După 10 ediții de Shakespeare Festival, Vlad Drăgulescu încă se mai întâlnește cu oameni uimiți că pot vedea Robert Lepage într-un festival din România sau care îl întreabă cum au reușit să-l convingă pe Robert Wilson să monteze aici. Festivalul a fost fondat de Emil Boroghină în 1994 şi de atunci, au ajuns în România, datorită lui, Sir Stanley Wells, Declan Donnellan, Oskaras Korsunovas, Robert Wilson, Peter Brook, Thomas Ostermeier, Richard Schechner, Kelly Hunter și, anul acesta Robert Lepage și Krzysztof Warlikowski.
Mergând cu domnul Boroghină în deplasări, m-a uimit capacitatea acestuia de a-i convinge pe cei mai mari oameni de teatru din lume să vină Craiova. Dacă Emil Boroghina ar vrea să aducă un extraterestru la festival, sunt sigur că l-ar convinge cu usurință
Vlad Drăgulescu are 37 de ani, este directorul artistic al teatrului din Craiova (fost director al Filarmonicii si coordonator al proiectului Craiova Capitala Culturala Europeana). Cu festivalul Shakespeare s-a întâlnit în 2000, ca spectator. S-a înscris voluntar, apoi, și a ajutat cu tot ceea ce se putea, a început să călătorească la festivaluri internaționale de profil, să vadă mult mai mult teatru și, de un an jumătate, este director artistic al festivalului.
El povestește despre culisele organizării unui festival de teatru în România, cum s-a schimbat publicul român și încercările de a aduce arta cât mai aproape de acesta.
Începutul
Nu am știut dintotdeauna că vreau să mă fac actor, am făcut un ocol pe la alte două facultăți, la teatru participam în calitate de spectator. La un moment dat m-am hotărât să iau cursuri de actorie, nu pentru că mi-aș fi dorit să fiu actor ci pentru că eram îndrăgostit de o fată care mergea acolo. Profesorul Ilie Gheorghe mi-a zis că nu mai pot participa dacă nu învăț o poezie pe care să o spun / interpretez. M-am dus acasă, i-am cerut surorii mele, Ramona, să-mi dea o poezie (mi-a dat o poezie duhovniceacă, de Tudor Arghezi), am învățat-o și se pare că am recitat-o atât de bine încât domnul profesor mi-a zis că trebuie să mă fac actor.
Cred că abia atunci m-am luat în serios. În următorii 2 ani am citit mult despre teatru și am dat examen la Universitatea Craiova, Departamentul de Arte, unde am devenit mai apoi student la clasa profesorului Remus Mărgineanu.
A fost o perioadă foarte frumoasă și asta pentru că am avut norocul să am niște colegi foarte buni și talentați, de la care am învățat foarte multe. Eram foarte preocupat de modul în care se dezvoltau ei și mă inspiram din asta.
Etape
Dorindu-mi să creez un cadru independent, unde să mă pot desfășura în voie alături de colegii mei, am fondat Asociația I.S. Dragulescu și apoi Compania Teatrulescu. În cadrul Companiei Teatrulescu am făcut tot felul de experimente pe un public format din rudele și prietenii noștri. Pentru că ne-am dat seama că nu putem rămâne în acest cerc oarecum închis, ne-am hotărât să ne creăm un nou public.
Așa am început să facem experimente teatrale în stradă, să atragem public nou și să creăm o stagiune permanentă, cu două spectacole pe săptămână.
După facultate am participat la Gala Hop, Gala Tânărului Actor, o dată am fost finalist, o dată am câștigat cu un spectacol făcut de mine, Metamorfoze. La Teatrulescu am fost și actor și regizor, dar m-am concentrat mai mult pe managment cultural, membrii companiei aveau nevoie de asta și cineva trebuia să-și asume și misiunea asta.
Apoi am luat o pauză de 4 ani și jumătate, timp în care am fost directorul Filarmonicii Oltenia. M-am întors în Teatrul Național “Marin Sorescu” Craiova în calitate de director artistic.
Shakespeare festival
Festivalul a pornit în 1994, ca rezultat al eforturilor domnului Emil Boroghina (director fondator al festivalului), cel care a dus Craiova în lume și apoi lumea la Craiova, grație festivalului.
Inițial, festivalul a început cu o continuitate de odata la 3 ani și ușor-ușor a trecut la 2 ani, mulțumită selecțiilor domnului Boroghina. Tot el a ţinut ca, de atunci, primul gong al fiecărei ediţii să bată la data de 23 aprilie, ziua în care lumea întreagă sărbătoreşte ziua de naştere a lui Shakespeare. Festivalul a crescut de la ediție la ediție, impunându-se ca unul dintre cele mai importante festivaluri Shakespeare din lume.
Dacă e să aleg momente importante, aș alege câteva dintre numele care urcat pe scena Teatrului Național ”Marin Sorescu” din Craiova: Sir Stanley Wells, Declan Donnellan, Silviu Purcărete, Robert Wilson, Peter Brook, Thomas Ostermeier, Robert Lepage și Krzysztof Warlikowski.
Momentul de întâlnire
Am început ca spectator prin anul 2000, după care m-am înscris voluntar, răspunzâd de diverse sarcini mai mici, ajutam cu tot ceea ce se putea. Am înțeles încet-încet ce se întâmplă în acest festival, dincolo de spectacolele pe care le vedeam. Și nu mă refer doar la chestiuni organizatorice sau administrative ci și la oamenii care ajung la Craiova pentru acest festival, întâlnirile specialiștilor din această lume a lui Shakespeare, regizorii din toate colțurile lumii și modul lor de a vedea universul shakespearian.
Am început să călătoresc mai mult la festivaluri internaționale de profil, să văd mult mai mult teatru și, de un an jumătate, sunt director artistic.
Experiența
Mă bucur foarte tare să lucrez cu echipa festivalului și să învățăm împreună ce înseamnă azi festivalul Shakeapeare. M-a surprins plăcut să văd câți oameni de renume mondial prețuiesc acest festival.
Mergând cu domnul Boroghină în deplasări, m-a uimit capacitatea acestuia de a-i convinge pe cei mai mari oameni de teatru din lume să vină Craiova. Dacă Emil Boroghina ar vrea să aducă un extraterestru la festival, sunt sigur că l-ar convinge cu usurință.
Cea mai grea parte
Partea cea mai grea este cu siguranță obținerea finanțării, demers pe care l-am început de anul trecut din octombrie. Acest lucru presupune o sumedenie de hârtii către instituții ale statului, naționale și locale. Este o procedură anevoioasă dar necesară pentru un festival la nivelul la care a ajuns Festivalul Internațional Shakespeare.
Iar partea cea mai frumoasă este întâlnirea cu oamenii de la care înveți ceva încă de la primul contact, și, bineînțeles, vizionarea spectacolelor.
Ediția din 2018
Ediția din acest an este, probabil, cea mai valoroasă de până acum. Avem 3 nume mari care unesc în jurul lor programarea artistică, Warlikowski, Donnellan și Lepage. Dealtfel, apropo de părțile cele mai frumoase ale festivalului, spectacolul lui Warlikowski, ”Poveștile africane ale lui Shakespeare”, prezentat în deschiderea festivalului a durat 5 ore și zece minute. A doua zi, când a avut loc a doua reprezentație, mai bine de jumătate dintre oamenii din sală îi văzusem și cu o seară înainte. Genul acesta de bucurii.
Noutățile sunt numărul mare al spectacolelor în aer liber, spectacolul hip-hop OTHELLO – REMIX, a celor de la Q Brothers şi Chicago Shakespeare Theater (SUA) ce are loc într-un club și prezenta școlilor de teatru Resad Madrid, UNATC și Departementul de Arte din Craiova, în proiectul Shakespeare Around The Corner.
Cum aduceți teatrul mai aproape de public
Prin repertoriile alese, prin abordarea de regizori cu mână contemporană, prin încerare continuă de a da un răspuns la problemele societății actuale. O altă formă de atragere sunt noutățile menționate mai sus.
Promovare
Cred că cel mai mare clișeu cu care ne luptăm sunt preconcepțiile naționale legate de Craiova. Sau orice alt oraș din România care nu este București. Deși Teatrul Național din Craiova este unul dintre cele mai importante teatre naționale din România, realizările lui au fost umbrite.
După 10 ediții de Shakespeare în care pe scena teatrului au urcat spectacole regizate de către cei mai mari regizori ai lumii, încă mi se mai întâmplă să mă întâlnesc cu oameni uimiți că pot vedea Robert Lepage în festival. Sau care ne întreabă cum am reușit să-l convingem pe Robert Wilson să monteze aici.
Înercând să înțeleg această uimire, am realizat la un moment dat că deși publicul din Craiova este un public fidel și interesat de teatru, deși internațional acest festival este văzut ca unul dintre cele mai importante din lume, în România trebuie să convingem mai mult.
Argumentele noastre, menționate și mai sus, au fost dublate anul acesta de o echipă de comunicare externă (Bad Unicorn) care a preluat partea de imagine – vizualuri, derivate, social media, comunicare, foto, video, etc. Rezultatele se văd atât în partea de social media (Facebook, Instagram), cât și în numărul, dar mai ales vârsta spectatorilor.
Un mare succes îl au making-of-urile realizate și postate zilnic, rezumate ale zilei anterioare. Ne ajută să oferim și în exterior o imagine în amănunt a ceea ce se întâmplă la Festivalul Internațional Shakespeare:
Relația publicului român cu teatrul
La Craiova avem un public foarte cald și din ce în ce mai tânăr. În ultima perioadă, media de vârstă este în scădere, din ce în ce mai mulți tineri ne calcă pragul.
Peisajul festivalurilor de teatru
Din păcate am senzația unei scăderi a peisajului festivalier de teatru din cauza bugetelor din ce în ce mai mici.
În Craiova au mai apărut și alte festivaluri, Puppets Occupy Street Festival Craiova și chiar și noi mai avem un festival de treatru dedicat tinerilor absolvenți de regie, Teatre Networking Talents (ce are loc în iunie). Eforturile depuse din partea instituțiilor publice de a menține un public festivalier, aflat în creștere.
Problema este că nu putem aveam bugete multianuale, prin urmare organizarea și promovarea are de suferit. Este important să atragi public din afară și din țară, care, informat din timp, ar fi prezent.
