UPDATE:
Si, cum sa sarbatoreasca presa din Romania mai bine de ziua ei decat cu niste inregistrari infioratoare din TVR? Dragos Patraru, realizatorul emisiunii Starea Natiei, de la TVR, a dat un mesaj de Ziua Libertatii Presei: Jos labele de pe TVR. Si chiar daca jurnalistul a anuntat in mai multe randuri presiuni asupra emisiunii sale si posibilitatea ca aceasta sa nu se mai difuzeze la TVR, inregistrarile pe care le-a facut publice ieri, chiar daca previzibile pentru unii, raman la fel de infioratoare:
Este parte dintr-o ancheta la care Starea Natiei lucreaza de 7 luni care se vrea un semnal de alarma: inregistrari cu Doina Gradea (presedinte director general) si Eduard Darvariu (Director TVR 1 si producator executiv). Cateva din opiniile directorului TVR:
„Se duce reportera noastra, care e o tipa cu cap de porc - sa-mi bag picioarele, ca nu poti sa o scoti de post, dar e ok femeia - si in timp ce lumea se bucura ca s-a facut spitalul, ca-i ok, e pentru copii, o investitie spectaculoasa. Asta o intreaba pe Firea: cum e cu statuile.
„Cand a fost PNL-ul la guvernare s-au luat de PNL, cand a fost PD-ul la guverbare s-au luat de PD. Acum, cand sunt astia (PSD - n.r.), se iau de astia. Au o ura, asa. Ies din niste scorburi, asa. Hateri de profesie. Ei nu sunt impotriva unui partid, ei sunt impotriva de profesie. Si atat.”
Jurnalistii de la Stirile TVR au raspuns printr-o scrisoare deschisa ca nu se lasa intimidati:
Si cateva opinii:
Textul initial
Azi, de Ziua Libertatii Presei, ne amintim de bancul acela in care Comunismul, Socialismul si Capitalismul isi dau intalnire, iar Socialismul intarzie, pentru ca a stat la coada la carne.
Capitalismul intreaba: - Ce-i aia coada?
iar Comunismul intreaba: -Ce-i aia carne?
Am putea sa il reeditam cand se intalneste Fake News cu Cenzura si sa intrebam Care libertate? Ce mai inseamna presa? Este doar o gluma proasta, nu sariti. Am ajuns sa ne gandim la ea dupa ce am citit cateva povesti de pe Facebook cu aceasta ocazie, in care se plange, la diferite grade ale deznadejdii, cele doua concepte.
Ziua mondiala a libertatii presei a fost proclamata de Adunarea Generala a ONU, in 1993, pentru a aduce in atentia publica importanta si necesitatea respectarii libertatii de exprimare, conform articolului 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului:
"Orice om are dreptul la libertatea exprimarii opiniilor; acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspandi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat"
Concepte destul de abstracte, cum spunea si Ioana Avadani, zilele trecute, care nu starnesc emotii la fel de puternice ca alte cauze sociale. De Ziua Libertatii Presei, Ioana are o postare ca o lama de briceag: ascutita si exacta. Nu iti trebuie multe cuvinte pentru a arata ca in 2018 jurnalistii sunt omorati pentru ca isi fac meseria.
Editorialul lui Peter Limbourg, directorul general al postului Deutsche Welle, are acelasi punct central de discutie:
Libertatea presei e un subiect minunat pentru declaratii ipocrite. In celelalte 364 de zile ale anului, intreaga lume nu se prea sinchiseste de aceasta tema.
[...]
Democratia e amenintata de dictatori, autocrati si populisti in intreaga lume. Poate sa supravietuiasca doar daca democratii o apara viguros.
Video-ul Consiliului Europei realizat cu aceasta ocazie este mai mult o comemorare:
Caricaturile adunate de UNESCO surprind cel mai bine starea pe care o marcheaza aceasta zi: undeva intre frica, furie, dezamagire, aniversare si comemorare:
Revenind in Romania, Cristina Hurdubaia scrie o poveste lunga despre aventurile ei in presa si o incheie asa:
Pentru ca acum multi ani, pe la 18 ani, adica visam ca la 42 cat am acum sa lucrez in presa, in cea mai tare redactie, alaturi de cei mai tare jurnalisti. Nu mi-a iesit, pentru ca in Romania e greu sa fii un om onest si nu stiu sa existe cea mai tare redactie. Dar jurnalisti buni si foarte buni inca mai exista. Putini, dar Slava Domnului inca mai exista.
De fapt, voiam sa va zic ca pe 3 mai se sarbatoreste Ziua Mondiala a Libertatii Presei. In lume, ca la noi numai libertate nu e.
La capatul postarii ei, mai puteti citi si alte motive ale celor care s-au lasat de presa.
Sanda Nicola a strans povestile ei intr-o carte, lansata chiar azi:
Ioana Baldea Constantinescu crede ca suntem la un moment de rascruce:
Si, daca Facebookul tot se joaca cu cronologii alternative, reluam si aceasta urare, de acum doi ani, a lui Iulian Enache:
Sa nu fim tristi, totusi. Presa este singura care isi poate plange singura sfarsitul, ceea ce si face, de cativa ani. Dar tocmai vigilenta in fata pericolelor de tot soiul si constientizarea lor o tin vie. Asta e treaba ei, sa puna intrebari. Chiar si in ceea ce priveste soarta ei.
