Vinde reclama? Înseamnă că e bună. Da, dar știi, e cam misogină. Vinde? Înseamnă că își face treaba. Da, dar știi, e cam discriminatorie pentru anumiți oameni din România. Vinde? Atunci e bună. Da, dar e pur și simplu stupidă. Vinde? Cam ăsta e răspunsul pe care îl tot încercuim și la care ajung toate întrebările despre responsabilitatea industriei de publicitate și a creativilor, despre etică sau efecte adverse. Doar că, de câțiva ani, nu mai este suficient. Consumatorii continuă să întrebe și să ceară de la oamenii de marketing să conștientizeze că, până la urmă, împart aceeași planetă.
În acest context, discutat des la IQads, și în redacție și în articolele publicate, ne-am întâlnit ieri cu o postare lungă scrisă de Brad Florescu pe Facebook despre efectele publicității care au brațe lungi și ajung să îi muște chiar pe creatorii ei:
Dintre toate ghildele active în ultimii ani în România, nu știu vreuna care să se dea cu fundul de pământ mai unanim și mai vocal decât publicitarii. Și nu știu nici vreuna mai vinovată pentru situația pe care ea însăși o deplânge: lipsa de educație.
Colegi publicitari, aveți la dispoziție 15 minute din fiecare oră a fiecărui post TV sau radio care difuzează reclame. Aveți la dispoziție sute de milioane de dolari în fiecare an, buget de creație, producție și difuzare, pentru a schimba mentalitățile care vă put. Și le aveți nu de ieri sau de azi, ci de cel puțin 20 de ani. Timp de două decenii ați avut un sfert din timpul fiecărui consumator de mass-media din țara asta. Mai mult decât orice învățător, scriitor, om de știință. Ce-ați făcut cu sfertul ăsta?
Ați făcut „Pregătește-te să fii bogat”, promoția aia de care a hăhăit toată lumea bună din industrie și care, de cealaltă parte a ecranului, le-a zis oamenilor în față: săracilor. Ați făcut marea campanie cu “Dorel”, în care voi erați cei de pe margine și râdeați superior de prostul care muncește. Ați râs de toți cei care nu erau ca voi, încercând în același timp, fără jenă, să le vindeți bere, detergenți, rachiuri, credite cu buletinul și nechezoluri. I-ați condamnat să rămână acolo, să cumpere ieftin, să gândească ieftin, să vorbească ieftin.
Ați făcut caterinci elitiste pe seama unor segmente socio-demografice uriașe cărora le-ați încurajat – prin supraexpunere – toate tarele, de la lipsa de orizont la limbajul folosit. Ați făcut apel la așa zise insight-uri calitative ca să propagați mediocritatea și să păreți chiori în țara orbilor. Și pe urmă v-ați dus batjocurile la festivaluri franțuzești, în siajul marilor regizori români post-decembriști și al poveștilor lor cu lumpen-ciorbă. Sfertodocții sfertului de oră.
În rest, când prindeați un client pe banking sau telecom și un buget de 100.000 de coco băgați filmări în Africa de Sud și îmbulinați prosecco-ul cu regizori străini, baloane colorate, slomo-uri și cuvinte-cheie inspiraționale. Speranță. Putere. Tu contezi. Viitor.
Ce-ați făcut pentru publicul de care azi vă e atât de scârbă? L-ați trimis să caute sub capac.
A găsit.
Mai mult de atât nu comentăm. Dar îi lăsăm pe ceilalți să o facă:
Noi vom reveni cu întrebări :P
