[De ce boicot?] Elena Stancu: Aici e miza și asta fac aceste televiziuni: îi apară pe corupți de furia poporului

Când cei care se numesc ”specialiști în știri” incită la ură, când televiziunile devin instrumente de propagandă care-i ajută pe niște politicieni penali să-și răspândească minciunile, e nevoie de boicot. De fapt, Elena Stancu, Teleleu nici nu îl numește boicot. E vorba de responsabilitate media: Nu poți să-ți promovezi produsul în timpul delirului unor pseudojurnaliști care spun minciuni gogonate despre forțele oculte finanțate de Soros. Să nu sprijini un astfel de discurs i se pare o decizie care ține de normalitate.

Ne luptăm cu niște născociri atât de absurde și niște manipulări așa de grosolane, încât nu poate fi vorba de nuanțe.

În ultimii 29 de ani, noi toți am consumat servicii, mâncare, băutură, mașini, haine, medicamente, cosmetice, electrocasnice și am contribuit la dezvoltarea acestor companii, spune Elena Stancu. Merităm respect și o minimă responsabilitate: să nu finanțeze știrile mincinoase care-i otrăvesc pe români. 

De ce te-ai alăturat boicotului

România TV și Antena 3 sunt două televiziuni care nu fac jurnalism, pentru că incitarea la ură și minciuna n-au nici o legătură cu jurnalismul.

Minciunile lor sunt atât de multe și de gogonate, încât aș putea umple pagini întregi: bat câmpii despre „statul paralel“ sau „statul subteran“, cum i se zice acum, au inventat conflicte care nu există, i-au făcut să creadă pe cei care îi urmăresc că un grup malefic, finanțat de Soros, vrea răul acestei țări, au spus minciuni despre DNA, Iohannis și ONG-uri, i-au transformat în dușmani pe cei care care construiesc un spital nu cu ajutorul, ci în ciuda statului, au mințit că ONG-urile, unde oamenii lucrează de multe ori cu salariul minim pe economie și se zbat să ofere serviciile sociale pe care nu le oferă statul, primesc finanțări enorme, au atacat și au bălăcărit oameni de bine.

În același timp, au omis intenționat să spună adevărul, au trunchiat realitățile și le-au reinterpretat, și-au manipulat publicul și i-au înșelat așteptările.

Aceste posturi TV nu au nici o legătură cu jurnalismul și cu etica pe care o presupune practicarea acestei meserii. România TV și Antena 3 sunt doar instrumentele de propagandă care-i ajută pe niște politicieni penali să-și răspândească minciunile.

Instrumentele acestea le-au fost de folos în timpul campaniei electorale, când au promis bunăstare, nu lichidarea justiției. Iar acum aceste televiziuni le sunt de folos ca să-și justifice războiul cu justiția și să-și mascheze disperarea de a scăpa de pușcărie. Din păcate, propagarea acestor minciuni funcționeză: oamenii cred că dacă se zice la televizor, atunci e adevărat.

Mă înfurie minciuna, mai ales atunci când îmbracă forma unui post TV care se autodefinește drept „Specialiști în știri“. Aceste manipulări mă afectează, pentru că se manifestă în viața reală, în decizia oamenilor de a vota un anumit partid, în interacțiunile dintre noi și, în final, în implicarea noastră. Îi lăsăm sau nu pe niște politicieni penali să modifice Codul Penal și să încalce Constituția, prevederile ONU și legislația UE? Aici e miza și asta fac aceste televiziuni: îi apară pe corupți de furia poporului.

Efecte

Nu știu care vor fi efectele, dar sper ca brandurile să țină cont de apelul nostru, pentru că noi suntem consumatorii față de care ar trebui să fie responsabile. Toate companiile au un compartiment de responsabilitate socială, pentru că e firesc să dai ceva înapoi comunității atunci când primești. Iar nefinanțarea știrilor mincinoase mi se pare că ține de această responsabilitate socială.

În ultimii 29 de ani, noi toți am consumat servicii, mâncare, băutură, mașini, haine, medicamente, cosmetice, electrocasnice și am contribuit la dezvoltarea acestor companii. Merităm respect și o minimă responsabilitate: să nu finanțeze știrile mincinoase care-i otrăvesc pe români.

Critici

Brandurile nu fac politică

Restrângerea libertății de exprimare: "dacă nu vrei să te uiți la un post, schimbă canalul"

Companiile funcționează într-o comunitate și e firesc să țină cont de sănătatea și de bunăstarea respectivei comunități. Angajații lor sunt parte din această comunitate și viața de zi cu zi le e afectată de acest discurs al urii: de exemplu, un angajat își vizitează bunicii și vede că aceștia cred că există un stat paralel și că tinerii care protestează în fața Guvernului le sunt dușmani, că sunt plătiți de Soros și că vor să dezbine România. Au auzit la televizor, deci e adevărat. Cum se va simți angajatul atunci când va vedea că cea care finanțează minciunile e compania pentru care lucrează? Cum se va raporta la valorile companiei? Cât de motivat va mai fi să lucreze pentru această companie?

Același lucru e valabil și pentru consumatori. Vreau să consum de la companii care au grijă de mine, de mediu, de lumea în care trăiesc și de țara în care se vând. Toate sunt legate, nu poți exclude politica și responsabilitatea socială de care vorbeam mai sus.

Asta e lumea în care eu, consumatorul, trăiesc, laolaltă cu angajatul și cu cel care direcționează bugetele de publicitate. Vânzarea, promovarea și consumul sunt inseparabile de viața de zi cu zi. Ura propagată de televizunile finanțate de companii ne afectează tuturor bunăstarea: penalii care au pus stăpânire pe țară își bat joc de economie și de justiție, instabilitatea asta afectează întregul mediu de afaceri, inflația înseamnă că o să consumăm mai puțin, iar numărul consumatorilor scade cu fiecare român care pleacă din țară. Iar penalii care au creat acest haos în România sunt apărați de România TV și Antena 3.

Nu trăim într-un moment în care ne putem permite să ne jucăm de-a conceptele și să filozofăm dacă brandurile trebuie sau nu să fie responsabile. Sigur că trebuie să fie: niște penali au pus stăpânire pe țară și atacă statul de drept, iar aceste televiziuni îi ajută să-i manipuleze pe cei mai vulnerabili dintre noi. Dacă o să reușească, o să ne fie rău la toți: angajați, consumatori, agenții de publicitate sau companii.

Companiile au astăzi ocazia să ajute presa să se dezvolte și să participe direct la diversificarea peisajului media din România: în ultimii ani au apărut mai multe platforme independente de presă care au nevoie de ajutorul lor. Câteva companii sprijină deja aceste inițiative și contribuția lor e esențială, fie că e vorba de acordarea unor burse de jurnalism sau de finanțarea directă a unor proiecte media. Tabelele cu cifrele de audiență n-ar trebui să fie argumentul suprem atunci când decizi ce fel de jurnalism vrei să sprijini.

Boicotul în România

Eu nici măcar n-aș folosi termenul „boicot“ atunci când vorbesc despre responsabilitate media. Nu poți să-ți promovezi produsul în timpul delirului unor pseudojurnaliști care spun minciuni gogonate despre forțele oculte finanțate de Soros. Să nu sprijini un astfel de discurs mi se pare o decizie care ține de normalitate.

Cum poate fi măsurat în România fake news

În alte țări, atunci când se discută de fake news se discută despre nuanțe: cum decupezi realitatea? Ce bucată alegi din declarația unui politician? Ce decizi să difuzezi și ce decizi să tai? Noi, din păcate, n-am ajuns aici. Noi ne luptăm cu niște născociri atât de absurde și niște manipulări așa de grosolane, încât nu poate fi vorba de nuanțe.