[Cum promovezi binele] Amedeea Enache (Fundatia Estuar): Nu-i usor de abordat sanatatea mintala. Oamenii nu vor sa fie expusi, sa vorbeasca public despre ei insisi

Stigmatul celor care sufera de boli mintale este prezent inca in 2018, spune Amedeea Enache, Director Executiv Fundatia ESTUAR. S-a vazut asta, recent, in felul in care a decurs conversatia in jurul cazului de la metrou. Estuar a fost fondat acum 25 de ani de un grup de entuziasti scotieni si medici psihiatri din Romania, pentru a fi o alternativa la spitalul de psihiatrie. Organizatia s-a dezvoltat, treptat, cu centre comunitare pentru cei care aveau o problema legata de sanatatea mintala, serviciu de consiliere la domiciliu, proiecte pentru copii si tineri.

De-a lungul celor 25 de ani am avut nenumarate proiecte pline de succes dar si multe in care am esuat. Sa nu inchidem un centru de zi este o mare realizare. Poate cea mai mare.

Si, daca in vremurile recente ONG-urile din Romania infrunta din ce in ce mai mult obstacole, cu atat mai multe probleme intampina o organizatie pentru sanatatea mintala. De la neintelegerea cu care este privita in general sanatatea mintala, la comunicare si promovare, implicarea pe termen lung, lipsa specialistilor. 

Scurt istoric

Fundatia Estuar a fost infiintata acum 25 de ani, de un grup de entuziasti scotieni si medici psihiatri din Romania, pentru a fi o alternativa la spitalul de psihiatrie. Asa a ramas, dupa 25 de ani. La inceput au fost cumparate 4 apartamente pentru a deveni locuinte protejate, peste cativa ani au aparut puncte de contact pentru cei ce aveau o problema legata de sanatatea mintala.

Apoi punctele de contact s-au transformat in centre comunitare de zi (azi in Bucuresti, Cluj, Ploiesti si Giurgiu) unde oferim gratuit consiliere psihologica, psihiatrica, juridica si alte servicii de recuperare in vederea incluziunii in comunitate. A aparut si un serviciu de consiliere la domiciliu.

De-a lungul celor 25 de ani am avut nenumarate proiecte pline de succes dar si multe in care am esuat. Sa nu inchidem un centru de zi este o mare realizare. Poate cea mai mare. Pentru ca odata cu asta, zeci sau chiar sute de persoane nu mai au spijinul necesar pentru a avea o viata demna in comunitate.

Un esec a fost inchiderea atelierului de broderie, in care lucrau beneficiari de-ai nostri, persoane cu probleme de sanatate mintala. Un punct crucial in dezvoltarea noastra l-a avut interventia in urma accidentului de la Colectiv. Campania de fundraising, gestionarea unor situatii de criza, crearea unui program de suport personalizat pentru victimele accidentului... chiar au fost niste praguri pentru noi.

Zilele trecute a murit o beneficiara din locuintele protejate, doamna Magda. 23 de ani colegii meu au avut grija ca ea sa ajunga cat mai rar pe la spitalul de psihiatrie.

Echipa

Acum suntem 24 de estuarieni. Insa avem o retea de peste 25 de voluntari care ne sprijina.

Misiunea

Obiectivele organizatiei sunt dezvoltarea si consolidarea serviciilor sociale din organizatie, consolidarea parteneriatelor cu autoritatile romanesti de referinta dar si cu organisme europene, dezvoltarea activitatilor generatoare de venituri, lobby si advocacy in sanatate mintala si dezvoltarea personalului.

Ne dorim ca prin serviciile furnizate sa avem persoane cu probleme de sanatate mintala independente, cu abilitati bune de viata. Cu propriile lor familii, fara a fi dependente de pensia de invaliditate sau indemnizatiile date de stat .

Ne dorim angajatori mai deschisi, care sa aiba incredere ca oamenii pentru care existam au drepturi egale si abilitati bune de lucru.

Ne dorim ca autoritatile statului sa creeze infrastructura de servicii sociale, pe cat de costisitoare, pe atat de necesara. Sunt multe obstacole la mijloc. Bineinteles, banii si intelegerea ca investitia trebuie sa fie permanenta, de cele mai multe ori.

Proiectele de 6 luni, 1 an, nu rezolva decat probleme punctuale. Cred ca cele mai bune lucruri se fac in parteneriat public-privat.

O alta problema este atitudinea stigmatizanta a societatii. "De ce e in libertate nebuna de la metrou care a omorat o femeie?" spune multe despre lipsa de educatie a societatii noastre. Apropos de obstacole, incepem sa observam cum oamenii de specialitate au inceput sa se reorienteze, fie la institutii de stat, fie in afara tarii. Mai adaug lipsa de stabilitate legislativa si financiara. As mai putea adauga, dar ma opresc aici.

Proiecte importante

In prezent avem in parteneriat cu Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului sector 6 doua proiecte prin care spijinim prin terapii peste 200 de persoane cu probleme de sanatate mintala din sectori sa aiba o viata echilibrata. Mergem si in licee si lucram cu elevii pentru a ii invata cum sa gestioneze aparitia unor asemenea tulburari.

In sectorul 4, tot in parteneriat cu Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului sector 4, avem un program de consiliere psihologica si asistenta la domiciliu pentru 200 de persoane. Aici avem si locuinte protejate in care 6 persoane sunt sprijinite sa aiba o viata demna si obisnuita, in comunitate.

Am inceput luna trecuta un proiect prin care vom sprijini peste 300 de copii din zona rurala a judetului Giurgiu sa aiba rezultate mai bune la invatatura. Si profesorii din 5 scoli judetene vor fi instruiti in acest scop. De asemenea, implementam un proiect european, cu parteneri de la organizatii si universitati din Olanda, Portugalia si Spania (cercetare si training pe zona de drepturi ale omului si aplicare legislatiei de catre politie).

Surse de finantare

Lucram de ani de zile si foarte bine cu partenerii locali, Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului din sectoarele 4 si 6 si avem finatare de la consiliile locale aferente. Avem si o finantare nerambursabila pe componenta POCU, de la Uniunea Europeana. In general finantari nerambursabile.

Ajutor de la companii

Noi lucram destul de putin cu companiile. Punctual, de Craciun sau de Paste primim diverse produse pentru beneficiari. Nu avem un program si nici continuitate aici.

Voluntarii

Voluntarii nostri sunt in general studenti la psihologie, asistenta sociala si sociologie. Multi vin pentru a face practica si raman la noi. Avem si voluntari care sunt corporatisti si simt nevoia sa intoarca ceva comunitatii. Totusi, cei mai multi sunt din zona de sanatate mintala ca li expertiza, cu studii de specialitate. Multi dintre colegii mei sunt fosti voluntari.

Surprize

Am un coleg care s-a apucat acum cativa ani de maratoane si luna trecuta a alergat 50 de km. A creat in jurul lui o micro-comunitate si la fiecare maraton avem 4-5 beneficiari care alearga impreuna cu el.

Cea mai urata surpriza a fost acum 2-3 ani, cand a fost spart biroul si ne-au furat computerele, niste bani si cateva sticle de vin.

Strategii de comunicare

Comunicam punctual, in functie de proiecte si actiuni. De cele mai multe ori nu avem buget de comunicare si asta se vede. Suntem intr-o continua invatare si noi si pana acum cativa ani, comunicarea era vazuta ca ceva anexat serviciilor noastre.

Momentul Colectiv, din octombrie 2015 a fost o mare lectie despre ce inseamna sa comunici catre donatori mari (companii) dar diferiti, catre donatori multi (peste 1000 imi amintesc), catre victimele accidentului sau familiile lor. Cum sa gestionam mici crize. Era vesnica intrebare: stam sa facem calcule despre cine cui a donat si prezentam public sau stam pe "teren"? Le-am facut pe amandoua. Speram ca bine.

Sprijin de la agentii

Da, am fost sprijiniti de Rogalski& Damaschin cu buna consultanta pentru diverse actiuni pe zona de sanatate mintala sau violenta domestica. E important sa ai alaturi de tine agentii care stiu ce merge si ce nu merge, care sa te tina sa nu visezi cai verzi pe pereti sau sa te invete cum sa comunici targetat. Cu Jazz Communication am lucrat frumos acum cativa ani, intr-o campanie care promova accesul la servicii de ocupare.

Sensibilitatile in promovare

Nu-i usor de abordat sanatatea mintala. Multi oameni din cei pentru care lucram nu vor sa fie expusi si sa vorbeasca public despre ei insisi. Este o decizie personala, pe care o respectam. Tinem cont de evolutia la nivel european a politicilor publice din domeniu.

In general promovam abiitatile persoanelor cu probleme de sanatate mintala, promovam valorile europene legate de drepturile omului si cele legate de conventia europeana a drepturilor omului.

Incercam sa comunicam in asa fel incat, pe termen lung, comunitatea persoanelor cu probleme de sanatate mintasa sa nu aiba de suferit. Pentru ca orice chestiune precum cea legata de femeia care a aruncat persoana in fata metroului, provoaca dezbateri care pun umbre de indoiala asupra persoanelor cu probleme de sanatate mintala.

Ne ferim de clisee precum cele legate de beneficiarul asistat social, cliseu extrem de periculos. Cred ca toate cauzele bune au potential de replicare. Promovarea lor trebuie facuta de profesionisti. In zona de sanatate mintala este esential ca toti cei care comunica sa cunoasca bine domeniul, sa il simta, sa se sfatuiasca cu specialistii. La noi este mai mult decat o cauza buna, este un program profesionist, desfasurat continuu (la un nivel mai amplu sau mai putin amplu, in functie de finantare).

Probleme

As zice ca lipsa unei comunicari sustinute, de cele mai multe ori ca urmare a alocarii unor bugete organizationale insuficiente, este o mare problema. Cu exceptia unor ONGuri mari, celelalte organizatii aloca resursele in mod discontinuu pentru activitatea de comunicare. Si asta se vede. Se vede si pe zona de fundraising dar si pe cea de vizibilitate proprie.

O alta mare problema este comunicarea arida, tehnica, plina de cuvinte greu de inteles pentru public. Finantarile europene publice si regulile extrem de multe si uneori absurde au impus in ultimii ani un mod de comunicare orientat pe "obligatia de a comunica"si nu pe continut de calitate. Asta nu ar trebui sa fie o scuza pentru comunicatori sau ONGuri...

Comunicarea creativa este esentiala si se vede cind organizatia lucreaza cu un specialist bun care o cunoaste si care crede in ea, care e mereu la curent cu ce se intampla in lume (in cazul nostru in zona de sanatate mintala) si care stie sa integreze toate (sau cat mai multe)  instrumentele astea moderne de comunicare ca sa iasa un produs bun, clar si care sa ajunga la oamenii potriviti. Comunicarea creativa poate face diferenta si atrage atentia. Altfel, riscam sa fim nevazuti sau uitati repede.

Proiecte de promovare

Am terminat la finele lui 2016 un proiect de comunicare si promovare a unei campanii de sprijin a adolescentilor in liceele din Bucuresti, Ploiesti, Cluj-Napoca si Giurgiu. Nu ne laudam cu proiecte de comunicare si promovare recente. In general oamenii din Estuar isi fac treaba si prea putin (din pacate) aratam ce facem.

Cine ajuta in Romania

Eu cred ca sunt multi. Daca stii cum sa ii mobilizezi, ai un plan, o faci profesionist, cred ca se vad rezultatele. Cred ca in ultima vreme au aparut miscari civice care s-au dezvoltat paralel cu ONGurile. E minunat!

Insa in ceea ce priveste cauzele sociale, vad actiuni organizate de oameni fara vreo apartenenta la ONGuri si ma bucur. Stiu cativa. Cred ca ei (si altii ca ei) trebuie cultivati, incurajati, ajutati sa nu se simta singuri.

Nu stiu daca este vorba despre o imunizare a romanilor in fata cauzelor sociale. Observ o lipsa de incredere in ce fac ceilati, care este distructiva. Blocheaza orice intentie buna. Si mai cred ca oamenii vor ajuta doar daca vor. Nimeni nu poate fi convins pe termen lung. O data, poate da. Poate contribui comunicarea buna, transparenta de asemenea poate contribui. Si mai cred in educatia pentru filantropie, facuta de la scoala. La noi oare se face asa ceva? 

Deschiderea romanilor 

Din ce vad (caci nu avem decat tangential in organizatie asemenea evenimente care sunt legate de strategiile CSR ale companiilor, prea putin de actiuni individuale), pare ca da. Aici ar fi buna o analiza pe fapte si cifre, pe care nu o am. Daca e sa avem in vedere nr. impresonant de donatori individuali care ne-au sprijinit in momentul post COLECTIV, as spune ca da. Era o situatie de urgenta, de o mare gravitate. Am fost impresionata de mobilizarea de atunci. Pe cat de mare a fost durerea, pe atat de mare a fost mobilizarea oamenilor.