Prinsi in zbuciumul interior al situatiei politice din Romania, ni se intampla sa scapam uneori din vedere imaginea de ansamblu. Perspectiva se schimba cand privim cu alti ochi lucrurile si le punem intr-un context mai larg. Ochii unui cercetator strain. Henry P. Rammelt si-a sustinut teza de doctorat in Stiinte Politice la Institutul de Studii Politice, Universitatea din Lyon, cu o disertatie dedicata retelelor activiste si valurilor recente de proteste in Ungaria si Romania. A fost coordonator de cercetare pentru Transparency International Romania si preda la SNSPA in Bucuresti. Alaturi de Ruxandra Gubernat si Marcel Schreiter, a realizat si un documentar despre protestele din Romania, Portavoce (puteti citi aici un interviu cu autorii lui).
Cum se vad protestele din Piata Victoriei, din afara, cu ochii de cercetator? Pasnice. Mai pasnice decat cele din restul Europei. Cu glumite, ironii, creative. De altfel, una din dilemele din randul protestatarilor este chiar asta: ajuta umorul cauza revoltei? Unii spun ca hahaind nu prea se pot schimba lucruri si e nevoie de mai multa furie si mai putina creativitate si ironie.
Henry Rammelt a observat ca umorul si creativitatea ajuta la mai multe niveluri: devine subiect media, atrage atentia, fac atractive protestele pentru “publicul de stil de viata”, care simpatizeaza cu o cauza, dar care nu ar participa la proteste perturbatoare sau plictisitoare. Cauza acestor noi tipuri de manifestare a protestatarilor o constituie retelele sociale, care au schimbat mult organizarea si spiritul lor. Dar Facebookul nu poate suplini media traditionala, de care protestele au nevoie pentru a exista.
Bineinteles ca, de cele mai multe ori, protestele au fost instrumentalizate din cauza politizarii acute din presa dar, revenind la citatul initial, important e modul in care te raportezi la presa si cred ca protestele din Romania au gasit modalitati inovatoare de a se pozitiona in discursul public.
O alta intrebare care devine, treptat, dezamagire si neputinta, e asta: Au vreun efect aceste proteste? Vor rezolva ceva?
Henry spune ca efectele acestor miscari sociale se pot vedea pe termen lung, la nivelul valorilor societatii, stiluri de viata sau forme de interactiune. Initial, a fost suficient de optimist, sperand ca schimbarea asta de valori va afecta parti mai largi ale populatiei, care sa recunoasca protestele ca parte normala a procesului politic. Dar un efect negativ al media ostile protestelor e ca au reusit sa impuna ideea, in randurile publicului fidel sau captiv, ca protestele au scopul de a discredita Romania.
Specificul protestelor din Romania
Protestele au fost foarte prezente in Romania anilor ‘90, dar vorbim despre proteste care aveau la baza conflicte industriale si mobilizari ale sindicatelor. In acelasi timp, scorurile Romaniei erau foarte slabe cand vorbeam despre capital social, initiative civice grassroots sau alte forme neconventionale de participare politica.
Dupa 2011, cultura politica a parut sa se redefineasca pentru o parte din societate, publicul devenind mai constient de proteste ca forma de comunicare politica, si de faptul ca “strada” poate juca un rol important in formularea politicilor. Momentul coincide si cu modificarea sau impactul mijloacelor de comunicare, mai ales utilizarea Internetului si a retelelor sociale online in mobilizarea pentru proteste.
As spune ca protestele din Romania par sa fie mai moderne si mai inclinate spre tehnologie decat protestele pe care le putem vedea in tari cu o cultura a protestului deja consolidata. Elementul perturbator, violenta – ca, de altfel, in majoritatea tarilor din regiune – e mai putin prezent decat in tarile din vestul Europei, iar revendicarile par sa favorizeze discursul democratiei liberale.
Elemente universale
In primul rand, miscarile sociale recente din intreaga lume incep de multe ori ca initiative de problema unica si apoi se dezvolta spre o miscare de protest mai larga.
Protestele rezultate, adesea sustinute de aliante ale numeroaselor organizatii ale societatii civile, sunt apoi mult mai diverse in revendicarile lor decat ar fi sugerat mobilizarea initiala, si adesea iau o simpla forma de “anti” ca numitor comun.
Putem observa asta in Romania pentru aproape toate protestele care au avut loc incepand cu 2011. De obicei, incep cu o preocupare pentru o situatie socio-politica foarte specifica - reforma sistemului de sanatate, exploatarea unei zone miniere, Colectiv sau o ordonanta guvernamentala - si se dezvolta repede in opozitie generalizata impotriva elitelor politice.
In al doilea rand, valurile de proteste sunt adesea determinate de eforturile de mobilizare in sfera online. Prin urmare, ele sunt spontane si genereaza rate ridicate de mobilizare, dar sunt limitate la un interval de timp mai scurt.
In al treilea rand, miscarile din regiune pot fi adesea caracterizate de cadre de angajament mai slabe decat in vestul Europei. De aceea, fac uz de activitati de protest care nu necesita prea multa investitie individuala (de timp cat si de energie). In ultimul rand, putem observa, in majoritatea tarilor est-europene, o cvasi-absenta a unei stangi radicale, mai ales pentru ca cerintele anti-capitaliste sunt discreditate, in mare masura, de regimurile pre-democratice.
Glumele
Abordarea umorista in cadrul protestelor e un element important al culturii protestului din Romania, cum am exemplificat intr-un alt articol. Un alt element ar fi ca protestele se adapteaza foarte bine la tipurile de comunicare moderne.
Cred ca genul asta de proteste a devenit un fenomen larg raspandit intr-un moment in care comunicarea prin intermediul mediilor sociale a devenit deja permeabila, mai degraba decat in tarile in care culturile de protest s-au dezvoltat mai devreme.
Mie mi se pare ca aparitia de memi pe social media a contribuit foarte mult la tipurile creative de proteste, in special in ceea ce priveste pancartele. De asemenea, multe dintre sloganuri, pe afise, bannere si tricouri, seamana cu postari pe Facebook sau Twitter. Accentul pus pe fotoeditare / design e un alt element interesant, care demonstreaza preocuparea creativa a participantilor.
Cat ajuta umorul cauza
Exista o tendinta comuna a presei: mass-media cauta imagini spectaculoase de difuzat. De obicei, astfel de imagini erau de natura violenta. Acesta este unul dintre motivele pentru care protestele disruptive sau violente primesc in mod normal mai multa atentie media decat cele pasnice.
Dar, in aceeasi linie, media par predispuse sa transmita imagini care rup cu ceea ce a fost perceput ca fiind normalitate. Deci, formele creative si actualizate de protest in Romania ofera imagini atractive. Marionetele, atmosfera de carnaval, posterele personalizate si proiectiile pe cladiri creeaza diferenta fata de protestele traditionale, in special cele sindicale, care au fost / sunt caracterizate de luari de cuvant si de participanti statici care flutura steaguri.
Lasand la o parte problema atractivitatii fata de media, astfel de proteste maresc si atractivitatea pentru “publicul de stil de viata”, care simpatizeaza cu o cauza, dar care nu ar participa la proteste perturbatoare sau plictisitoare.
Media din Romania
Imi amintesc de fraza lui Joachim Raschke, politolog german, care spunea ca daca un protest nu ajunge in media inseamna ca nu exista. E logic ca daca protestele vor sa se adreseze unei audiente mai mari decat cea de participanti frecventi, daca vor sa-si faca vocile auzite si sa isi raspandeasca mesajele la nivel national, au nevoie de acoperire media.
SNS-urile au alterat mecanismele de comunicare, dar media traditionale constituie in continuare spatiul dominant in care miscarile sociale devin vizibile. Chiar daca media din Romania sunt puternic polarizate si politizate, asta se poate dovedi un avantaj pentru proteste.
Ma gandesc la modul in care protestele au devenit subiect de presa in iarna 2011/12 si, din acest punct, au penetrat spatiul media. Bineinteles ca, de cele mai multe ori, protestele au fost instrumentalizate din cauza politizarii acute din presa dar, revenind la citatul initial, important e modul in care te raportezi la presa si cred ca protestele din Romania au gasit modalitati inovatoare de a se pozitiona in discursul public.
Viitorul
Primul gand ar fi schimbarile culturale pe termen lung, pe care miscarile sociale le provoaca, in general, miscarile din ’68 fiind cele mai relevante, in sensul asta. Prin miscari sociale se pot schimba valorile pe care societatile le atribuie anumitor concepte, stiluri de viata sau forme de interactiune.
Daca ne uitam la Romania, proteste au loc in flux aproape continuu de cel putin cinci ani, cu o intersectie mare a oamenilor care participa. Multi dintre ei au copii, pe care ii aduc la manifestatii. E clar ca pentru grupul asta au aparut deja schimbari ale constiintei civice.
Initial, am fost suficient de optimist, sperand ca schimbarea asta de valori va afecta parti mai largi ale populatiei, care sa recunoasca protestele ca parte normala a procesului politic. Dar un efect negativ al media ostile protestelor e ca au reusit sa impuna ideea, in randurile publicului fidel sau captiv, ca protestele au scopul de a discredita Romania.
Toate mesajele despre statul paralel, oamenii lui Soros si alte informatii cu iz conspirativ – care circula, de altfel, in toata regiunea – blocheaza procesul de acceptare a miscarilor de strada ca evenimente percepute ca autonome.
Ce urmeaza in regiune
O tendinta care poate fi observata in toata regiunea e revenirea la manifestatiile organizate de guverne. Putem vedea asta in Ungaria, Polonia, Macedonia si, bineinteles, in recentul eveniment din Romania. Deci partidele de guvernamant organizeaza mitinguri si proteste masive in sprijinul politicilor lor sau impotriva “puterilor ascunse” proclamate, care ar ameninta vointa legitima a poporului. Ceea ce pare a fi specific pentru versiunea romaneasca a acestui tip de eveniment este ca participantii par sa fie mai degraba recrutati decat mobilizati.
In plus, este intotdeauna tentant ca actorii politici sa incerce sa coopteze protestele. Partidele de opozitie sustin ca vorbesc in numele protestatarilor, beneficiaza de atentia media generata de proteste sau incearca in mod activ sa modeleze formele si mobilizarea cadrelor.
Ceea ce este interesant in cazul Romaniei este modul in care participantii la proteste incurajeaza adesea jucatorii de elita, cum ar fi partidele politice sau politicieni individuali, sa participe la astfel de expresii sociale spontane de indignare si dezamagire. Ultimii distribuie flori protestatarilor si vorbesc prin megafoane ale protestatarilor sau dau interviuri TV inconjurati de multimi de suporteri.
