La inceputul anului, cand spuneam ca vrem sa fortam realitatea si sa o facem mai buna, intreband oamenii ce mai citesc, cartea Tatianei Tibuleac aparea recomandata in mai multe interviuri. De altfel, Vara in care mama a avut ochii verzi a fost una din cartile lui 2017 despre care s-a tot vorbit in Romania. Recent, a fost tradusa si in limba franceza.
In titlu, Tatiana vorbeste insa de al doilea roman al ei, Gradina de sticla, care tocmai a fost publicat. Il puteti gasi la Bookfest si, in curand, in librariile din Bucuresti.
Este o istorie subiectiva. Este declaratia mea de dragoste pentru limba romana, asa cum m-a dus capul.
Tatiana s-a nascut in Republica Moldova, a lucrat in presa scrisa si in televiziune la Chisinau si acum locuieste la Paris. Dar astfel de detalii nu sunt importante, spune ea.
Daca lumea m-ar cunoaste in viata reala, n-ar vrea sa citeasca nimic din ce scriu. Poate ca scrisul este singura mea sansa de a ma vedea frumoasa, buna, dreapta. La ce bun sa amestecam lumile?
Nu le amestecam. Doar intrezarim putin locul din care a aparut Vara in care mama a avut ochii verzi.
O intrebare la care voia sa raspunda personajul tau: De ce scrii?
Vezi cum m-ai prins? Trebuie sa am grija ce pun in gura personajelor. Spre deosebire de Aleksy, eu as prefera sa ma intrebi cand scriu. Sunt atatea feluri destepte de a raspunde la intrebare “de ce scriu”, insa nu mi se potriveste niciunul. Adevarul este ca, in unele zile, nu fac celelalte lucruri suficient de bine. Atunci ma asez si scriu. In scris totul devine simplu, clar, nimic peste puterile mele. In scris pot repara totul.
Relatia ta cu cuvintele
Suna pretentios – relatia. Nu stiu daca am chiar o relatie. Mai degraba e una dintre acele iubiri inegale, cand unul isi pierde capul, iar altul pur si simplu se multumeste cu ce i se da.
Despre perioada in presa
Am inteles ca nu da bine ca un scriitor sa spuna ca vine din jurnalism, eu insa vin. Mi-a placut mult sa fiu reporter, uneori mi se pare ca sunt si acum. Anii din presa scrisa si mai apoi din televiziune m-au format.
Vara in care mama a avut ochii verzi. Inceputul
La “Vara” m-am gandit intr-o vara, insa nu ca la o carte. Voiam sa incep o serie de texte pe blog, am si scris vreo trei. Cu unul insa lucrurile au luat-o razna: nu se mai termina. Dupa vreo zece pagini am inteles ca e prea mare pentru un text si am continuat sa scriu. Cand am terminat-o am simtit o mare mare eliberare. Ca atunci cand reusesti sa urci intr-un tren in ultima secunda. Si da, cartea si-a croit singura calea. Nu eu, ea ma duce prin lume, ma arata. Cred ca aceasta carte va fi mereu cu un pas inaintea mea.
Cea mai grea parte
Mi-a fost greu sa o termin. Mama trebuia sa moara, lui Aleksy ii luasem deja picioarele, il despartisem de Moira - nu-mi ramaneau prea multe de facut. Imi amintesc ca la un moment dat am avut un gand de a inmuia lucrurile, de a le face cumva mai putin dramatice, dar nu am mai avut puteri.
Ce ai simtit cand a fost publicata
Voiam sa se gaseasca macar un om care sa o citeasca si sa imi scrie ca i-a placut, ca l-a ajutat. De obicei tin mai mult la laudele legate de scrisul propriu-zis, cu “vara” insa am vrut sa fie mai mult decat atat.
Cine citeste prima data
Sunt cativa oameni care citesc cartea inca in Word, cu greseli, cu notele mele pe campuri, cu toate cusaturile la vedere. Ei sunt carjele mele emotionale, de ei ma sprijin in acele prime zile dupa ce o termin.
Apoi, cand lucrurile evolueaza, daca evolueaza, o trimit catorva scriitori, pe care indraznesc sa-i numesc si prieteni. De ce fac asta, m-am intrebat si eu de multe ori, mai ales ca in viata de zi cu zi nu tin cont de parerea nimanui. Uite cu scrisul este alfel. Apoi, cand iese de la tipografie, o citeste tata, mama. Mereu primele doua carti tiparite sunt ale lor. Eu o citesc pe hartie peste cateva luni.
Cat de mult editezi
In “Vara” am editat cate ceva abia pe la a treia editie. Cu a doua m-am chinuit mult.
Gradina de sticla
“Gradina de sticla” este o carte in care ma regasesc mai mult decat in “Vara”. Este o carte despre Chisinau, orasul in care am crescut, dar nu doar despre asta. Niciodata nu am fost in stare sa-mi descriu cartile interesant, altii o fac mai bine. Sunt constienta de faptul ca aceasta carte va starni multe dispute si ca unele pagini vor fi scoase din context. Imi asum acest lucru. Este o istorie subiectiva. Este declaratia mea de dragoste pentru limba romana, asa cum m-a dus capul.
Viata in online
Pe blog nu am mai scris de aproape doi ani. Pe Facebook postez doar ce tine de carti, de scris. Prefer sa imi tin familia si viata personala departe de ochii lumii, mai ales ca nu am nimic spectaculos de aratat.
Criticile
Le citesc, ma afecteaza.
E important ca oamenii sa inteleaga ce a vrut sa spuna autorul?
Este important sa se inteleaga ce a spus autorul. Nu cred in scrisul de dragul scrisului.
Cat de mult legi cartile pe care le citesti de autorii lor
Nu leg niciodata cartile de autori si intotdeauna ma interesez de un autor doar dupa ce i-am citit cartea. Daca lumea m-ar cunoaste in viata reala, n-ar vrea sa citeasca nimic din ce scriu. Poate ca scrisul este singura mea sansa de a ma vedea frumoasa, buna, dreapta. La ce bun sa amestecam lumile?
Cartea pe care ai citit-o anul acesta si te-a facut sa iti pui cele mai multe intrebari
Am recitit Gulagul lui Soljenitin si am inteles ca abia acum intrebarile au fost cele corecte.
