[De ce sa ramai in Romania] Bogdan Branzas: ”In fond, avem nevoie de un acoperis, o paine pe masa, apa curenta din cand in cand si cineva cu care sa impartasesti”

In 2002, Cristian Mungiu debuta cu Occident. Mai mult decat mirajul altor granite, filmul era despre Romania, oamenii ei si eliberarea de increngaturile care ii tin prinsi aici. Despre evadarea din propria viata. Secventa de la finalul filmului, cand personajul principal ramane cu un balon in mana (era galben, parca) in urma celor care pleaca, a devenit, pe termen nelimitat, o oglinda pentru Romania. Oamenii din jur isi tot fac bagajele, iar cei care raman privesc in urma lor cu balonul in mana, derutati. In ultimul timp, plecarea asta s-a precipitat. Daca nu pleaca, cel putin toti vorbesc despre asta. E o senzatie care prinde corp. Balonul ala tot zboara deasupra capetelor, se izbeste de afisele electorale si, daca ar avea suflet, ar parea ca rade de noi. 

Asa ca ne-am apucat de o chestie ciudata. Sa strangem motivele celor care raman in Romania. 

Bogdan Branzas, Creative Director & CEO B R A N Z A S, s-a gandit prima data sa plece prin 92. Si apoi, de alte cateva ori pana in 2001, cand s-a nascut fiica lui. Nu a plecat. Nu s-a mutat nici macar la Bucuresti.

Acum, sa plec la 47 de ani, nu mai am de ce. Am tot ce-mi trebuie si mai mult de atat. In fond, avem nevoie de un acoperis, o paine pe masa, apa curenta din cand in cand si cineva cu care sa impartasesti. Tot ce e peste astea e lux.

Ar pleca si el totusi undeva: la tara, sa isi creasca singur rosiile, gainile si porcul. I-am cerut si o poza cu Romania lui (o vedeti mai sus). Cu explicatia: 

Imi vad de treaba indiferent de ce se intampla in jurul meu, am un mediu social mic, dar inchegat (copii, familie, prieteni, vecini), scap in natura cat de des pot preferabil fara semnal.

De ce ai ramas

Prima data mi-am pus problema sa o tai din Romania prin '92 si apoi succesiv de cateva ori pana in 2001 cand s-a nascut prima mea fiica moment in care am renuntat de tot sa ma mai gandesc la asta. Am ramas pentru ca, poate, sunt intr-un fel un om care tin la radacinile mele si ma simt bine intr-un mediu familiar pe care il cunosc din copilarie.

Cred ca din cauza asta nu m-am mutat nici in Bucuresti, desi am avut destule ocazii. Desigur, au fost principale motive familia, copii si ceea ce construisem aici la un moment dat. In '95 deja lucram pentru Ursus si pe langa mandria si pieptul umflat de a-mi vedea "opera" in rafturi castigam binisor asa ca motivele de plecare incepeau sa se mai atenueze. Plus o anumita cerbicie/incapatanare in  a nu renunta. Mie cu cat imi e mai greu ma mobilizez mai tare. Sunt rezistent. Cand e caldut si bine ma plictisesc, ma molesesc.

De ce sa pleci

Motivele au fost, in ordine cronologica:

Primo. Voiam sa imi fac studiile la o universitate de design "tare" (n-am reusit decat niste burse, bune si alea).

Secundo. Ma saturasem de climatul politic si nu prea vedeam "luminita de la capatul tunelului" dpdv social, economic in tarisoara asta a noastra.

Tertio. Designul in Romania era ceva aproape necunoscut si nu prea se cerea si platea si ajunsesem la o mica disperare in a tot explica oamenilor la ce sunt bun eu si cum pot sa-I ajut. Mi-a trecut si asta si mi-am gasit solutiile de a merge inainte si a construi ceva.

Eu lucrez din anul 2 de facultate si intotdeauna am avut un banut al meu pus deoparte, n-am murit de foame, asadar n-am avut  nici din punctul asta de vedere o megamotivatie. Acum sa plec la 47 de ani  nu mai am de ce. Am tot ce-mi trebuie si mai mult de atat. In fond, avem nevoie de un acoperis, o paine pe masa, apa curenta din cand in cand si cineva cu care sa impartasesti. Tot ce e peste astea e lux.

Destinatia imaginara

Europa in nici un caz, prea asezata, prea reglementata si conservatoare pentru mine, decat eventual in primele mele ganduri "academice" de a disparea din peisaj. Apoi au fost pe rand Africa de Sud si Noua Zeelanda. Tari la capatul lumii unde nimic nu prea seamana cu ceea ce stiam eu. Daca era sa o iau de la capat macar sa o fac "ca lumea". Sterg totul cu buretele si o iau "brand new" de la capat cu totul.

Bagajele celor din jur

Pai nu prea stiu la ce te referi. Eu de o vreme incoace m-am deconectat de tot de la TV, Fb si cotidian in general. Nu sunt la curent cu stirile, politica, nu stiu cine e ministru, cine a mai intrat in puscarie si ce a mai spus Presedintele.

Habar n-am. Prefer sa-mi tund pomii sau sa plantez rasaduri. Eu mi-as face bagajele sa plec undeva la munte sau la tara sa-mi cresc singur rosiile, gainile si porcul. Cotidianul asta gregar, nebun, agresiv si intruziv si oamenii asemenea care il populeaza a disparut din sfera mea de interes, a ramas doar meseria pe care o fac cu drag si pasiune, copii, parintii si cativa oameni apropiati.

Un sfat pentru nehotarati

Nehotaratii au trei solutii: fie dau cu banul, fie se lasa dusi de val, fie stau un pic cu ei insisi, rationeaza si cantaresc argumentele pro si contra. Un sfat e greu de dat. Asculta-ti fie inima, fie ratiunea. Sau uita de ele si da cu banul. 

Cine e mai responsabil: cel care pleaca sau cel care ramane

Fiecare suntem responsabili de viata noastra, familie si cativa oameni apropiati. Restul e can can.

Cei care raman dau dovada de 1) curaj 2) inteligenta 3) frica 4) simt al oportunitatii 5) comoditate

Toate la un loc, nici una sau combinatii de cate 3...

Un motiv pentru care merita sa lucrezi in industria din Romania

Nici unul. Ramai in domeniu sau intri in el daca ai o pasiune pentru sau daca nu stii sa faci altceva.

Conventia de ”a fi roman”

Nu stiu ce inseamna dar ma simt. Suna ca un paradox, dar in ceea ce ma priveste asa e.  Probabil ca daca ma simteam mai putin sau deloc plecam.

Ghid personal de supravietuire in Romania

Imi vad de treaba indiferent de ce se intampla in jurul meu, am un mediu social mic, dar inchegat (copii, familie, prieteni, vecini), scap in natura cat de des pot preferabil fara semnal.

Ultimul stinge lumina?

O sting eu :)