E multă poezie în corpurile de iluminat plăsmuite de Alin Ionescu. Și asta nu e o întâmplare. Alin și-a dat lucrarea de licență în filosofie pe metafora în discursul teoretic și apoi a susținut și un master în istoria ideilor și mentalităților tot despre metaforă. Apoi a lucrat în presă, la Academia Cațavencu. Apoi, când viața în presă a devenit prea complicată, iar el a obosit, s-a întors la metafore. Dar unele pe care le poți atinge. În felul ăsta a compensat, spune el, zgura unui deceniu de cuvinte.
Există obiecte-metaforă, obiecte care ies la iveală atunci cînd un artist/meșter/inginer ciocnește universuri de semnificații producînd un obiect nou, inexistent înaintea impactului. Un astfel de artist-meșter am vrut să fiu.
