[Creatorii de costume] Dana Paparuz: "Imi plac costumele clar conturate, care dau un sens personajelor, si nu doar de dragul de a fi imbracate cu ceva"

Aferim. Inimi cicatrizate. Morometii. Umbre. Dupa dealuri. Sunt doar cateva din titlurile pe care le-a "imbracat" Dana Paparuz. A facut pana acum cateva zeci de mii de costume, dar cine mai are timp sa le numere?

A inceput in 2000 cu costumele pentru o reclama la produse pentru igiena feminina si a continuat cu costume pentru reclame timp de cinci ani. In 2005 a venit primul proiect mai consistent: un film de epoca, documentar pentru BBC despre Ecaterina cea mare a Rusiei. Au urmat lungmetraje regizate de Mungiu si Jude, filme de groaza, seriale si sute de reclame. Acum lucreaza la Gomera, filmul lui Corneliu Porumboiu. 

A fi sensibil nu insemna a nu fi exact, precis, hotarat in ceea ce priveste imaginea de ansamblu a fiecarui personaj, sau a trata ca fiind mai putin important un personaj episodic, secundar

Dana Paparuz vorbeste despre etapele de creatie ale unui costum, inspiratie si documentare, colaborarea cu regizorul si actorii, partile mai putin cunoscute ale muncii ei si drumul care a adus-o aici.

Inceputul

Am decis destul de devreme, inca inainte de liceu asupra faptului ca voi urma o Scoala de Arta. Am fost sustinuta de parinti pentru asta, faceam deja in paralel si pian si desen, asa ca la un moment dat a trebuit sa ma decid cu ce voi continua.

Am cantarit asa cum o putea face un copil de numai 13-14 ani si castigatorul a fost desenul.

Decisiv in decizia mea a fost faptul ca inca de la 10 ani urmam niste cursuri de design alaturi de o profesoara Anca Nita de la Cercul Pionierilor din Constanta, iar imediat dupa Revolutie dumneaei a fost mutata sa coordoneze sectia de scenografie in cadrul nou reinfiintatului Liceu de Arta.

Pentru mine Domna Nita a fost omul care m-a format si care influentat decisiv in tot ceea ce urmam sa fac apoi. Avea un fel aparte de a face ca totul sa para interesant, fascinant. Asa ca e usor de ghicit ce s-a intampat: am facut scenografie si in liceu, apoi la Universitatea de Arte pe care am inceput-o in 1995, tot sectia scenografie am ales.

Un designer la inceput de drum

Reputatia este ceva ce vine in urma muncii, a perseverentei. Un designer de costume la inceput de drum trebuie doar sa incerce sa se implice in cat mai multe proiecte, chiar si doar ca trainee, inca din scoala. Eu nu am facut asta si consider ca am avut de pierdut la inceput de drum.

Fiecare proiect la care ai sansa sa participi insemna noi provocari in cinematografie, si nu numai, din care poti invata. Pana la urma, cel care te angajeaza nu te intreba ce scoala ai terminat, ci doar ce stii sa faci. Eu nu spun ca scoala nu este importanta, ci doar spun ca este lipsita de practica efectiva, aplicata pe ceva real si nu doar la modul ideal sin visator, pe hartie.

Primul proiect 

Primul proiect la care am facut singura costumele a venit destul de rapid, la final de an 2000, dupa nici 3 luni de asistentie pe la filme. Era o reclama la produse de igiena feminina, proiect pentru Romania, dar cu un regizor englez batran. Imi aduc aminte ca ma tot intreba daca sunt multumita de ce am ales pentru personajele mele.

Cred ca diferenta de varsta facea ca opiniile noastre sa fie destul de diferite, sau poate doar lipsa mea de experienta. Si asa am facut costume pentru reclame pana in anul 2005 cand a venit si primul proiect mai consistent. Era vorba de un film de epoca, documentar pentru BBC despre Ecaterina cea mare a Rusiei, deci secol 18.

Cu adevarat un proiect pe placul meu, fiind vorba de costume de perioada, asa ca experienta a fost una speciala, in ciuda lipsurilor privind un buget cat de cat confortabil. Imi dau seama ca inocenta omului la inceput de drum ajuta mult, si faptul ca anumite lucruri nu sunt asa cum ar fi ideal sa fie, nu umbresc nu nimic aceste momente in care tanarul pune tot sufletul, asa cum stie el mai bine.

Proiecte

In acelasi an 2005 au mai urmat apoi alte doua filme de groaza, plus binecunoscutul Borat, plus alte zeci de reclame. Apoi alti cativa ani pana in 2011, alte sute de reclame, pana cand a venit momentul proiectului Dupa dealuri, film regizat de Cristian Mungiu.

Incepand cu 2014 am participat alaturi de cei de la Hi Film la proiecte regizate de Radu Jude: Aferim si Inimi cicatrizate. Chiar daca total diferite, cele doaua proiecte au fost foarte dragi mie, iar din punct  de vedere al dificultatii le consider egale, fiecare din ele punand probleme de alt ordin.

Au urmat apoi in ultimii ani searia a doua din serialul Umbre, realizat de HBO Romania, filmul lui Ioana Uricariu "Lemonade".

Anul trecut am fost implicata de asemeni in "Morometii 2", regizat de domnul Stere Gulea, iar acum sunt in partea de filmari a proiectului Gomera, film regizat de Corneliu Porumboiu.

Bilant

Greu de spus, nu cantitatea conteaza in domeniul asta. Oricum, cateva zeci de mii, avand in vedere ca si la putinele reclame la care lucrez in perioada asta sunt chemata de obicei tot pentru proiecte mari, spre norocul meu, proiecte cu sute de oameni la figuratie, de obicei, cu zeci de actori, proiecte asemenatoare unui film.

Documentarea

Principiul de baza ramane acelasi, doar ca pentru un film istoric din start este nevoie sa confectionezi mai mult, iar pentru unul de actualitate doar cand se cere ceva mai special in legatura cu vre-un personaj, iar ceea ce se gaseste gata de cumparat nu satisface dorinta de creatie. In schimb perioada de documentare isi are rostul ei in ambele variante, schite, propuneri de materiale, texturi, cromatica.

Etapele de creatie

Totul se face in urma discutiilor cu regizorul, cel putin asta ar fi idealul; a fi costume designer nu insemna o munca egoista in care concepi ceva pentru un anumit personaj, aduci costumul la filmare si spui ca asta este, si gata. Munca in cinematografie, in general este o munca de echipa, in care totul sa se poata corela: cu actorul si conformatia acestuia, cu personajul ce trebuie interpretat, cu dorinta regizorului, cat si cea a operatorului care are si el o idee de ansamblu asupra imaginii filmului.

Documentarea difera in functie de proiect, ea poate fi realizata din imagini, poze, acolo unde epoca permite lucrul acesta, sau din plimbari prin muzee si vizionari de fotografii ale picturii si gravurii epocii respective, asa cum a fost cazul pentru Aferim.

In general, o buna cunoastere a istoriei, nu doar cea a costumului ajuta mult, o cunoaste atat pe plan politic, cat si pe parte sociala si stiintifica (asa cum am avut nevoie pentru "Inimi cicatrizate"). Toate aceste te ajuta sa intelegi contextul in care loc actiunea, felul de reactie a personajelo, si trairea lor.

Inspiratia vine apoi gasind si lucruri mai putin obisnuite in toata aceasta documentare, lucruri iesite din comun, care pot da culoare unui personaj.

Colaborarea cu regizorul si actorii

Asa cum am spus, ideal ar fi sa fie o stransa colaborare, cu incercari si propuneri de ambele parti, cu discutii in urma documentarii, cat si a probelor ulterioare. Uneori se intampla asa, alteori  timpul scurt sau alte impedimente nu permit lucrul acesta.

Spre satisfactia mea, lucrez acum la un proiect alaturi de Corneliu Porumboiu, iar colaborarea cu el a decurs asa cum mi-am dorit, o munca de echipa in care ideile au venit din ambele sensuri, iar la final sper ca acest lucru sa se reflecte in mod cat mai pozitiv asupra imaginii finale a filmului.

Cea mai grea parte 

Partea cea mai grea este atunci cand trebuie sa iei decizii in lipsa timpului disponibil. Altfel, totul este posibil, daca este si dorinta de perfectiune. A fi sensibil nu insemna a nu fi exact, precis, hotarat in ceea ce priveste imaginea de ansamblu a fiecarui personaj, sau a trata ca fiind mai putin important un personaj episodic, secundar.

Amprenta

Cred ca la acesta intrebare ar trebui sa raspunda cei care privesc munca mea, nu eu. Pot spune totusi ca imi place culoarea, chiar daca am facut deja doua filme alb/negru si ca imi plac costumele clar conturate, care dau un sens personajelor, si nu doar de dragul de a fi imbracate cu ceva. Exista si persoane frumoase care pot fi imbacate cu orice, ca tot bine arata, asta nu insemna ca si trebuie imbracat oricum.

Evolutia domeniului in Romania

Ne luptam alaturi de toti cineastii cu aceleasi probleme, iar pasii facuti in fata sunt marunti si realizati cu greu...

Un film recent care te-a surprins 

Dintre filmele romanesti ale anului trecut mi-au placut costumele realizate de Ciresica Cuciuc pentru "Un pas in urma serafimilor".

Din pacate nu sunt la curent cu tot ce s-a facut in afara. Dar din putinele filme care am apucat sa le vad pot enumera "Phantom Thread", "Darkest Hour", "The Death of Stalin", "Murder on the Orient Express", "Rodin".

Cat de mult din munca ta se reflecta in hainele tale

Prea putin, as zice mai degraba ca o gluma: ce este pe hainele mele la sfarsit de zi reflecta munca mea.

Despart destul de mult stilul de a ma imbraca la munca, cand aleg lucruri sport, practice,  confortabile si calduroase, si ceea ce aleg pentru timpul meu liber, haine feminine, rochii, culori deschise, materiale usoare si naturale (in general prefer sa imi fac ceva special conceput pentru mine, decat sa imi cumpar cantitati mari de haine  de lucruri care ar ocupa spatiul limitat din apartament).