Din cand in cand ne mai impiedicam ontologic pe aici, pe la IQads. Avem dileme in legatura cu facerea lumii si a reclamelor, ne intoarcem la Kierkegaard si cautam agentii existentialiste care dau nastere la idei de campanii paroxistice, analizam implicatiile unui scenariu in care Sartre ar fi director de marketing la McDonald's. Si, recent, pe langa Philodophy Matters si Existential Comics, si-a facut loc in feedul nostru, pe romaneste, Galceava filosofilor. Este ideea lui Viorel Ardei, care are 28 de ani, a terminat Filosofia acum sase ani si acum o trece prin filtrul internetului. Viorel este copywriter in marketing direct ceea ce arata ca intuitiile noastre nu au fost exagerate: voluntar sau involuntar, publicitatea chiar se intalneste des cu filosofia.
Din acest loc privilegiat, Viorel ne povesteste cum a il face popular pe Heidegger, ce cauta Hagi in Galceava filosofilor, care sunt cele mai apreciate glume cu filosofi si care este rolul acestei specii in lumea noua. Viorel ne mai face, la final, si un cadou. O analiza aproape serioasa si hermeneutica a unei reclame istorice romanesti.
Intalnirea cu filosofia
Am 28 de ani. Mi-am luat licenta in Filosofie acum sase ani. Cu filosofia m-am intalnit printr-o... nu neaparat onorabila, dar salutara imprejurare, adica dupa ce am picat admiterea la jurnalism. Cartea scrisa de Paler, citita intr-a unspea, nu cred ca se pune.
M-am gandit sa fac un master in filosofie, dar am decis ca mi-e de ajuns daca citesc acasa si mai merg la cate cate o conferinta din cand in cand. Asadar cam in felul asta am continuat – citind ce ma intereseaza si, mai incoace, incercand sa fac glume pe Galceava Filosofilor. Sunt un mic outsider cu patalama, sorry to disappoint. Altfel, sunt copywriter in marketing direct, deci imi castig painea cea de toate zilele scriind texte promotionale.
Ideea
A fost o idee pe care o coceam in minte de ceva timp. Ma distram imaginandu-mi cum s-ar injura filosofii pe limba lor, cum as putea sa trivializez putin pompa filosofica pastrandu-i, in acelasi timp, conceptele si jargonul.
Plus ca imi place ideea de a-i pune pe filosofi in cele mai neverosimile situatii, de a le distorsiona citatele si de a crea anacronisme. Iar la un moment dat, lucrand intr-o agentie de social media si fiind sufocat de Facebook, mi-am zis ca n-ar strica sa fac ceva si pentru sufletul meu. Asa ca l-am pus pe Heraclit sa ameninte pe cineva (“Te pocnesc de totu-ti curge!”) si asa am inceput.
Ulterior m-am cam desprins de ideea initiala, nu m-am mai limitat la a-i pune pe filosofi sa se certe, ci am postat orice gluma cu si despre filosofi care imi venea in minte. Dupa care am trecut ca pruncul la diversificare si am introdus pe ici pe colo si psihologie, fizica, literatura, religie etc. Il gasiti aici chiar si pe Hagi.
Evolutie
Pagina a crescut incet si bio. Am inceput clasic, cu promovarea saracului, adica “invite friends”, ei au dat mai departe si am stat o buna bucata de vreme pe cateva sute de like-uri. La un moment dat, o persoana ceva mai cunoscuta in online a distribuit o postare, apoi o alta persoana cunoscuta, si asa au inceput sa vina oameni pe pagina in numar mai consistent. Per ansamblu a avut o crestere liniara, sporita pe alocuri de cateva distribuiri ceva mai vizibile.
As zice ca pe pagina asta se rade; si chiar se rade bine. Observ ca s-a format un mic nucleu de persoane care reactioneaza constant - si asta ma bucura. Ce pot spune eu, riscand o extrapolare pornind de aici, e ca inca avem o deschidere pentru filosofie, macar ca pasiune, ca loisir, ca prilej de scurte reflectii.
“Omul de rand” e deschis catre temele din arealul filosofic. Si cred ca se citeste destul de mult. Daca e sa vorbim de interesul pentru filosofia in sens tare, nu cred ca Galceava Filosofilor e locul la care sa ne uitam. Ar trebui vazut cati se mai inscriu la Facultatea de Filosofie, care sunt tirajele cartilor de filosofie, conferintele care se tin, lucrarile de cercetare etc.
Postari populare
Cred ca cea mai populara postare e una in care l-am imaginat pe Descartes la un ghiseu ANAF unde, intrebat daca e persoana fizica raspunde ca el e persoana cugetatoare.
Mai e una recenta - o mema cu Johnny Depp consolandu-l pe un pusti care vrea sa faca filosofie, dar se teme ca n-o sa-i mearga prea bine in viata.
Si inca una care mie imi place e cu Sartre povestindu-i lui de Beauvoir cum era sa fie boxat de Clanu Pozitivistilor .
Rolul filosofilor in prezent
Asumand sensul larg al termenului, as spune ca filosofii au acelasi rol pe care l-au avut dintotdeauna: acela de a asigura prezenta gandirii critice in societate, de a scoate la iveala intrebarile nepuse sau de a pune mai bine intrebarile deja puse si, prin asta, de a se stradui sa impinga cunoasterea mai departe.
Cred ca, tocmai prin esenta sa, procesul asta epistemic nu se va termina vreodata. Si e foarte bine asa. Se schimba paradigmele, se schimba intrebarile (sau se reformuleaza?), se diversifica si se imbina stiinte care dau raspunsuri mereu noi.
Ce e interesant e ca interogativitatea specifica filosofiei nu dispare niciodata. Ba mai mult, e necesara chiar si acolo unde aparent nu avem de-a face cu o problematica filosofica. Deci raspunsul meu ar fi ca filosofii trebuie sa continue sa fie atenti la veac; si atunci n-o sa le moara specia. Miza e sa fie mereu actuali, sa nu cada in irelevanta caduca.
De ce avem nevoie de filosofie
Imi place mult un raspuns scurt si cuprinzator pe care l-a dat Alexandru Dragomir: “Ca sa nu mor ca boul”. Filosofia iti pune la dispozitie multe instrumente cu ajutorul carora, daca le apuci bine, cred ca te dumiresti cel putin la un nivel decent in legatura cu tine si cu ce se intampla in jurul tau.
N-as sublinia aici fata profunda, legata de intrebarile mari ale filosofiei, ci mai degraba valentele sale pragmatice: atentia catre imediat, o gandire mai structurata, rationamente bine conduse care iti maresc sansele de a lua decizii mai bune, o buna situare etica etc. Cam in felul asta cred ca ne poate ajuta filosofia pe fiecare dintre noi, iar pentru asta nu trebuie rumegate biblioteci intregi.
Cea mai mare intrebare
O sa ma opresc la intrebarea fundamentala pusa de Heidegger in Fiinta si Timp: Intrebarea privitoare la sensul fiintei. Adica, in definitiv, ce este “este-le”? Cred ca e o intrebare fascinanta tocmai pentru ca deschide zeci de alte intrebari.
Noile intrebari
M-ati cam prins in ofsaid, ca nu sunt la curent cu preocuparile recente din filosofie, asa ca voi improviza enumerand cateva zone unde imi imaginez ca se cerceteaza si se dezbate mai abitir. Ma gandesc, de pilda, la cum va evolua inteligenta artificiala si la implicarile etice care se desprind de aici.
Apoi, cred ca in prezent filosofia mintii face un bun melanj cu neurostiintele si ca vom afla lucruri noi despre natura gandurilor, a constiintei, a felului in care se intampla perceptia (chestiunea qualia).
Un alt domeniu important este, fireste, politica. Nu stiu ce teorii politice se mai propun la ora asta, dar sper din tot sufletul sa se depaseasca ambatul limitativ de tip stanga-dreapta, sus-jos, alba-neagra si sa vina in sfarsit cineva cu o viziune aplicabila, viabila, pacifista si integratoare. Bate spre utopie ce zic, stiu.
Unde se intalneste filosofia cu internetul
Internetul e o lume noua si, intr-un anumit sens, e o lume de sine statatoare. Noi o imbratisam bucurosi pentru ca ne e utila, ne e placuta si nu vrem sa ramanem pe afara. E cea mai facila sursa de informare si de divertisment (care rimeaza cu aparent).
Ofera un mare grad de libertate, ceea ce e misto, dar vine si cu multe vulnerabilitati la pachet: fake news, influentarea alegerilor, modelarea comportamentelor, racolari online, furturi de date, you name it. Deci cred ca filosofia are de-a face cu internetul in primul rand prin trimisa speciala pe teren numita etica – cea care ofera coordonatele in care ar trebui sa se desfasoare actiunile noastre.
Exista si puncte de jonctiune mai tehnice intre filosofie si internet. De pilda: au sarit sau nu algoritmii gardul si devin incontrolabili? Pe mine ma depaseste, dar sunt oameni care-si pun serios problema.
Cea mai filosofica reclama
“Ala negru de respira greu (il stii) era ta-su!”
Ok, recunosc ca asta e prima reclama care mi-a venit in minte. Dar m-am distrat fortand o hermeneutica. Si-am gasit ca:
- E o buna punere in scena a relatiei noumen – fenomen: frate, eu iti povestesc cum ma pricep, dar sa stii ca asta nu-i lucrul in sine, e doar o aparenta.
- E numai bun pentru a ilustra Paragraful 7 din Fiinta si Timp: ceea ce se arata nu e chiar ceea ce se arata, ci ascunde ceva in spate - si anume ceea ce se anunta pe sine prin ceva diferit de sine, dar care lasa sa se inteleaga ca se afla ceva in spate, ceva ce trebuie des-coperit de Dasein. Cu alte cuvinte, du-te si ia televizorul ala, ca sa vezi filmul cu ochii tai.
- Micul detaliu - “il stii” - mi se pare genial. E persuasiune la puterea Dunning-Kruger. Pe fata interlocutorului mut se citeste ceva de genul: Cine? Ce? Il stiu? A, mi s-a spus ca il stiu. Da, normal ca-l stiu.
- Nu in ultimul rand, apropo de necesitatea gandirii critice: tu chiar crezi tot ce ti se spune? Daca nu-i asa? De unde stii ca era ta-su, daca nici macar n-ai televizor?
