În jurul regizoarei Ana Lungu, familia în forma ei tradiţională se întâlneşte din ce în ce mai rar. De aici a plecat ideea celui mai recent film al ei, Un prinț și jumătate, al cărui scenariu l-a scris împreună cu regizoarea de teatru Iris Spiridon, care joacă și rolul principal. De altfel, scenariul a fost gândit de la început pentru Iris, Marius Manole și István Teglas, care se joacă pe ei într-o poveste inventată.
La o vîrstă la care cei din generaţia părinţilor noştri erau căsătoriţi şi cu copii, multe cupluri sînt deja divorţate, mare parte dintre femei sunt singure, iar numărul celor care îşi exprimă deschis homosexualitatea a crescut semnificativ.
Este generația care se căsătorește târziu, face copii puțini (dacă îi face), preferă să călătorească, își pune cariera pe primul plan. Căutările acestei generații și formele noi pe care le dă familiei au fost întrupate în povestea a trei oameni care aleg să locuiască împreună ca o soluție împotriva singurătății.
Un prinț și jumătate va avea premiera la Festivalul de Film de la Sarajevo, unde a fost selecționat în competiția oficială.
Este al doilea film al Anei Lungu, după Autoportretul unei fete cuminţi, și va rula în cinematografele din România din 7 septembrie.
Când te-ai gândit prima dată la filmul acesta
Proiectul a început acum 3 ani când am hotărât să fac un film împreună cu Iris. Iris Spiridon este regizoare de teatru. Ne-am apucat să scriem un scenariu inspirat de evenimente din viața ei și am hotărât de la început că ea va juca rolul principal. Demersul a fost într-un fel similar cu primul meu film, "Burta balenei", pe care l-am făcut împreună cu Ana Szel.
Povestea
În jurul meu, familia în forma ei tradiţională se întâlneşte din ce în ce mai rar. La o vîrstă la care cei din generaţia părinţilor noştri erau căsătoriţi şi cu copii, multe cupluri sînt deja divorţate, mare parte dintre femei sunt singure, iar numărul celor care îşi exprimă deschis homosexualitatea a crescut semnificativ.
Se conturează o generație care a împlinit 30 de ani și care nu mai respectă regulile tradiționale ale maturității. Adulții din această categorie se căsătoresc târziu, fac copii puțini, dacă îi fac, preferă să călătorească, își pun carierele pe primul plan. Dezvoltarea tehnologică, informația care este atât de accesibilă, libertatea în exprimare și mișcare, precum și controlul asupra propriului organism au contribuit mult la felul în care acești tineri aleg să-și trăiască viața.
Ei valorizează nevoia de cunoaștere, accesul la informații sau servicii, realizarea financiară timpurie, pentru a experimenta cât mai multe lucruri, socializarea, controlul și libertatea.
Pornind de la aceste observații și din experiența proprie am scris o poveste în care trei tineri ajunși la vârsta adultă nu reușesc, din diverse motive, să-și întemeieze o familie. Ca o soluție împotriva singurătății aleg, pentru moment, să locuiască împreună alcătuind un surogat de familie în care fiecare îndeplinește diverse roluri. Când personajul feminin se îndrăgostește de un scriitor maghiar din Transilvania, "familia fericită" este în pericol de a se destrăma.
Foto: Radu Afrim
Etape
Am scris împreună cu Iris un scenariu care la filmare ne-a folosit mai mult ca ghid, multe din dialoguri fiind improvizate. Am aplicat cu el 2 ani la rând, în 2016 si în 2017, la concursul CNC, dar nu am obținut finanțare.
Din păcate, în lipsa unui suport financiar național nu este posibilă aplicarea la fonduri din străinătate și astfel se exclude și posibilitatea coproducțiilor. Ne-au ajutat câțiva prieteni și colaboratori, fără implicarea lor "Un prinț și jumătate" ar fi rămas la stadiu de scenariu.
Filmarea din Transilvania s-a realizat cu ajutorul lui Răzvan Rădulescu și al Departamentului de film din cadrul Universității Karlsruhe, al Annei Maria Popa și al Direcției Județene pentru Tineret Covasna. Răzvan a venit împreună cu 5 studenți de la Universitatea HFG Karlsruhe și au participat la filmare alături de restul echipei. Tot ei ne-au ajutat cu camera de filmat și cu o parte din echipamente.
Lucrând în condiții independente o parte din scenariu a fost modificat. Mai multe scene, cam 30-40 % din scenariul, nu au putut fi filmate. In povestea inițială câteva scene se întâmplau la Budapesta. Mi-ar fi plăcut mult să le putem face.
Foto: Radu Afrim
Cea mai grea parte
În lipsa unei finanțări adevărate, filmarea a fost foarte grea și s-a întins pe mai mult timp, practic 2 ani. Cu toate acestea, mă consider privilegiată pentru că am lucrat cu o echipă extraordinară și am avut parte de sprijinul unor oameni pe care îi admir: Dana Bunescu, Răzvan Rădulescu, Anca Puiu. Și dacă aș fi avut toți banii din lume, tot cu această echipă aș fi dorit să lucrez.
Pe platoul de filmare
Nu am avut parte neapărat de surprize, în schimb am simțit întotdeauna actorii de partea mea. Iris, Marius, István și László au fost minunați și ca actori și ca prieteni. Nu știu cum pot să le mulțumesc.
Foto: Radu Afrim
Castingul
Scenariul a fost gândit de la început pentru actorii care au jucat în film. Iris este cea mai bună prietenă a mea, pe Marius și pe István îi cunosc de 15 ani, iar pe László l-am remarcat de multă vreme în producțiile teatrului "Tamási Áron" din Sfântu Gheorghe.
Iris, Marius și István se joacă pe ei într-o poveste inventată. Din acest motiv personajele din film poartă numele actorilor. În rolurie secundare apar și neprofesioniști, prieteni și persoane apropiate mie și lui Iris, precum regizorii de teatru Radu Afrim și Răzvan Mazilu și tatăl meu - care a jucat și in filmul anterior.
Senzația când ai văzut prima dată filmul ca un întreg
Nu mai țin minte când am văzut prima dată filmul ca un întreg. Înainte să ajung la Dana Bunescu la montaj am lucrat mult timp singură căutând o structură. Secvențele neurmând o dramaturgie clasică, existau multiple posibilități de înlănțuire a lor. Primul rough cut avea 2 ore și jumătate. Împreună cu Iris ne-am tot uitat la material și până la urmă am scos aproape o oră. Cred că asta e una din cele mai grele decizii ca regizor, să renunți la momente bune, reușite, care iți plac.
