Nu suntem cu politica sau sportul pe aici, dar suntem si noi oameni si luam in brate momentele istorice. Si recunoastem ca plangem la ele, iar asta nu e nici macar atat de ridicol pe cat ar parea, pentru ca nu am fost singuri. A fost frumos sambata cand Simona Halep a castigat primul ei turneu de Grand Slam la Roland Garros. Si chiar daca au mai fost si alte lucruri sambata, care nu pot fi ignorate si nici nu ar trebui, noi ne intoarcem la victoria Simonei si o mai tinem putin in brate. Pentru ca rar se intampla ca in Romania sa planga atatia oameni in acelasi timp si tot la fel de rar se intampla ca un sportiv roman sa fie aplaudat de intreaga planeta.
Ba sunt atat de putini ca, iata, aproape incap intr-o poza:
De altfel, Hagi simtea ceva cu doua zile inainte:
Si daca tot suntem la Hagi, a reaparut si poza asta la suprafata, din trecutul lor:
Ca veni vorba de stafetele istoriei:
Apoi, s-au bucurat si brandurile. Cea mai frumoasa figura au facut-o cei de la Nike, cu un outdoor gigantic in timp real chiar in inima New Yorkului, desi Simona Halep tocmai invinsese in finala o americanca:
In tara, Dorna si Dedeman i-au multumit campioanei:
Dar sa iesim iar in afara granitelor si sa facem si un tur international:
S-a intamplat si niste trolling:
Altfel, pe Facebookul romanesc, au fost cateva metafore groase cu Romania si Halep, s-au folosit cuvinte ca salvare si idoli, apoi iritarile obisnuite ca e un sport individual, ca nu are treaba tribul, ca huo, ca vai, aproape ca iti era si frica sa te bucuri, dar pana la urma emotia a fost mai puternica, iar momentul frumos a avut ecou. Iar oamenii au plans si apoi au avut curajul sa recunoasca:
Tot de pe Facebook am aflat ca si colegul Codrut a plans. Dar cine nu a plans sambata, de fapt?
