cale cand i se aprinde un beculet, moment in care urmeaza o explozie care e mai mult o implozie. Stiu ca undeva il instiga la astfel de momente sentimentul de neputinta.
Pur si simplu nu suporta starea de neputinta a oamenilor sau a lui si simte nevoia de a se ridica incontinuu, chiar daca asta presupune uneori preluarea greutatilor celorlalti asupra lui. Cam asa a pornit contextul initiativei actorilor de a strange semnaturi #farapenali.
Eu stiam ca se pregateste de ceva pentru ca de obicei in perioadele astea devine agitat, absent si ciudat. Cand am vazut ‘rezultatul’ n-am stat pe ganduri, deja vorbeam de zile intregi despre ce naiba se intampla si de ce nu suntem in stare sa strangem nici macar semnaturi.
Efecte
Efectele ei exacte nu le stim inca, iar reactiile nu conteaza decat cele constructive. In afara ca ne-a responsabilizat civic, social etc. experienta a fost una de studiu bineinteles, si s-a mai intamplat o chestie, ne-a adunat. Atmosfera printre actorii prezenti la fantana de la Universitate a fost una rara, am fost impreuna.
Istvan strangand semnaturi la Sinaia. Foto: Octavian Ivascu
Unii oameni ne-au spus multe, altii nici macar nu s-au oprit. Cei pe care i-am ascultat eu i-am dat dreptate fiecaruia, toti aveau cate un adevar, chiar si domnul care sustinea ca nu vrem sa ajungem nici ca nemtii, nici ca rusii, si ca orice s-ar intampla mereu se vor fabrica dosare penale oricui s.a.m.d. Probabil ca asa si e, dar nu conteaza, totul e mult mai complicat de atat. Stim. Ce conteaza insa este acel moment amintit mai sus, de impreuna, pacat ca mereu avem nevoie de contexte neplacute ca sa se intample.
De ce e important ca actorii sa se implice
Cred ca este important in acest moment orice fel de implicare civica si sociala din partea oricui, nu ma refer doar la iesit la vot sau la proteste, ci in primul rand la o atitudine toleranta fata de celalalt, empatie fata de cei de care iti vine sa fugi, acceptarea si intelegerea situatiei in care vrem nu vrem, dar suntem.
Nu cred ca fiecare artist trebuie sa aiba un dialog deschis cu publicul lui despre astfel de teme de actualitate.
Cred insa ca un artist trebuie sa constientizeze si sa tina cont in arta lui de vremurile in care traieste. Noi din lumea teatrului nu putem vorbi ca un intreg despre temele astea pentru ca lumea teatrului inca este in drum spre actualizare.
Dar putem actiona ca simpli cetateni folosindu-ne de contextele date de meseria noastra pentru ca meseria noastra de felul ei pune intrebari si atrage atentia oamenilor asupra temelor de actualitate.
Actoria si schimbarile
Un gand foarte clar legat de aceste lucruri nu aveam, imi doream sa invat, sa descopar, sa explorez, n-am intalnit nimic din toate acestea si am fost nevoit sa ma intorc spre mine.
Acum dupa ce au trecut anii si m-am linistit un pic, simt ca pot sa respir, am inceput sa privesc acest domeniu cu o oarecare usurare. Toti trecem prin asta si nimanui nu ii e mai usor, insa nu cred ca este deloc in regula, nu s-a produs niciun fel de schimbare in ultima vreme, ba dimpotriva, totul e blocat.
Dar boala cea mai grava a acestui domeniu (imi place expresia) este ca vina se cauta mereu in celalalt, si daca se si gaseste... Eu personal, nu pot sa fiu in niciun grup cu nimeni pentru ca ma imbolnaveste atitudinea, uneori chiar publica, a unor oameni care ma inconjoara, nu doar pentru ca am un suflet de floricica, ci pentru ca se ajunge la niste tonuri si reprosuri care ma zgarie in urechi, si sa nu uitam faptul ca cel care critica, la randul lui, procedeaza la fel ca cel criticat.
E un cerc vicios de care incerc sa scap si, din acest motiv, pe multi din acest domeniu (!) prefer doar sa ii admir.
Statutul actorului
S-a schimbat. Azi, oricine vrea e actor. Si asta, de multe ori, e chiar mai bine.
Cum iti alegi proiectele?
Simt. In ultima vreme timpul ma incurca, de altfel am norocul de a nu fi solicitat in proiecte care ma obliga sa tin cont de tot felul de factori.
"Un print si jumatate"
Am ajuns sa joc in filmul "Un print si jumatate" pentru ca, acum multi ani, Iris mi-a facut pofta sa facem ceva impreuna care sa ramana dupa noi. Un spectacol de teatru n-are nicio vraja daca il filmezi, asa ca am acceptat, ca varianta, filmul. Personajul pe care il joc sunt chiar eu, dar i-am dat o nota de nesimtire pentru ca asa ma vede Iris.
Nu m-am pregatit in felul in care as fi facut-o in mod normal, la filmare ne-am si amuzat la gandul ca noi traind vietile noastre de pana acum, de fapt ne-am pregatim sa jucam aceste roluri.
Legat de colaborarea cu regizoarea filmului cu care sunt prieten, pot sa spun doar ca mi-am permis unele lucruri pe care nu mi le-as fi permis intr-o total alta situatie.
Pana acum, nu prea am avut legatura cu filmele romanesti, doar ca spectator. Interesul publicului creste, sper, mai ales acum, cand au inceput sa apara filme cu teme universale, nu doar sociale.
Experienta de a te juca pe tine
Am fost influentat de "personaj" pe toata perioada filmarilor, cam un an si un pic; aveam senzatia ca retraiesc o spaima veche de a mea, ideea de a trai doua vieti in paralel, plus momente in care nu mai eram convins daca cea de pana acum este cea reala.
Cat ramane in tine din personajele pe care le joci?
M-am oprit din a ma gandi la ele, lucrurile importante oricum raman in tine, doar ca nu trebuie sa te gandesti in mod special la ele.
Criticile
In teatru obisnuiam sa urmaresc criticile; ma si afectau, dar m-am vindecat.
