Andreea Vasile a amânat câțiva ani buni să dea la UNATC. Avea 22 de ani, era ultimul an la Litere, când s-a hotărât să urmeze actoria. Și de atunci nu s-a mai oprit. A jucat în filme, seriale, o puteți vedea la teatru. Din 8 iunie, o puteți vedea și în Charleston, care va debuta pe ecranele românești.
Se pregătește pentru personajele ei, ascultând muzică.
Imi place să ascult muzică de fiecare dată când mă gândesc la un personaj. Îmi place, de fapt, să-i găsesc ritmul corect
Își amintește de primul personaj, jucat la Nottara și de amestecul ciudat de frică și imobilizare de la acel moment. A trecut peste el pentru că voia să spună o poveste. Cum se construiește ea, în rândurile de mai jos.
Începutul
Aveam 22 ani, eram în ultimul an la Facultatea de Litere. Și ăsta este punctul zero, dacă vreți, de la care am plecat. Amânasem ani buni să dau la UNATC, argumentele fiind cât se poate de felurite, de la spaima de eșec la gura părinților.
Primul personaj
Era din “Kathie și hipopotamul”, al lui Llosa. Cred că cel mai pregnant sentiment, rememorând, este frica de a păși pentru prima dată pe o scenă profesionistă. Jucam la Nottara și îmi amintesc că era un amestec ciudat de frică și imobilizare, dar și un impuls contradictoriu de a începe cât mai repede și de a le spune spectatorilor o poveste.
Pregătirea pentru un rol
Imi place să ascult muzică de fiecare dată când mă gândesc la un personaj. Îmi place, de fapt, să-i găsesc ritmul corect.
Charleston
Nu am dat casting, a fost, cred, singurul rol pentru care nu am dat casting. Am vorbit cu Andrei și mi-a propus să lucrăm împreună. Am un rol mic în “Charleston”, dar m-am bucurat tare să fac parte din film.
N-a fost un rol care să necesite o așa de mare pregătire. Mi-am învățat textul și, fiind scris bine, mi l-am asumat.
Colaborarea cu regizorul
Scurtă. Pentru că, spuneam mai sus, nu am un rol mare în film, însă a fost o bucurie să fac parte din echipă. Văzusem deja toate scurtmetrajele lui Andrei și mă fascinaseră. Filmele lui Andrei au o tuă aparte, au acest amestec de stranietate și umor negru și curaj și personaje puternic conturate și turnuri neașteptate, dar mai mult ca orice, au povești care rămân cu spectatorul mult după ce filmul s-a terminat.
Cât rămâne în tine din personajele pe care le joci
Sigur că e o construcție permanentă. La teatru, cel puțin, de fiecare dată când te urci pe scenă, descoperi laturi ale personajelor la care nu te-ai gândit până atunci sau nu le-ai intuit. La film e complicat să te mai gândești pentru că odată ce ai filmat, trebuie să te asiguri că ai găsit cea mai bună variantă.
Reacții la vizionare
“Charleston” e genul ăla de film de la care pleci, după ce ai tras o porție bună de râs și pe care ai vrea să-l revezi pentru că ești sigur că ți-au scăpat o grămadă de alte lucruri. “Charleston” e un film subtil și tare curajos, cu o temă centrală aproape clasică, universală.
E ironic și amuzant (cu un umor nefiresc de viu în ciuda temei centrale) la fiecare cadru, neașteptat și puternic. Are personaje de care spectatorul se va atașa și o poveste cu un twist emoțional imprevizibil. “Charleston” va seduce și va captiva, sunt convinsă.
P.S. Plus că are o coloană sonoră briliantă.
Publicul și filmele românești
Sper din toată inima că românii să fie dispuși să crediteze și filmul românesc și nu doar blockbusterele americane. Nu de alta, dar știu sigur că filmul romanesc nu e atât de ușor de epuizat și nu știu câte răspunsuri oferă, însă ridică întrebări importante.
Criticile
Sigur că te afectează, cum altfel? Dar catalizatorul principal e meseria mea și dorința/nevoia mea de a o face din ce în ce mai bine, mai puțin criticile din social media.
