Traieste incet. Educa-te. Fa lumea mai buna (sau macar incearca). Fii constient. Sunt cateva din principiile pe care Andreea Tron a construit Atelier Tron. Ce legatura exista intre textile, educatie si o lume mai buna, va intrebati? Pai, in primul rand, raspunsul este acesta: ar trebui sa existe. Andreea mai are cateva imperative dupa care isi conduce munca.
*Creeaza ca sa incurajezi.
*Fii responsabil cu tine, cu cei din jur si cu planeta.
*Gandeste sustenabil.
A terminat arhitectura, a calatorit mult si apoi, in timpul masterului, si-a dat seama ca nu vrea sa construiasca cladiri, ci materiale. S-a intors astfel la ceva ce a fost tot timpul langa ea: bunica ei vopsea lana si tesea la razboi, bunicul a fost croitor, iar mama ei a avut dintotdeauna masina de cusut acasa. In Suedia, la 22 de ani, a inceput sa se gandeasca mai mult la relatiile corpului cu lumea inconjuratoare si asa a pornit bOOb project. Apoi, in Brazilia, a facut cunostinta cu textilele de interior.
S-a intors la Bucuresti si a pus bazele Atelier Tron, unde incearca sa puna in practica toate invataturile de pana acum: cum poti sa transformi un concept in ceva palpabil, cat de important e sa ai rabdare si sa tratezi cu respect fiecare material in parte, cum sa razbati prin antreprenoriat, incercand sa ramai fidel principiilor cu care ai inceput.
Ideea din spatele acestor principii a fost ca intr-o lume a consumerismului e greu sa pastrezi integritatea in fata sustenabilitatii si sa ramai rabdator, iar asta este provocarea noastra in fiecare zi, spune Andreea.
Lucreaza cu producatori locali si materiale naturale (bumbac, in, borangic, lana, tesute in diferite moduri), iar in ultima vreme s-a intors la o pasiune veche: vopsitul cu pigmenti naturali, din plante adunate sau gasite in piata. Andreea nu crede in trenduri: nici in moda, nici in arhitectura, nici in design. Dar, daca sustenabilitatea e un trend (desi ea o vede ca e o consecinta naturala a modului in care am ajuns sa traim), atunci, da, acesta e singurul trend la care se raporteaza.
Drumul spre design
Greu de zis cand incepe drumul spre design. Probabil e un cumul de experiente si informatii care la un moment dat s-au concretizat in ceva palpabil - sau cel putin asa a fost in cazul meu. Am terminat facultatea de arhitectura, care m-a dus in timp spre diverse locuri, oameni si experiente de lucru.
Am simtit ca arhitectura e un domeniu mult prea vast pentru mine si am migrat incet spre parti din ea care erau la o scara mai mica si pe care puteam sa le controlez mai bine, prin urmare asa am ajuns la designul de produs.
Stiam, cumva, din primii ani de facultate, ca nu voi ajunge sa fac arhitectura, dar in timpul masterului mi-am dat seama ca ma atrage mai tare partea de construit machete, de lucru cu mana, de materialitate. Totul, suprapus peste o pasiune mai veche pentru textile, s-a transformat intr-o directie mai clara, si anume designul textil. Oricum, mi-e destul de clar ca nu as fi ajuns aici fara tot procesul si cautarile din spate.
Evolutie
Mult mai incet decat mai asteptam. Partea buna e ca la un moment dat am invatat sa am rabdare, ceea ce a schimbat mult si procesul de creatie si am inceput sa inteleg mai bine ideile carora vreau sa le dau forma.
Am trecut prin multe etape pana acum si cred ca o sa mai trec prin destule, dar e fain ca fiecare experienta personala modifica rezultatele si, privind in urma la proiectele la care am luat parte, vad exact ce m-a facut sa ajung acolo.
Etape
Bunica mea vopsea lana si tesea la razboi. Bunicul meu a fost croitor. Mama a avut dintotdeauna masina de cusut acasa si inevitabil am facut zeci de saculeti cand eram mica. Pana la 18 ani mi-am petrecut aproape tot timpul liber pictand, desenand sau jucandu-ma cu pigmenti si culori.
Pe la 22 de ani am inceput sa calatoresc mult, inclusiv in locuri destul de exotice si am prins curaj in propriile forte. Am ajuns in Suedia, unde pe de-o parte am facut cunostiinta cu designul si pe de alta parte am locuit intr-un oras extrem de frumos, Stockholm, care era un indemn zilnic la a face lucruri frumoase.
In timpul iernii am petrecut mult timp in casa, incercand sa stau departe de frigul si intunericul scandinav. Cand petreci mult timp cu tine incepi sa te cunosti mai bine si ies la suprafata toate gandurile si ideile neconcretizate. Asa am inceput sa pictez tricouri incercand sa spun o poveste despre increderea in sine si relaxarea vis-a-vis de corpurile noastre, care s-a transformat in bOOb project. Cativa ani mai tarziu am vrut sa ii dau o forma mai rafinata si cred ca asa mi-am gasit limbajul, prototipand pana am inceput sa lucrez “profesional” cu textilele.
Cu textilele de interior am facut cunostiinta intr-un stagiu in Brazilia, unde am lucrat cu niste oameni minunati care au vazut in mine mai mult decat un simplu intern intr-un birou de arhitectura.
Am avut o colaborare foarte frumoasa, in care ei m-au incurajat sa fac diverse ilustratii pentru panouri textile din amenajarile la care lucrau, patternuri pentru tot felul de obiecte decorative, practic au cautat in mine lucrurile la care ma pricepeam cel mai bine si care imi faceau cea mai mare placere, si au incercat sa le muleze pe proiectele la care lucrau ei.
Nici nu cred ca si-au dat seama cat de importanta a fost pentru mine colaborarea cu ei, care vine la pachet cu o experienta minunata de viata intr-o tara absolut geniala. Totodata am cunoscut foarte multi designeri tineri care lucrau prin tot felul de spatii nonconventionale, care gandeau sustenabil si aveau o putere enorma de munca si o energie cu care m-am incarcat si inca o mai simt dupa 3 ani.
M-am intors la masterul meu de arhitectura si mi-am dat diploma planuind sa ma intorc in Bucuresti si sa aduc cu mine tot ce descoperisem in cautaurile mele de pana atunci.
Invataturi
Din toate experientele care au tinut de scoala si de lucru am invatat ce inseamna un proces creativ adica cum poti sa transformi un concept in ceva palpabil.
Din calatorii invat ca exista un milion de moduri prin care poti face asta si oriunde merg caut oameni care se ocupa de design sau textile ca sa vad care e modul lor de lucru.
De la mestesugari invat constant cat de important e sa ai rabdare si sa tratezi cu respect fiecare material in parte, sa-l intelegi si asculti cand iti spune cum sa lucrezi cu el.
In ultimul timp am inceput sa invat antreprenoriat si sa inteleg ca e o parte foarte importanta, mai ales cand incerci sa transmiti un mesaj si sa strangi in jurul tau oameni care cred in aceleasi valori cu tine. De la oamenii care m-au primit in jurul lor cand aveam nevoie de mentori am invatat sa inteleg care imi sunt calitatile si cum pot sa le exploatez in beneficiul meu.
De ce are nevoie un designer la inceput
Inca nu am aflat toate raspunsurile la aceasta intrebare. Eu sunt inca la inceput de drum si e destul de clar ca mai am multe lucruri de invatat. Cred ca cel mai important lucru de care are nevoie un designer in Romania este curajul si rabdarea.
E un proces anevoios si de multe ori iti vine sa renunti. Piata de design din Romania e inca mica si in dezvoltare si atunci cred ca noi suntem generatia care trebuie sa o creasca, cu responsabilitate si respect. In plus, publicul larg nu face inca diferenta intre un produs in serie si unul in spatele caruia sta un proces care ia in calcul problemle globale. Eu incerc sa lucrez cu producatori locali, materiale naturale si multa atentie si atunci e clar ca pretul creste. Dar eu sunt optimista si cred ca o sa reusim.
Reputatia si networkingul sunt importante in orice domeniu. Dar cred ca networkingul incepe sa functioneze in momentul in care ti-ai clarificat vizunea si povestea pe care o spui altora devine coerenta.
Eu mi-am dat seama de curand ca ma intalneam cu oameni si le spuneam doar o parte din ceea ce inseamna Atelier Tron pentru mine, iar in momentul in care am am reusit sa dau forma ideilor din capul meu si cei din jur au inceput sa inteleaga ce fac si sa vina spre mine.
Primul proiect
bOOb project este proiectul meu de suflet si prima intalnire cu textilele. Primele proiecte sunt cele mai complexe pentru ca vrei sa dai totul in ele. bOOb project este un proiect care vorbeste despre toate principiile si valorile in care eu cred si pe care vreau sa le arat in munca mea: sustenabilitate, increderea de sine, importanta materialelor locale, respectul pentru oamenii din jur si natura care ne inconjoara.
In continuare incerc sa il transform dintr-un exercitiu de creatie si un proiect-manifest intr-un produs vandabil, dar cred ca atunci cand dai prea mult din tine e greu sa te desprinzi de obiect in sine. Si asta a fost cumva paradigma din spatele proiectului si principalul obstacol: cum sa imparti o experienta si niste principii in care crezi cu oamenii din jurul tau fara transformi totul in ceva comercial.
Atelier Tron
M-am intors in tara in 2017 cu gandul de a face ceva pe cont propriu, cu o bursa pentru tineri antreprenori si cu ideea ca pot schimba lumea.
Atelier Tron a aparut in momentul in care bursa s-a terminat si m-am hotarat sa aplic la un proiect de finantare pentru un atelier de croitorie. Problema este ca e greu sa iei un concept bazat pe niste principii in care crezi cu tarie si sa il transformi in ceva palpabil si, mai mult, profitabil.
Norocul meu a fost ca m-am fortat singura sa dau o forma concreta ideilor aplicand la aceste fonduri, ulterior si primindu-le, iar factorul financiar nu a mai fost motiv de amanare. In continuare sunt multe obstacole dar incerc sa invat sa gestionez situatia. Partea de design si productie e practic anvelopanta frumoasa a intregului proces din spatele unui atelier care se dezvolta destul de organic, cu toate hop-urile aferente.
Publicul
In acest moment publicul Atelier Tron e format din tot felul de prieteni si prieteni ai prietenilor care apreciaza naturaletea felului in care lucram. In teorie, ne adresam arhitectilor, in special celor care se ocupa de amenajari interioare, pentru care producem decoratiuni interioare din materiale textile. Oferim consultanta pentru alegerea celor mai bune materiale si solutii de design, asa ca vorbim cu si despre oameni care cred in sustenabilitate, in produse facute local, in materiale naturale, in fair trade.
Etape de creatie si inspiratie
In primul rand cand am pus bazele atelierului am setat o serie de principii dupa care vreau sa ne ghidam munca in fiecare proiect:
*Consuma constient: gandeste-te la valoarea pe care ti-o aduce un produs inainte sa il cumperi.
*Traieste incet.
*Educa-te pe tine si pe cei din jurul tau.
*Imparte-ti cunostintele.
*Creeaza ca sa incurajezi.
*Fii responsabil cu tine, cu cei din jur si cu planeta.
*Fa lumea mai buna si mai frumoasa. Sau macar incearca.
*Fii un povestitor nu numai un designer de produs.
*Fii relevant.
*Fii constient de cine iti face produsele.
*Gandeste sustenabil.
Ideea din spatele acestor principii a fost ca intr-o lume a consumerismului e greu sa pastrezi integritatea in fata sustenabilitatii si sa ramai rabdator, iar asta este provocarea noastra in fiecare zi.
In al doilea rand materialele cu care lucram spun multe despre cum se va contura proiectul. Fiecare produs este facut intr-un mic atelier din Bucuresti, unde lucram cu grija si dragoste. Chiar daca este o provocare sa gasim materiale textile din fibre naturale facute in Romania, reusim sa colaboram cu producatori locali care cred in valorile noastre si in calitatea materialelor pe care le produc. Lucram cu bumbac, in, borangic, lana, tesute in diferite moduri.
In ultima vreme am simtit nevoia sa ma intorc la o pasiune veche care imi aduce bucurie de fiecare data, si anume vopsitul cu pigmenti naturali, din plante adunate sau gasite in piata. Vopsitul cu plante este mereu o surpriza placuta si la fiecare experiment in gradina ajungem la o alta serie de nuante si culori. E greu sa stabilesti o relatie de incredere cu un proces atat de intamplator si de asemenea e un exercitiu bun sa lucrezi cu pigmenti care se gasesc aici si acum si care iti influenteaza in intregime procesul creativ.
Eu ma documentez constant, urmaresc o gramada de artisti, designeri si antreprenori care promoveaza valorile pe care incerc si eu sa le promovez. Cred foarte mult in ideea de comunitate, mai ales in domeniile creative unde suntem putini si avem multe de invatat unii de la altii.
Pe langa asta sunt foarte atenta la tot ce se intampla in jurul meu si cumva vad in orice un potential de reinterpretare. Ultimul proiect de exemplu este inspirat dintr-o culegere de flori scrisa si ilustrata de o doamna prin anii 80, cateva materiale minunate pe care le aveam in atelier, procesul masinii de bordat care transforma ilustratiile in pixeli, o zi minunata de primavara si infinitatea de imagini la care am fost supusa in ultima perioada.
Cea mai grea parte
Sa trec de la un prototip la un produs fara sa imi pierd entuziasmul.
Sa reusesc sa ajung la clienti.
Amprenta
Principiile de baza si valorile in care credem ca si brand. Dar incerc sa ma distantez putin acum ca am pus bazele si sa las lucrurile sa se dezvolte organic, incercand sa aduc oameni faini in echipa care sa isi puna si ei amprenta si sa crestem frumos impreuna.
Pe langa asta, probabil ca intoarcerea spre valorile traditionale, experimentele din gradina cu pigmenti naturali, dragostea fata de natura si deschiderea spre o multime de culturi si traditii au conturat in timp o amprenta pe care nu am impus-o ci pur si simplu in timp a aparut si probabil ca o sa isi schimbe formele in diverse etape viitoare.
Industria textila in Romania
Daca vorbim de industria textila din Romania nu cred ca putem sa vorbim despre o evolutie. Si asta simt cand ma lupt sa gasesc producatori locali de materiale textile si cu greu mai dau de cate cineva care a supravietuit. Dar si momentul in care incep o colaborare cu cineva care simt ca are aceleasi valori ca si mine, chiar daca se intampla rar, e magic.
Daca vorbim despre textilele de interior probabil ca mariile coorporatii au intrat pe piata inainte sa reuseasca tinerii designeri sa se impuna. Pe de alta parte incep sa dispara mestesugarii si cu ei toate obiectele minunate pe care le teseau sau coseau pentru a aduce mai multa caldura in case. Incep din ce in ce mai multe colaborari intre designeri contemporani si mestesugari, lucru care ma bucura si sper ca pe viitor sa am si eu oportunitatea sa lucrez cu ei.
Relatia romanilor cu frumosul
Nu pot sa vorbesc despre estetica personala pentru ca proiectele mele in directia de moda/fashion sunt mai mult niste proiecte-manifest sau punctual niste idei concretizate in obiecte vestimentare, si nu as vrea sa intru intr-un domeniu pe care nu il stapanesc.
Cu bOOb project reactiile au fost extraordinare si oamenii s-au entuziasmat foarte tare la acest proiect, dar pe de alta parte putini din oamenii care au tricouri le si poarta, ma refer la cele mai avangardiste, si vorbim de oameni curajosi in general, dar se pare ca unele subiecte raman tabu in constiinta colectiva.
Dar in final proiectul este despre momentul in care decizi sa porti un obiect care spune ceva, vorbeste despre niste valori cu care poate nu ai vorbi cu oamenii din metrou care iti analizeaza tricoul, e despre reactia acestor oameni, despre conversatiile incepute in contexte sociale pornind de la tricou si despre toate gandurile pe care le ai cand observi impactul social pe care un obiect il are chiar daca e departe de sexualizare si vulgarizare. Deci cred ca bOOb project este acel proiect care pune la incercare relatia romanilor cu estetica personala si care cumva promoveaza alinierea stilului vestimentar cu valorile pe care vrei sa le impartasesti.
Trenduri
In primul rand personal nu cred in trenduri: nici in moda, nici in arhitectura, nici in design. Inevitabil plutesc in aer anumite idei si tendinte si inevitabil suntem influentati de ele, da nu cred ca mai e nevoie sa ne supunem unor trenduri care ne fac sa consumam din ce in ce mai mult.
Daca sustenabilitatea e un trend (cu toate ca eu consider ca e o consecinta naturala a modului in care am ajuns sa traim) atunci pot spune ca ma raportez la ea.
Frumosul si cliseele lui
In fiecare zi inseamna altceva. Azi de dimineata mergeam pe malul Dambovitei si mi se parea ca totul e minunat, de la temperatura la copacii inverziti, cladiri si la oamenii de pe strada. Acum cateva zile eram la tara, undeva intr-un sat uitat de lume, si m-am trezit de dimineata si merii erau infloriti, liliacul imprastia mirosul in toata curtea, tata cosea iarba si mi se parea ca e minunat iar Bucurestiul e murdar si agitat.
Ceea ce ma face sa cred ca frumosul e relativ si contextual, si e gresit sa impunem niste standarde, mai ales pur estetice. Probabil asta e cliseul, sa crezi ca frumosul se raporteaza la niste bareme estetice, cand de fapt e vorba despre sentimentele pe care ti le provoaca o imagine. Prin bOOb project incerc sa vorbesc despre asta, despre frumusetea corpului uman data in special de diversitatea lui si a noastra in general ca fiinte umane.
