![[Cum promovezi binele] Sexul, în vremea familiei tradiționale, nu este sexy. Și nici educația](https://media.iqads.ro/2018/05/collage4-cover-850.jpg)
Cine ar fi crezut că în 2018 vremurile devin din ce în ce mai tulburi pentru ONG-uri? Când am pornit această serie, recunoaștem că premisele erau în nuanțe roz. Voiam să vorbim despre cei care ajută în România și felul în care promovarea binelui îi convinge și pe ceilalți să facă bine la rândul lor. Am ajuns să vorbim despre obstacole și probleme din ce în ce mai mari pe care le au de trecut organizațiile, pentru a ajunge să facă bine. Surpriza a fost că finanțarea nu este cea mai mare dintre aceste probleme, ci chiar misiunea ONG-urilor. Libertatea de exprimarea, drepturile omului, protejarea mediului și educația devin, iar, concepte care trebuie apărate în România, în 2018.
Deși ar trebui să fie obligatorie, educația sexuală în România se face opțional, spune Adina Manea, Director Programe Tineri pentru Tineri, organizație care, de 25 de ani, se ocupă cu educația sexuală a tinerilor. Și acest opțional întâmpină, la rândul lui, multe alte obstacole. În afară de haosul legislativ și de problemele de finanțare, cei de la organizația Tineri pentru Tineri au de ținut piept altor probleme, mai sensibile. Prima ar fi cea de percepție. E dificil să vorbești onest, în România, despre educația sexuală.
Este de domeniul nerealist și ipocrit să crezi că acest tip de educație este despre funcționarea organelor genitale, mecanica actului sexual, modalități de protecție (contracepție și utilizarea prezervativului) și, eventual, concepție și sarcină, spune Adina Manea.
A doua problemă este opoziția față de educația sexuală, opoziție care crește pe valul valorilor tradiționale.
Această opoziție, vizibilă în spațiul public, inclusiv prin inițiativa cetățenească de organizare a referendumului pentru familie, conduce la reacția școlii de a nu se mai implica în astfel de proiecte și programe.
Se limitează astfel accesul (și așa lipsit de resurse) la educație în sănătatea reproducerii și sexualității pentru cei care ar avea nevoie, chiar cea mai mare nevoie în cazul adolescenților (căci, vrem sau nu vrem să recunoaștem, media de vârstă pe debut sexual tot la 15-16 ani este, deci tot se va întâmpla), spune Adina Manea.
Cei de la Tineri pentru Tineri insistă, însă, să meargă mai departe și să vorbească tinerilor despre lucruri care, chiar dacă sunt îngrozitoare, nu vor încetă să existe doar pentru că sunt ignorate: despre abuz, hărțuirea și violența sexuală, victime, sex.
Ne-am bucura dacă agențiile de publicitate s-ar uita mai degrabă către cauzele în care cred, care au efecte pe termen lung și mai puțin la proiecte de „lacrimi și suspine”, de cauze individuale care prezentate în publicul larg, sunt declanșatori și catalizatori de emoții puternice, spune Adina Manea.
Urmează un text lung, dar necesar.
Scurt istoric
Suntem o organizație neguvernamentală, independentă, înființată în anul 1991, în București. Încă de la început, ne ocupăm cu crearea, dezvoltarea și implementarea de programe de educație pentru sănătate sexuală și de educație pentru viața de familie, dedicate tinerilor din România.
De 25 de ani , folosim educația între egali, o metodă pe care o ajustăm și o îmbunătățim cu fiecare proiect implementat, pentru că ne dorim ca cei care iau parte la programele noastre de educație să fie mai mult decât informați – să înțeleagă.
Sunt trei perioade de evoluție:
- 1993-2004, caracterizată prin finanțările instituțiilor internaționale (UNFPA, USAID, UNICEF, Banca Mondială ș.a) pentru proiecte și programe care să sprijine ameliorarea unor indicatori referitori la sănătatea și dezvoltarea populației. TpT a deținut calitatea de partener principal în componenta programului de tineret a programului pentru România derulat de UNFPA, cea de implementator al strategiei USAID pentru componenentele de educație pentru sănătate, educație în sănătatea reproducerii și sexualității, inclusiv formarea/ instruirea grupurilor intermediare de educatori între egali și cadre didactice, dar și de membru în toate grupurile de lucru și comisiile din domeniu. Bugetul administrat în perioada de referință de către TpT a fost de 1,102,607.75 EUR.
- 2004-2007, ca perioadă de pre-aderare la Uniunea Europeană, în care problemele țării erau identificate, adresate prin strategii naționale/ planuri de acțiune, a adus TpT oportunitatea extinderii programelor pilotate către nivelul central al sectorului guvernamental. Au fost dezvoltate parteneriate strategice cu instituțiile guvernamentale care să preia inițiativele societății civile, concretizate prin implementarea unor proiecte cu finanțarea Fondului Global de Combatere HIV/SIDA, TBC și Malariei în România, derulate în parteneriat cu: Ministerul Educației Naționale (programul de educație pentru sănătate în școala românească), Direcțiile Generale Medicale din cadrul Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Administrației și Internelor. Grupul țintă intermediar s-a completat cu cadre didactice din învățământul preuniversitar, consilieri școlari, medici și personal medical, inclusiv cadre militare/ ofițeri și sub-ofițeri din cadrul MApN și MAI. În această perioadă, datorită caracterului strategic și național al proiectelor derulate cu sprijinul finanțatorilor internaționali, bugetul administrat a crescut la 3,185,380.30 EUR. Proiectele vizau în continuare îmbunătățirea stării de sănătate și educație pentru sănătate a populației de copii și tineri, inclusiv implicarea acestora în programe de voluntariat/ cetățenie activă.
- 2008-2013: schimbarea statutului României în stat membru UE a condus la dispariția asistenței financiare din partea instituțiilor internaționale și la apariția fondurilor europene structurale și de coeziune. Au fost continuate programele care să contribuie la prevenirea și combaterea problemelor de sănătate a populației, de demografie și care să asigure o dezvoltare armonioasă a copiilor și tinerilor, inclusiv prin transformarea acestora în cetățeni valoroși și implicați: 2 proiecte în cadrul programului TiA – Comisia Europeană/ linia Inițiative ale tinerilor; 3 proiecte POSDRU – Fondul Social European / DMI 1.1, strategice și 1 proiect în cadrul Mecanismului Financiar SEE (EEA Grants)/ linia Sănătate și îngrijirea copilului. Lecțiile învățate au contribuit la implementarea și finalizarea cu succes a acestor proiecte. Menționăm că proiectele strategice au fost derulate în parteneriatul central cu Ministerul Educației Naționale, tocmai pentru continuarea strategiilor în educația pentru sănătate și pentru cetățenie activă/ voluntariat. Bugetele administrate de către TpT au pentru această perioadă valoarea de 6,139,840.74 EUR.
- 2014-prezent: Ani de tranziție și închidere a proiectelor strategice derulate în perioada anterioară, fără finanțare contractată. Continuă parteneriatul cu MEN și se testează noi oportunități de dezvoltare a organizației, având în vedere schimbările din piața de finanțare și nevoile copiilor și tinerilor raportate la documentele strategice.
Organizația asigură sustenabilitatea proiectelor și programelor din fonduri proprii și voluntariat. Continuăm misiunea de a ne implica în promovarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, transformate în Agenda 2030 și realizăm proiectul Youth Voice, în colaborare cu cei doi delegați de tineret la ONU (2014-2015).
Începând cu 2016, începe implementarea a 2 proiecte, anume continuarea proiectului POSDRU pentru elevii de liceu prin finanțarea din partea Programului de Cooperare Elvețiano-Român – EVRICA 2.0/ Educație pentru Viața de familie și Responsabilizare Individuală prin programe de Cetățenie Activă pentru tinerii din România și un proiect european, realizat în parteneriat cu organizații și instituții din alte trei țări (Associazione Comunità Nuova/ Italy, Cooperativa CODICI Agenzia di Ricerca Sociale/ Italy, Fryshuset/ Sweden și University of Middlesex/ UK).
Din păcate, eforturile de a aplica pe noile finanțări pe fonduri structurale lansate în 2016 („Școala pentru toți” - POCU) și 2017 (politici publice alternative – POCA) nu s-au materializat proiecte noi.
Ca urmare a capacității de implementare de proiecte pentru adolescenți și tineri, începem parteneriatul cu PR-ul pentru brandul DUREX, prin care putem susține cu produse de sănătate (prezervative) activitățile educaționale și de prevenire în sănătate. Totodată, suntem selectați în 2017 pentru programul „Adoptă un proiect” al ING Bank, prin care susținem suplimentar activitatea desfășurată în Botoșani, Vaslui și București, prin crearea unor spații prietenoase în 6 internate de liceu.
În această perioadă începem să ne preocupăm de strategia de repoziționare a organizației ca furnizor de educație în sănătatea reproducerii și sexualității realizată pe bază de dovezi din știință și într-o manieră comprehensivă.
În plus, începem să adresăm subiecte suplimentare programului de bază (cum ar fi hărțuirea și abuzul sexual prin proiectul Me&You) sau să ne procupăm de noi grupuri țintă, la solicitarea adulților sau profesioniștilor care se ocupă de acestea (elevi de gimnaziu, copii cu cerințe educaționale speciale etc.).
Cu siguranță avem de lucru în a ne re-organiza activitatea, ținând cont de oportunitățile de finanțare din ce în ce mai reduse, precum și de opoziția din ce în ce mai crescută față de subiectul pe care îl adresăm (educație în sănătatea reproducerii și sexualității).
Echipa
Biroul central (10 persoane, cu tot cu personal auxiliar), coordonatorii județeni (14, cu norme parțiale), cca. 60 de formatori naționali (activați pentru cursuri) și peste 200 de voluntari. Personalul este plătit pe bază de proiecte în implementare și finanțate.
Misiunea
Principalul obiectiv este acces universal la educație și servicii de calitate în sănătatea reproducerii și sexualității, cu concentrare pe populația de adolescenți și tineri. Adică toți (copii, tineri și adulți) să primească educație și servicii prietenoase pe temele sănătății reprudcerii și sexualității, adaptate nivelului de înțelegere și nevoilor.
Deci și în școală, și în comunitate. Toate aceste intervenții ar trebui să conducă la îmbunătățirea și menținerea calității vieții populației din România, la creșterea nivelului de responsabilitate individuală și la oameni mai fericiți și mulțumiți în ceea ce-i privește pe ei înșiși, dar și în ceea ce privește relaționarea cu ceilalți și intimitatea.
Principalele obstacole sunt grupate în :
- Obstacole legate de implementarea politicilor publice: deși în multiple strategii (Strategia de Sănătate, Strategia de Tineret, Strategia de Protecție și promovare a Drepturilor Copilului), precum și în legislație (legea drepturilor copilului) sunt prevăzute măsuri obligatorii de realizare a educației de prevenire în sănătatea reproducerii și sexualității în școli prin programe de educație pentru sănătatea sexuală, implementarea se realizează prin intermediul opționalului de educație pentru sănătate (acoperire 7%) și intervenții ale ONG-urilor (ca noi), dependente de finațări atrase.
- Obstacole legate de finanțare: Chiar opționalul de sănătate a fost creat și dezvoltat cu sprijin din partea finanțatorilor externi, MEN asigurând plata pentru cadrele didactice și cadrul legal de desfășurare al acestuia. TpT a contribuit, așa cum se vede în istoric, la crearea și dezvoltarea acestui opțional, asigurând prin proiecte cadrul necesar dezvoltării programelor școlare modulare, formarea cadrelor didactice și chiar realizarea de auxiliare didactice care să fie utilizate de către profesori și elevi.
- Obstacole legate de percepție: Subiectul nu este unul „sexy”, chiar dacă este strâns legat de sex, nici măcar pentru mediul privat. Combinația dintre „educație” și „sex” nu este clar înțeleasă, observând chiar în mediul asociativ (de ONG-uri) că există diferențe cu privire la: cine furnizează astfel de programe, temele abordate, modalitățile de predare etc.
În plus, credem că este de domeniul nerealist și ipocrit să crezi că acest tip de educație este despre funcționarea organelor genitale, mecanica actului sexual, modalități de protecție (contracepție și utilizarea prezervativului) și, eventual, concepție și sarcină. Și că este un program în care ar trebui să se furnizeze informații specializate, de către specialiști.
Responsabilitatea individuală în acest subiect ține de valori și atitudini proprii, pe care copiii și adolescenții și le formează în funcție de foarte mulți factori, conversația pe acest subiect trebuie să fie una prietenoasă și clarificatoare, să demonteze miturile pe care le aud în comunitate și să-i ajute să ia deciziile potrivite pentru ei. Și se face și în timp, câteva ore (2-3 câte sunt dispuși cadrele didactice să le aloce pentru intervențiile voluntarilor tineri/ educatori între egali) nu sunt suficiente
- Obstacole legate de o opoziție în creștere și din ce în ce mai bine organizată, cu resurse consistente, care promovează așa-zile „valori tradiționale”, printre care : creșterea rolului familiei în educația copiilor, mai ales pe acest subiect ce riscă să-i îndemne pe copii să aibă debutul sexual mai devreme și chiar să devină populație LGBT prin prezentarea diversității (statisticile ne arată cât de bine s-a descurcat familia) ; îngrădirea dreptului la contracepție gratuită și subvenționată (programul național care făcea acest lucru pentru populațiile dezavantajate/ vulnerabile oricum nu mai funcționează de peste 5 ani), limitarea accesului femeilor la întreruperea de sarcină la cerere (considerată „cel mai mare păcat”).
Această opoziție, vizibilă în spațiul public, inclusiv prin inițiativa cetățenească de organizare a referendumului pentru familie, conduce la reacția școlii de a nu se mai implica în astfel de proiecte și programe. Deci, la limitarea accesului (și așa lipsit de resurse) la educație în sănătatea reproducerii și sexualității pentru cei care ar avea nevoie, chiar cea mai mare nevoie în cazul adolescenților (căci, vrem sau nu vrem să recunoaștem, media de vârstă pe debut sexual tot la 15-16 ani este, deci tot se va întâmpla).
Proiecte importante
Cel mai important program este cel pe care îl realizăm, adaptăm și îmbunătățim constant de la înființare, anume „educația pentru viața de famile” (denumire generică și acceptată social pe specificul cultural din România, chiar dacă familia este înțleasă și discutată în diversitatea ei reală).
Programul se derulează pe parcursul a 6-12 sesiuni consecutive, numărul acestora variind în funcție de disponibilitatea și interesul profesorului diriginte. Sesiunile sunt conduse de către echipe de 2-3 voluntari instruiți în minim cursul de Faza 1 și urmărește programul standard de 6/8/10 sau 12 ore.
Temele abordează în mod gradual conținuturile legate de educația în sănătatea reproducerii și sexualității, contribuind la formarea competențelor și abilităților elevilor în ceea ce înseamnă responsabilitate personală. Pentru programul de 6 ore, conținuturile educaționale se concentrează în jurul următoarelor teme: Valori și luarea decizilor; Anatomie şi fiziologie; ITS și HIV/SIDA; Metode contraceptive + Sarcină și parentalitate; Implicarea activă și Încheiere.
Odată cu creșterea numărului de sesiuni, se adaugă teme suplimentare, precum: Autocunoaştere; Rolurile sexelor și comunicarea în sexualitate, dar se și alocă un număr suplimentar de minute pentru unele dintre teme, ce devin subiect unic pentru sesiune, precum ITS; HIV/SIDA; Contracepție; Sarcină și parentalitate.
Acest program stă la baza domeniului tematic „Sănătatea reproducerii și valorile familiei” din cadrul disciplinei opționale de educație pentru sănătate, în cadrul căreia am contribuit la începutul anilor 2000.
Cel mai recent proiect în cadrul căruia am implementat acest program s-a finalizat în februarie 2018, anume „EVRICA 2.0/ Educație pentru Viața de familie și Responsabilizare Individuală prin programe de Cetățenie Activă pentru tinerii din România” și a fost suținut prin Programul de Cooperare Elvețiano-Român. Prin intermediul acestui proiect am ajuns la peste 9000 de liceeni din București și alte 14 județe, dar și la adolescenți din mediul rural (prin caravane).
Proiectul aflat în implementare se numește “Me&You&Everyone We Know”, este un proiect al Comisiei Europene finanțat în cadrul programului Drepturi, Egalitate și Cetățenie 2014/2020 și este o acțiune transnațională implementată pentru a combate hărțuirea și violența sexuală împotriva femeilor și fetelor. Această inițiativă implică patru țări europene și cinci parteneri, care lucrează împreună începând din 2016: Comunità Nuova Onlus și CODICI | Cercetare și Intervenție în Italia, Fundația Tineri pentru Tineri în Romania, Fryshuset din Suedia și Universitatea Middlesex din Regatul Unit.
Proiectul vizează prevenirea hărțuirii și a violenței sexuale împotriva fetelor din mediul preuniversitar, urmărind trei obiective specifice și implementarea activităților conexe: activități educaționale în licee pentru a preveni și recunoaște hărțuirea și violența sexuală; formarea profesioniștilor din școli, cu accent pe relațiile inter-generaționale; implicarea mediului școlar în activitățile de diseminare în țările participante și la nivel european.
În România, proiectul se implementează doar în licee din București, iar rezultatele pilotării de până în prezent ne demonstrează încă o dată nevoia realizării programului educațional și de prevenire de bază, până la ajungerea la astfel de teme sensibile, ce țin mai degrabă de atitudini și comportamente preventive sau chiar de strategii pentru ieșirea din situația de victimă.
Surse de finanțare
Pentru noi, de când România este stat membru UE, principalele surse de finanțare sunt fondurile europene și structurale (în special Programul Operațional Capital Uman), fondurile furnizate prin mecanismele statelor SEE și cam atât. Dar nici acestea nu funcționează, mai ales cele structurale, este evident și deja știut.
Deci, cu siguranță că a devenit important să ne re-organizăm cumva, chiar să ne gândim cum anume să începem să producem venituri constante (nu doar consultanță pentru alte organizații, pe proiecte punctuale și pe sume mici), prin furnizarea de servicii cu plată și marketarea lor ca atare.
Acest lucru, în mod evident însă, ne-ar deturna din misiunea socială pe care o avem și de acces universal, căci chiar dacă resursele obținute s-ar duce în susținerea programelor gratuite, ar trebui să ne țintim mai bine intervențiile pe grupurile cele mai vulnerabile și la risc, în defavoarea adresării populației generale de copii și tineri (care nu au neapărat probleme, dar cu siguranță au nevoi).
Ajutor de la companii
Am primit sprijin în ultima perioadă din două direcții: programul ING „Adoptă un proiect” în 2017, cu costuri exclusiv de implementare a activităților și materiale necesare acestora și compania de PR Rogalski Damaschin (2016), pentru un proiect realizat pentru adolescenți în sprijinul brandului DUREX și implementat prin intermediul voluntarilor formați în proiectul EVRICA 2.0.
Vedem în piață, dacă se poate spune așa, că unele companii lansează apeluri la proiecte, ca finanțatorii publici, din fondurile de CSR. Cu siguranță că există unele plusuri legate de transparența procesului de alocare a finanțării și de management (cu siguranță nu avem noi cum să înțelegem motivele ce stau în spatele deciziilor dumnealor), dar cu siguranță, din perpsectiva noastră, ca organizație ce implementează multiple tipuri de intervenții, cu diverse grupuri țintă și pe o varietate de subiecte, acest tip de finanțare nu lasă loc de adaptare a intervențiilor la nevoile reale ale beneficiarilor, în combinație cu ale sposorului/ finanțatorului și de negociere pe tipurile de activități realizate.
În rest, sponsorizările pe cifra de afaceri/ venituri pe care le-ar putea acorda companiile se realizează exclusiv pe bază de relație personală și cunoașterea reprezentatului legal/ administratorului companiei (cum s-a întâmplat cu Frozen Bakery Products în 2017).
Ne propunem oricum ca în perioada următoare să facem ceea ce nu am făcut niciodată, anume să mergem „cu jalba-n proțap” la companii care ar putea fi interesate de programele pe care le derulăm, de expertiza noastră și de marea capacitate de implementare.
În ceea ce-i privește pe voluntari, avem un sistem de management al acestora pe care îl tot adaptăm, în funcție de noile profiluri cu care interacționăm. Constatăm că după ce în perioada 2005- prezent, adolescenții (elevi de liceu) erau interesați de această activitate (și prin apariția și promovarea Legii Voluntariatului), acum sunt interesați, dar altfel: preferă implicare de scurtă durată (o activitate-două), recunoscută cu certificate/ diplome (dosare pentru burse) și consideră pregătirea pe care o primesc prin formare și alte instrumente (întâlniri de mentorat, activități de team-building etc.) ca fiind parte din activitatea pe care o desfășoară ca voluntari. În plus, observăm că abilitățile și competențele pe care le au ca rezultat al educației formale (școala) nu sunt la același nivel de calitate ca generațiile anterioare. Ori, programul nostru vine peste o bază de competențe care ar trebui să fie una solidă (din perspectiva competențelor lingvistice, măcar), pe care să putem să le construim pe cele transversale.
Astfel, ne propunem mai degrabă parteneriatul cu universitățile și studenții (despre care putem presupune că măcar trec prin mai multe examene și sunt alfabetizați funcțional), ceea ce ne va forța în localitățile mici, din județele sărace în care interveneam, să găsim alte tipuri de intervenție. Până în prezent am fost partener în furnizarea programului de practică pentru studenții de la Facultatea de Socilogie și Asistență Socială București.
Voluntarii
Lucrăm cu tineri care vor nu doar să fie informați, ci și să îi informeze pe ceilalți, la rândul lor. În prezent, în cele 15 județe din România în care avem sucursale (Brașov, Brăila, Botoșani, București, Constanța, Dâmbovița, Ialomița, Iași, Ilfov, Maramureș, Mehedinți, Teleorman, Timiș, Tulcea și Vaslui) avem câte un corp de min. 20 voluntari activi.
Voluntarii existenți sunt preponderent foști elevi care, devenind studenți, au rămas activi în organizație. Mai sunt și elevi de liceu (minim clasa a 10-a), care au beneficiat de programul la clasă, le-a plăcut și au dorit să se implice ca educatori pentru alții.
Eu personal (Adina Manea, director) am început ca voluntar, acum 20 de ani, când eram în primul an de facultate. Toți colegii mei din zona de implementare au început ca voluntari (în liceu sau în facultate). Dacă acum 20 de ani, voluntariatul nu era înțeles și nici acceptat (nici familia și nici prietenii sau colegii nu înțelegeau de ce aș lucra pentru „unii” fără bani, deci neplătita), acum este înțeles și acceptat. Din nefericire pentru destul de mulți însă, ca fiind o activitate punctuală, de scurtă durată, de statut social (căci a devenit la modă să fii activ pe cauze sociale) și dacă se poate, cu beneficii de recunoaștere.
Partea bună din această poveste este că, dacă ești convingător ca organizație și recrutarea se realizează pe bază de interese/ nevoi comune, sunt șanse mari de a atrage și păstra voluntari valoroși, care să rămână alături și implicați în activitate pe termen lung. De aceea am creat #CrestemTineriBine, căci voluntarii implicați cu adevărat au parte de contexte de creștere și dezvoltare despre care își dau seama abia când „se fac mari”.
Tinerii au mai mult timp la dispoziție pentru a se implica în activități de voluntariat sau își lasă timp pentru a face și altele decât activități legate de școală și familie. Cu toate acestea, pe fondul în care tinerii își doresc din ce în ce mai devreme să fie independenți financiar (sau sunt nevoiți, mai degrabă), ei devin angajați încă din liceu, deci cu disponibilitate mai redusă.
Voluntariatul se face de către cei care au venituri suficiente și rezonabile sau de către cei care vor neapărat să rezolve o problemă specifică, care îi afectează în mod direct, pe ei sau pe cineva foarte apropiat.
Sper că România va ajunge la acel nivel de creștere economică reală, care să asigure adolescenților și tinerilor suficiente resurse și timp liber pentru a se implica în mod real în activități de voluntariat, de lungă durată, crezând în organizațiile către care s-au îndreptat și contribuind în mod real la „viața cetății”. Iar ajungerea la acest lucru este dată și de implicarea adulților și mai ales, vârstnicilor în activitățile de voluntariat. Ar demonstra, cu adevărat, că există viață după servici și că pensia este suficientă pentru serviciile și produsele de care ar avea nevoie (care ar fi și accesibile, totodată).
Surprize
Pentru că avem un subiect considerat încă „tabu” sau „delicat” (într-o notă mai moderată), ne luăm foarte multe măsuri de precauție, care se reflectă în toate acțiunile din cadrul programelor noastre. Recrutarea voluntarilor este un proces de lungă durată și bine documentat, până ajungem la elevi semnăm protocoale și acorduri cu inspectoratele școlare și cu școlile, discutăm cu directorii și cu diriginții, avem acordul scris al părinților, activități de monitorizare și supervizare a voluntarilor, precum și feedback, ce să mai... Nu vrem să periclităm un astfel de program printr-o greșeală pe care am fi putut să o ameliorăm/ eliminăm.
În plus, tot ceea ce realizăm, ca programe de formare, materiale educaționale, metodologii de intervenție, sunt atent și meticulos construite și documentate, cu dovezi din știință și fundamentate pe evidențe. Ideile, oricât de noi și inovatoare, până să fie puse în practică, trec printr-un proces consistent de gândire și documentare.
Asta ca răspuns pe surprize rele. Căci ceea ce face opoziția declarată nu se mai constituie ca surpriză, deși ne supărăm când ne confruntăm cu hărțuirea voluntarilor și coordonatorilor noștri locali, sau a partenerilor cu care lucrăm (școli, inspectorate sau chiar Ministerul Educației). Căci ne consumă din resursele și așa limitate, pe care mai bine le-am pune în implementarea programelor și crearea de noi intervenții.
Ne bucurăm de fiecare dată când voluntari care au crescut în cadrul organizației revin cu mesajul „am crescut, fac asta, bazați-vă pe mine ca pe o resursă”. Este cea mai mare recunoaștere a impactului pe care l-am putea avea.
Strategii de comunicare
N-aș zice că am avut vreodată o strategie de comunicare specifică, cu plan, pentru organizație. Mai degrabă pentru proiecte și dependentă de finanțare. Vom ieși în curând cu o nouă strategie, creată pentru programul de bază și pentru organizație de cei de la Creatives Never Sleep, care sperăm să ne aducă mai multă direcție în ceea ce comunicăm și cum anume să facem asta. În plus, de curând am fost acceptați în programul Tech For Stories, cu un proiect de campanie de comunicare către adulți (cadre didactice și părinți), prin care să se înțeleagă mai bine ce înseamnă acces universal la educație și servicii de calitate în sănătatea reproducerii și sexualității și care sunt beneficiile acestora.
Deci, ca factori principali care ne influențează în prezent sunt, pe de o parte, cei externi, care țin de resurse și finanțare (nicodată n-am avut o persoană dedicată și plătită pentru această activitate), dar și cei interni (căci cei care suntem implicați în organizație nu am fost cu adevărat formați și „branduiți” astfel încât să răspundem nevoii „omul este organizația”).
Sprijin de la agenții de publicitate
Agențiile de publicitate cu care am lucrat s-au implicat în condițiile în care lucrau pentru o altă companie și organizația devenea „motorul” campaniei (vezi proiectul „Vocea ta. Opinia ta. Discută despre contracepţie!” cu GMP PR în 2009 sau proiectul pentru Durex/ RBK prin Rogalski-Damaschin în 2016). Altfel, așa cum am zis mai sus, prin proiecte finanțate, am creat imaginea pentru campania „Îndrăznește să fii mare” (proiectul EVRICA cu GMP PR, 2010-2013) sau rebrandingul organizației prin proiectul EVRICA 2.0 cu Creatives Never Sleep în 2017.
Istoric, au mai fost implicate diverse agenții în campaniile de vară de la începutul anilor 2000, precum „Ai grijă să nu te arzi” sau pe campaniile naționale, realizate în colaborare cu Ministerul Sănătății și multe alte ONG-uri din domeniu.
Ne-am bucura dacă agențiile de publicitate s-ar uita mai degrabă către cauzele în care cred, care au efecte pe termen lung și mai puțin la proiecte de „lacrimi și suspine”, de cauze individuale care prezentate în publicul larg, sunt declanșatori și catalizatori de emoții puternice.
Promovare. Sensibilități și clișee
Niciodată nu vom expune o persoană care a avut probleme, anume pe cineva care s-a infectat/ a avut de suferit din cauza unei infecții cu transmitere sexuală, inclusiv HIV/ SIDA. Sau o adolescentă care a rămas însărcinată. Sau o adolescentă care a trecut prin experința unui avort. În general, nu vom expune un beneficiar, căci nu este onest și etic. Deși asta ni se cere, pentru impactul emoțional.
Totodată, niciodată nu vom discuta doar despre riscurile sexului neprotejat și consecințele acestuia. Până la urmă, este tot o chestiune de onestitate, ca adulții și în general, persoanele informate, să recunoască că pentru cei mai mulți dintre noi, activitatea sexuală este una benefică pentru starea individului, face parte în mod firesc din viața noastră și ține și de fiecare în parte și de cum se relaționează, ca să fie una cu adevărat plăcută.
Etica și onestitatea sunt cuvintele cheie în ceea ce privește promovarea oricărei cauze. Acestea presupun știință, documentare și respectarea drepturilor omului. Noi le completăm și cu valorile noastre, de organizație, căci credem în corectitudine, perseverență și standarde. Căci fundamental, credem în OAMENI.
Creativitatea în comunicare
Comunicarea creativă este extrem de importantă. Și chiar dacă ar exista resurse (ca oameni cu imaginație, cunoștințe legate de domeniu sau de grupul țintă), ajutorul din partea unui creier critic și care nu face implementarea programelor zi-de-zi este esențial. Mai multe, și mai bine, căci se adaugă idei noi, perspective pe care cei care lucrăm în mod obișnuit în intervenții, nu mai avem cum să le vedem.
ONG-urile, ca și noi, la Tineri pentru Tineri, nu alocăm suficiente resurse pentru această categorie de activități. La finanțatori cerem sume mici sau deloc, pentru că aceștia vor implemenatre și lucrul direct cu beneficiarii, nu comunicare și costuri de creație pe materiale/ vizuale/ metodologie de campanie. Este și vina noastră, că lăsăm ca lucrurile să se întâmple așa în continuare, ceea ce contribuie la o obișnuință de alocare insuficentă de fonduri pentru asta.
În plus, nici noi (și nici eu) nu ne-am învățat lecția despre cât de important este branding-ul prin persoană asumată și prezentă și în alte contexte decât cele ale discuției strategiilor naționale, grupurilor de lucru pe teme specifice domeniului... În fine, contextele asociate vieții profesionale. Și asociem (asociez) orice prezență în spațiul public cu responsabilitatea reprezentării organizației și a activităților derulate, profesionist și fără transmiterea de emoții către public.
Proiecte recente
Comunicarea realizată pe EVRICA 2.0, care a avut inclusiv niște info-grafice/ gifuri elaborate și publicate pe Facebook. N-avem un reach prea bun și nici nu investim în boost și promovare pe FB. Avem o serie de # pe care le utilizam, anume #CrestemTineriBine #SuntUnTanarBine #TineriPentruBine. La care se adauga cele specifice activitatilor #EVRICA2 #educatiepentrusanatate #Educatiepentruviatadefamilie #SexEd
Dar comunicarea pentru noi este ceea ce facem în activitățile de comunicare față-în-față, în intervențiile la clasă, prin materialele pe care le utilizăm, prin promoționalele pe care le au voluntarii ca echipament pentru activitate sau micile obiecte pe care distribuim către beneficiari.
Vom începe în curând o nouă campanie, pe proiectul Me&You, de provocare prin fotografii/ desene, pe Facebook & Instagram #meandyouandeveryone, prin care sperăm să vedem cum anume percep adolescenții și tinerii hărțuirea și abuzul sexual.
Cine ajută în România
În România ajută cei care pot și care vor. Asta înseamnă că este nevoie de o combinație între resurse pe care acești oameni le au (nu se gândesc cu ce-și plătesc chiria și care mai este bugetul gospodăriei pentru cheltuielile curente) și motivația de a se implica (să creadă într-o anume cauză, a cărei rezolvare o văd că îi afectează în mod direct).
Trebuie să recunoaștem că unul dintre principiile învățării la adulți și ale implicării acestora se referă la acțiuni/ rezultate cu beneficii imediate (sau cât mai curând) și personale, ceea ce este firesc. Cred că pentru a mări această masă critică mai curând decât să vedem o creștere economică ca în țările nordice sau orice alt stat ce ar corespunde așteptărilor din perspectivă financiară este să-i facem pe români să înțeleagă. Ce s-a întâmplat, ce se întâmplă, pe consecințe și proiecții de scenarii.
Lumea se confruntă cu foarte multe probleme, de la problemele de mediu, la infrastructura serviciilor, calitatea lor (inclusiv educație), până la echitate. Și atunci, oamenii au nevoie să înțeleagă că fiecare trebuie să contribuie, să știe care sunt modalitățile și să și-o aleagă pe cea mai potrivită pentru ei și stilul lor de viață. Căci și la nivel individual dacă ai comportamentele potrivite, poate fi suficient.
Cum anume facem să se întâmple această înțelegere? Prin educație, furnizată pentru fiecare pe canalele potrivite. Pentru copii, la școală și în familie/ comunitate. Pentru adolescenți și tineri, prin intermediul celor cu care aceștia comunică, alți adolescenți și tineri. Și pe canalele pe care le utilizează, prin modalitățile confirmate că funcționează (inclusiv concursuri, concerte etc.): pentru adulți, așișderea. M-aș hazarda să menționez și pentru acest grup țintă metodologie și instrumente.
Evoluție
Da, a anumitor români, cu o explicație simplă. Aceasta constă în faptul că tinerii de după revoluție au crescut și văd că e mai rău și că există regres în societate. Și atunci, simt nevoia să se implice și să contribuie. Dacă nu cu sprijin financiar, cu timp alocat pentru activități de voluntariat, prin care se satisfac și nevoi de socializare, lucruri noi, simț al utilității în societate percepută ca disfuncțională).
