[Noii publicitari] Robert Ghiță (Centrade Cheil): Publicitatea era, în ochii mei, ce era America interbelică pentru imigranți

De ce intră oamenii în publicitate atunci când intră? Că de ieșit, cam știm de ce ies. Ei bine, în general, intră pentru că sunt lucruri la care se pricep și publicitatea îi ajută să și le pună în valoare. Robert Ghiță, copywriter cu experiență de 2 ani, nu refuză niciun job în Centrade Cheil. Munca unui junior e o șaorma cu de toate, adică lucrezi cât mai mult, în toate direcțiile. 

Partea cea mai frumoasă în agenție, spune Robert, este că poți să-ți dai singur de muncă. ”Vezi o problemă, vii cu o soluție și o propui mai departe”. Sunt însă și chestii frustrante în industrie, așa cum am aflat deja de la antevorbitorii săi din seria tinerilor publicitari.

Dacă ar fi să aleg și ceva ce nu-mi place în mod constant, rigiditatea și lipsa de receptivitate, dar nu-mi bat capul cu lucruri pe care nu le pot schimba.

Ce e bine să-ți ofere un job publicitar în zilele noastre? Echilbru și foame. Pentru muncă de  festivaluri, adică.

Cine vă zice că a venit aici pentru casualfridays vă minte.

În publicitate. Cand, cum si de ce?

Aici e mult loc de clișee, dar o să încerc să fac slalom. Nu cred că a fost vreun moment specific în care universul a zis ‘sunt sătui leii, pe ăsta trimiteți-l să facă publicitate’. Ne-am dat swiperight și restul a venit de la sine.

Cât despre motiv, e simplu: lucrul pe care publicitatea l-a vândut cel mai bine a fost viața de publicitar, pe care acum o blestemăm când intră revizii la ora 6.

Așteptări vs. realitate

Evident că behindthescenes e diferit. Ca percepție nu s-au schimbat multe, magia încă e acolo, într-un joc zilnic de hide’nseek. Înainte vedeai momentele de glorie și crizele, acum le trăiești. Pe lângă asta, multe dintre lucrurile învățate se rezumă la craft - și nu dau din casă.

Interviurile de job

Aici e altă metaforă de tinder. Interviurile au fost aproape mereu un trailer pentru ce urma. Sigur că vedeai doar părțile bune, dar știai că e filmul la care vrei să te uiți.

Publicitatea era, în ochii mei, ce era America interbelică pentru imigranți, dar mai important, era o industrie vie. Se adapta vremurilor și tehnologiei, uneori trăgându-le după dânsa. Probabil că aici am dat swiperight, când am văzut că putem avea ceva longterm.

Primul job în industrie

Fiind la început, nu aveam un portofoliu, dar am avut norocul să primesc un test de angajare. L-am rezolvat cu entuziasm; am descoperit că-mi place să întorc problema pe dos și să găsesc soluții. Nu știu când am ales publicitatea, dar ăsta a fost momentul în care eram sigur de alegere.

Am venit la interviu și am văzut genul de oameni prin preajma cărora vreau să stau și să învăț. Și am rămas aici din puțină inerție și mai multă chimie.

Workflow de agenție, primele proiecte

Păi e un fel de shaorma cu de toate aici, în sensul că nu refuzi niciun job, faci de toate și lucrezi pe toți clienții. Ceea ce te ajută să crești repede, chiar dacă e epuizant, pentru că explorezi teritorii noi și orice faci trece mai întâi printr-un senior care fie te încurajează, fie îți spune unde-ai greșit și te încurajează.

Fix primul proiect pe care am lucrat a fost un spot cu circuit închis și nu îl pot share-ui. Toate proiectele care au urmat după sunt un blur, erau anii 70 ai vieții mele, dar urmează câteva campanii memorabile, cel puțin pentru mine.

Parcursul de până acum

Totul părea un zig-zag amețitor de idei atunci, dargândindu-mă acum, ultimii ani au fost o linie dreaptă: am fost intern, am fost junior și teribil de multe nu s-au schimbat.

Cât despre ce-mi place și ce nu, se schimbă de pe-o zi pe alta, de la un brief la altul. Important e că mereu găsesc ceva să-mi placă. Partea cea mai frumoasă e că-ți poți da singur de lucru pe o temă mișto. Vezi o problemă, vii cu o soluție și o propui mai departe.

Dacă ar fi să aleg și ceva ce nu-mi place în mod constant, rigiditatea și lipsa de receptivitate, dar nu-mi bat capul cu lucruri pe care nu le pot schimba.

Ce cauți la un job?

Nu zic de siguranță și chimie pentru că visez să fie standardul. Așa că o să vă zic despre echilibru și foame. Echilibru, pentru că trebuie scrise și bannerele alea ca să ții motorul cald și mâna formată. Iar foamea pentru muncă de festivaluri - cine vă zice că a venit aici pentru casualfridays, vă minte.

3 carti de advertising? 

Nu cred că pot numi 3 cărți de advertising care m-au format, și nu pentru că probabil cam pe-atâtea am pus mâna, ci pentru că îmi vin doar oameni în minte. Oamenii sunt plini de inspirație, cărțile de reguli.

Iar regulile sunt ca limita de caractere la Fbads, se schimbă de la o zi la alta. Măcar regulile își au un anumit moment sau context în care se cere să fie încălcate.

Campanii preferate

Pare puțin ciudat, dar o să încep cu de ce-ul. Pentru că publicitatea bună nu are nevoie de traducere. Nu cere un public bine conturat pentru că e simplă, universală și vorbește pe limba oricui. Când o vezi ți se pare că e ceva normal și subînțeles, ceva ce nici măcar nu se cerea spus, dar îți fierbe sângele că n-ai spus-o tu.

Și din dorința de a fi mai 2018, șterg nițel linia dintre local și global și dau un singur exemplu de vorbit pe limba oricui - o campanie care ia ceva taken for granted și, prin craft pur, îl transformă într-o dorință activă:

Tehnologia în publicitate

E deja în ADN-ul culturii noastre, și o parte și mai mare a craftului de publicitar. Practic e ca o relație de simbioză în care ne ținem de mână și mergem pe rând unul mai repede decât celălalt, trăgându-l cu afecțiunea pe care o are la-ndemână.

Pensie de publicitar

Am găsit tot ce căutam în publicitate. Am găsit și chestii care nu știam că există. Pensia e departe pentru omul care nu știe ce mănâncă la prânz până nu deschide gura să comande, dar nu mă văd ieșind din industrie atâta timp cât rămân lucruri de descoperit, probleme de rezolvat și se pare că artul meu îmi face semn că a venit revizie.