Muzică clasică e privită că un fundament al culturii. Un fundament îndepărtat, totuși, care își pierde actualitatea. Există această prejudecată că pentru a o asculta, oamenii au nevoie de urechi speciale. Festivalul și Concursul George Enescu demonstrează că nu e nevoie decât de deschiderea de a asculta. Iar anul acesta, organizatorii au pornit un program pilot de educație muzicală, “Ce auzim când ascultăm muzică?”, care este un prim pas în a oferi o platformă de dialog despre muzica clasică.
Se trece adesea cu vederea faptul că educația muzicală clasică este cea care le permite muzicienilor să creeze genuri noi și iubitorilor de muzică să aprecieze mai deplin orice gen muzical, spune Mihai Constantinescu, directorul Concursului şi Festivalului „George Enescu”.
Concursul “George Enescu” are o istorie de 60 de ani, ducând mai departe o inițiativă lansată de George Enescu în 1913, dedicată tinerilor muzicieni. Până acum patru ani era integrat în cadrul manifestărilor Festivalului Enescu, dar din 2014, Concursul se desfășoară alternativ cu Festivalul: un an Concursul Enescu, un an Festivalul Enescu. Ediția din acest an a înregistrat 400 de înscrieri din 43 de țări, o creștere de 26% a numărului de candidați. Dintre aceștia, 270 au trecut de etapa de preselecție, reprezentând 39 de țări. Între 1 și 23 septembrie, tinerii muzicieni vor putea fi văzuți pe scena Conservatorului în etapa întâi a Concursului și, ulterior, pe scena Ateneului pentru etapele doi, trei și finale.
Mihai Constantinescu vorbește despre organizarea acestui eveniment, necesitatea muzicii clasice și actualitatea ei, sensibilitățile promovării și încercările de a apropia muzica de oameni.
Organizarea
În urmă cu două ediții, Concursul “George Enescu”, care de 56 de ani se desfășura în același timp cu Festivalul “George Enescu”, se afla în umbra marilor concerte și interpreți din Festival. Decizia de a separa cele două evenimente a însemnat depășirea unui obstacol privind vizibilitatea și forța Concursului.
Lucrăm încă la consolidarea biografiilor celor 270 de tineri care vor începe Concursul în acest an, dar am văzut deja că mai mulți candidați sunt mai experimentați, au mai multe “concerte în arcuș sau clape”, ceea ce va contribui la ridicarea nivelului competiției. Ne așteptăm că, în timp, să obținem și pentru Concurs recunoașterea la vârful unei ierarhii artistice internaționale, așa cum și Festivalul o primește la fiecare ediție, pentru calitatea programului, intensitatea și diversitatea lui.
Îmi place mult cum se completează cele două evenimente și cum descriu acestea personalitatea lui George Enescu. Pe de-o parte, talentul lui de interpret, cel care i-a deschis de timpuriu ușile marilor școli de muzică din Europa și pasiunea lui pentru sprijinirea tinerilor pe care le celebrăm în Concurs, apoi, pe de alta, geniul său componistic, pe care îl regăsim în Festival. Marii artiști care urcă pe scena Festivalului și tinerii aspiranți de pe scena Concursului interpreteaza piese ale lui Enescu, la fiecare ediție, este o condiție pentru ambele evenimente și e mereu uimitoare actualitatea lui, de fapt, cât de înaintea vremurilor a știut să fie.
În cazul Concursului, avem mai puține obstacole legate de logistică și organizare. Dimensiunea este diferită, accesul la săli bune, partea logistică sunt mai ușor de gestionat. Mai provocatoare este atragerea publicului în a urmări îndeaproape Concursul. Cu cât va deveni mai puternic, cu atât ne vom aștepta la mai mult public. În paralel, pentru a trezi gustul pentru muzică clasică, în general și pentru urmărirea performanței artistice, am lansat o serie de programe pentru tineri, la graniță între educație și spectacol. Ne dorim să păstrăm dialogul despre arta interpretului și poate să punem un pic în față combinația de talent și muncă necesară pentru a avea succes. Ca în toate domeniile, performanța și succesul se obțin cu mult efort și e minunat să putem vedea strălucirea și să onorăm în același timp partea nevăzută, efortul.
Edițiile anterioare
Contează mult existența competițiilor. Ele dau ritm practicanților de orice disciplină, fie muzică, fie sport, matematică sau biologie. Și mă bucur că acum Concursul își are propria lui vizibilitate. Este legat de Festival, în continuare, dar poate fi conturat de sine stătător. Ajută mult în a atrage atenția asupra concurenților, asupra fenomenului muzical aflat în evoluție.
Și pentru concurenți, faptul că au ocazia de a concerta alături de orchestra Filarmonică “George Enescu” sub bagheta unor dirijori de talie internațională, într-o sală cu sonoritate și aspect de “templu”, cum este Sala Ateneului Român, este foarte important și necesar. Soliștii, interpretând singuri sau cu un co-repetitor pot fi minunați dar șansa de a cânta cu orchestră este cel mai bun mod de a fi puși în lumină. Pentru concurenți, premiul cel mai mare este apoi șansa de a concerta în Festivalul Enescu din anul următor. Expunerea la un public mare, din toată lumea și experiență lângă o mare orchestră fiind pentru ei o potențială trambulină.
O altă lecție importantă este cea a comunicării în sensul de împărtășire, de sharing. Concursul pare pentru inițiați dar, de fapt, este cel mai bun promotor și educator și pentru public, nu numai pentru concurenți. În acest an, am inițiat sub egida Concursului o serie de ateliere spectacol pentru elevii de liceu.
Acestea au avut ca scop acomodarea cu arta interpretativă, cu exigențele unei bune interpretări și, în final, creșterea curiozității față de muzica clasică. După o primă serie pilot, foarte bine primită atât de tinerii din licee, cât și de profesori intenționăm să extindem această formă de dialog la limita dintre genuri și stiluri muzicale. Oferă o platformă de antrenament estetic și menține conversația despre rolul muzicii clasice în dezvoltarea individuală.
Publicul
Peste tot în lume, muzică clasică e privită că un fundament al culturii. Totuși, sunt opinii care pun la îndoială actualitatea ei. E o tendința globală și o preocupare a muzicienilor. Se trece adesea cu vederea faptul că educația muzicală clasică este cea care le permite muzicienilor să creeze genuri noi și iubitorilor de muzică să aprecieze mai deplin orice gen muzical. Fără structură și construcția clasică la bază, riscul este să pierdem arta compoziției, arta degustării unei muzici mai complexe.
Vreau să fie clar. Pentru mine muzica bună e muzică bună indiferent de gen. Totuși, fără fundamentele clasice suntem mai puțin pregătiți pentru sonorități sofisticate și le respingem și apoi nu ne mai formăm auzul și înțelegerea și, în timp, vom pierde acest simț sau ni-l vom atrofia. E o formă de sărăcire.
În Festival, avem un public foarte divers, cu diferite motivații și abordări față de muzica clasică. În Concurs, avem pasionații, hard-linerii.
Festivalul este un eveniment și atrage prin prezențele excepționale ale artiștilor și orchestrelor. A depășit de mult cercul de aficionados. Poate fi pentru unii curiozitatea de a vedea mari nume ale scenelor globale, iar pentru alții un repertoriu nou sau, dimpotrivă, unul accesibil.
În Festival, poate oricine găsi un punct de interes. Astfel, avem public tânăr, uneori chiar copii, un segment mare de 25-40 de ani completat de cei 45+. La Concurs, însă, vin cei care doresc să vadă artistul în evoluție, să fie la curent, sunt iubitorii de muzică cu formație clasică și care ascultă nu doar ocazional. Din perspectiva vârstei aceștia sunt, din păcate, cei mai mulți din categoria de vârstă 40+.
Muzica aproape de oameni
Anul acesta, am pornit un program pilot de educație muzicală, “Ce auzim când ascultăm muzică?”. Este un prim pas în a oferi o platformă de dialog despre muzica clasică. Am dezvoltat această idee pornind de la specificitățile concursului: tineri artiști în evoluție. Ne permitem, astfel, să discutăm despre interpretarea muzicii și despre formarea gustului și auzului pentru a descifra calitatea unei interpretări. Demersul poate fi aplicat oricărui gen muzical, dar noi ne concentrăm pe muzica clasică, pentru că ne oferă cel mai generos bazele de evaluare a unui interpret.
Am abordat proiectul la granița dintre stilurile muzicale și discipline, am adăugat o componentă a unei alte discipline-artă actorului-care traduce interpretarea în cuvinte și stări mai direct sesizabile. Cu ajutorul muzicianului Paul Ilea și al actorului Marius Manole am conturat un dialog sub forma unui mash-up la propriu și la figurat în care am punctat elementele unei bune interpretări: virtuozitatea și stăpânirea instrumentului, tempo-ul, citirea inedită a partiturii, emoția, prezența scenică ș.a. Am pezentat înregistrări ale unor mari artiști, am combinat stiluri muzicale diverse, am analizat interpretări muzicale și teatrale. Primele întâlniri cu publicul tânăr au fost încurajatoare și ne propunem să continuăm.
Vom continua cu o serie de video-uri care punctează aceste subiecte și încă altele: rolul dirijorului, structura simfoniei, a concertului, a sonatei și rondo-ului, rolul audiției live în sala de spectacol, personalitatea lui George Enescu etc. În apropierea Concursului vom lansa seria de video-uri și vom invita publicul să o urmărească. Un fel de antrenament al auzului, pentru rolul de jurat amator. În timpul Concursului vom lansa o aplicație care va permite jurizarea și compararea opiniilor cu cele ale juriului. Cei mai activi jurați amatori vor fi premiați cu bilete la Festival, o întâlnire cu membri ai juriilor și o diplomă de Jurat Amator.
Scopul nostru este să păstrăm conversația activă și să încurajăm venirea publicului către sala de spectacol. Experiența de concert include muzică și sunetul live, emoția transmisă de artist și faptul că, oricât ai cunoaște partitura, de fiecare dată e altceva.
Promovare
Înainte de toate, există un strat important în comunicare, de natură funcțională. Informație deschisă care trebuie să circule pentru a interesa publicul. Despre artiștii din concerte, despre juriu, despre repertoriu, noutățile propuse, evenimentele incluse etc. Sunt baza fără de care proiectul nu poate funcționa. Această informație apelează publicul pentru care Concursul este cunoscut și are nevoie de argumente pentru a paticipa la un eveniment sau altul, de date precise.
Apoi, am identificat alte două niveluri-cel de educare și cel de comunitate, cu sensul grupului unit în mod autentic de pasiunea pentru muzică. Pe acestea le-am abordat prin proiectul de educație muzicală “Ce auzim când ascultăm muzică?”.
Am pornit de la personalitatea lui George Enescu și credința lui că în muzică e nevoie de 30% talent și restul muncă. În acest mod, ne-am gândit să punem reflectorul pe efortul susținut al muzicienilor pentru a își desăvârși interpretarea, pe evoluția lor, cea pe care o putem întâlni în Concurs. E un bun prilej de a susține un dialog fără a deveni didactici. Apoi, mergem cât mai aproape de publicul tânăr. În al treilea rând, abordăm subiectul pluridisciplinar, pentru a fi mai atractivi și pentru a susține înțelegerea. O altă direcție a fost abordarea unui ton deschis, normal, nepretențios pentru a ne asigura că mesajele noastre ajung la tot publicul și normalizează raportul cu un domeniu perceput uneori că fiind mai rigid.
Pe anasamblu, direcția de comunicare pentru Concurs, în anul acesta, este: Descoperă talentul. Aplaudă Efortul. Captează emoția., accentul va fi pe emoție, desigur. Iar traducerea în vizualuri este reprezentarea unor instrumente care se formează sub ochii noștri, cu texturi diferite, așa cum artiștii ne propun interpretări diferite.
Sensibilități sunt numeroase. Publicul este divers, există cei pentru care viața însăși nu poate exista fără muzica clasică și abordarea pe care o așteaptă este la această înălțime și, la extremă, un public pentru care muzică clasică este depășită și plicticoasă. Între extreme este publicul cu grade diferite de curiozitate și disponibilitate-unii caută experiențe, alții urmăresc piese etc. Noi vrem să fim deschiși și să oferim relevanță tuturor.
Ce ar trebui să știe oamenii despre Concursul George Enescu
Concursul aduce în fața publicului din România viitoarele stele ale scenelor lumii. Are o tradiție de 60 ani și devine din ce în ce mai reprezentativ la nivel internațional. Sunt 4 secțiuni: pian, vioară, violoncel și compoziție.
Anul acesta avem, după preselecții, 270 de tineri artiști din 39 de țări. Etapele de concurs desfășurate cu Orchestra Filarmonică, pe scena Ateneului, sub bagheta unor mari dirijori de talie internațională sunt o atracție pentru muzicienii tineri și oferă publicului experiența de audiție perfectă.
Recitalurile din perioada Concursului sunt de top mondial.
Anul acesta vor urca pe scena Ateneului Român violoncelistul britanic Raphael Wallfish și pianistul John York (5 septembrie), violonistul italian Salvatore Accardo și pianista Laura Manzini (14 septembrie), precum și pianistul suedez Peter Jablonski (22 septembrie). Acestora li se vor alătura laureați ai Concursului Enescu 2016: violoncelistul american Zlatomir Fung (8 septembrie), violonistul kazah Erzhan Kulibaev (16 septembrie) și pianistul de origine japoneză Takuma Ishii (20 septembrie).
