Pe 20 aprilie va avea premiera in Romania filmul The Wanderers (Vanatorul de spirite), un thriller supernatural cu Armand Assante. Nimic nou pana acum. Partea surprinzatoare e aceasta: The Wanderers este un film romanesc gandit pentru piata internationala, scris si regizat de doi romani. Octav Gheorghe a scris scenariul, iar Dragos Buliga l-a regizat, marcand cu ocazia asta si debutul in lungmetraj. In film joaca Lior Ashkenazi, Raluca Aprodu si Razvan Vasilescu, iar make-up Effects Designer este Erik Gosselin (X-Men: Apocalypse 2016).
Filmul a fost deja in cateva festivaluri de gen, inclusiv in Statele Unite, si publicul a reactionat foarte favorabil la incercarea noastra timida de a propune un horror comedy romanesc, spune Dragos.
Octav nu s-a gandit niciodata ca va ajunge sa scrie un horror, cu toate ca este un fan al genului. Dar s-a pus pe treaba si dupa trei saptamani si multe blocaje, a scos 200 de pagini. Apoi a taiat si a rescris, a taiat si a rescris, ajungand la 23 de versiuni ale scenariului. Prima secventa a lui, cu doi vanatori de demoni, i s-a parut sublima lui Dragos Buliga. Si asa a inceput saltul in gol legat la ochi.
In timp ce lucrau la scenariu, tineau repetitii pe Skype cu Armand, Lior si Djuro si plecau in tara sa caute locatii. Au reusit sa il filmeze in 25 de zile, timp record pentru genul asta de filmare. Cascadorii, efecte speciale, special fx prosthetics, toate erau lucruri noi.
Asta a fost cea mai grea parte, sa filmam cu efecte speciale venind de acolo de unde cel mai complicat make-up era cel al lui Celentano si cea mai mare cascadorie era o bicicleta cazand in sant, spune Dragos.
Pentru mine probabil cea mai dificila perioada a fost cea a acomodarii textului cu trasaturile locale ale personajului principal. Engleza mea academica, dobandita in Pantelimon, era usor diferita de a lui Mr. Moudon, originar din New Orleans, povesteste Octav.
Dragos si Octav spun povestea aventurii lor in lumea horror-ului, vorbesc despre colaborarea cu Assante si etapele de creatie ale Vanatorului de spirite, dar si despre filmele romanesti, promovarea lor si cum s-a schimbat relatia publicului cu ele.
Contextul
Octav: Nu m-am gandit o clipa ca voi ajunge sa scriu un horror, cu toate ca sunt un fan al genului.
Pur si simplu am primit o comanda: avem banii, avem echipa, ne mai trebuie un story. Repede. Te bagi?
Pai, stai domnule putin… Si am stat vreo doua zile, dupa care un prieten din breasla mi-a dat aceasta replica, fundamentala: “Bai, daca te ocupi cu filmul si n-ai facut un horror, ai trait degeaba. Acolo e distractia.” Incurajat de aceasta explozie de intelepciune, m-am apucat de scris.
Cat timp ai scris la el
Octav: Trei saptamani, 200 de pagini (way too much!).
Blocaje? Permanente. Starea mea naturala e blocajul. Dar reusesc cumva sa scriu, fiind blocat. E o frana care a ramas trasa inca de pe vremea advertisingului. De cateori sunt in fata foii goale, adica zilnic, de vreo 25 de ani, am acelasi gand, de neinlaturat: “E absolut imposibil sa scriu ceva. Orice.” Dupa care scriu ceva. O tampenie. Rescriu. Parca e mai bine. Rescriu. Mmmmm. Oribil.
Cine l-a citit prima data
Octav: A fost citit mai intai de producatorii filmululi, apoi de regizor. In primul rand am taiat si apoi am rescris, mult, chiar si la filmare. Cred ca au fost 23 de versiuni.
Am rescris in functie de discutiile creative cu regizorul, de posibilitatile de productie, de locatiile alese, de cast si de diverse alte oportunitati sau constrangeri. Adica, cum se face.
Cand ai citit prima data scenariul
Dragos: In primavara lui 2016, dupa o serie de imprejurari (unele chiar comice) in urma carora prietenii mei Andrei Boncea si Catalin Catoiu au pus mana pe niste bani pentru un film romanesc pentru piata internationala (??!?), ma trezesc cu un mail de la Andrei cu acest scenariu.
Lucru obisnuit, primesc scenarii de la el destul de des pe care le dezvoltam in Frame Film. Asta era in schimb ceva deosebit, un lung-metraj thriller romanesc scris de Octav Gheorghe. M-a captat de la prima secventa - stupiditatea situatiei in care sunt asezati doi vanatori de demoni mi s-a parut de-a dreptul sublima, pica fix pe umorul meu! l-am sorbit intr-o ora, dupa care il sun pe Andrei care, zambind (ca atunci cand stie ca are ceva bun pe masa), zice:"ce zici, te bagi?"
Foto: Bogdan Comanescu
Asta a fost tot, am zis da pe loc. Nu m-am gandit nicio clipa cat de grele aveau sa fie urmatoarele cateva luni de foc si munca pana la epuizare. Dar mi-a placut la nebunie, as mai face-o oricand la fel fara ezitare.
Primul lungmetraj
Dragos: Dupa acest salt in gol legat la ochi, am realizat ce ma astepta: lucrul cu un actor de talia lui Armand Assante (care confirmase deja ca joaca in film). Lui li s-au alaturat mai tarziu alti actori exceptionali - Lior Ashkenazi, Branko Djuric si Razvan Vasilescu.
In entuziasmul meu initial am ignorat fireste presiunea neincetata de a mai face rost de bani intr-un timp record si de a incerca sa ma incadrez intr-un buget relativ mic pentru un film ce trebuia sa arate ca toate celelalte "de afara". Pentru ca scopul a fost de la inceput sa facem un film pe care sa il vindem international.
Invataturi
Dragos: Cu siguranta am invatat enorm. Toti, fiecare de la fiecare, majoritatea la primul film. Am implicat echipa cu care filmez Las Fierbinti, peste noapte, in productia unui film cu pretentii la a vinde bilete in SUA. Si ma bucur enorm ca am avut curaj sa facem asta, ne-am dat seama ca putem face lucruri de care nu ne credeam in stare sau la care nici macar nu aveam curaj sa visam.
Concluzia nu a venit, pariul nu este inca castigat. Abia dupa recuperarea banilor vom putea sa ne bucuram cu adevarat. Cu aceasta ocazie tin sa multumesc investitorilor ca au avut curaj sa riste cu mine la masa si sper sa ne bucuram impreuna de succes. Sunt insa foarte onorat ca filmul a fost deja in cateva festivaluri de gen, inclusiv in Statele Unite, si publicul a reactionat foarte favorabil la incercarea noastra timida de a propune un horror comedy romanesc.
Foto: Bogdan Comanescu
Cum s-a schimbat ideea principala
Octav: Tabloul mare a ramas. A trebuit sa ajustez diverse tonuri, rapid, din mers. De multe ori am fost depasit de situatie si regret anumite stangacii si compromisuri.
Etapele
Octav: Perioada de pregatire a fost foarte scurta. Stiu cateva reclame care au avut o perioada de pregatire mai lunga. Dar echipa s-a comportat admirabil - poate si pentru ca avea o mare experienta in TV - si majoritatea lucrurilor s-a reglat.
Pentru mine probabil cea mai dificila perioada a fost cea a acomodarii textului cu trasaturile locale ale personajului principal. Engleza mea academica, dobandita in Pantelimon, era usor diferita de a lui Mr. Moudon, originar din New Orleans.
Dragos: Asa cum zice si Octav, filmul a fost pregatit peste noapte, in mare viteza. Asta pentru ca ocazia expira, nu ne astepta nimeni cu banii inca 6 luni. In timp ce lucram impreuna cu el si Andrei la scenariu, tineam repetitii pe Skype cu Armand, Lior si Djuro si plecam in tara sa cautam locatii.
Foto: Bogdan Comanescu
Am reusit sa il filmam in 25 de zile, timp record pentru genul asta de filmare. Cascadorii, efecte speciale, special fx prosthetics, toate erau lucruri noi pentru fiecare din echipa. Noroc cu Erick Gosselin, specialistul in efecte speciale (X-Men- Apocalipsa, Crimson Peak), de la care am invatat enorm. Pentru ca asta a fost cea mai grea parte, sa filmam cu efecte speciale venind de acolo de unde cel mai complicat make-up era cel al lui Celentano si cea mai mare cascadorie era o bicicleta cazand in sant.
Colaborarea
Octav: Ne-am cunoscut nu cu mult timp inainte de inceperea discutiilor despre film. Imi pare rau ca nu ne-am intalnit mai devreme. Cred ca ar fi fost misto sa mai fi facut cateva filme impreune cand eram pustani.
Clar, e una din cele mai bune colaborari creative pe care am avut-o. Totul s-a desfasurat prin consultari minutioase si dezbateri niciodata aprinse. Cred ca amandoi suntem genul necontondent in sustinerea opiniilor si totul a mers lin si cu demnitatile ramase intacte.
Si un super-bonus: am invatat enorm stand pe langa Dragos. A, si am ras mult, amandoi.
Dragos: Sunt foarte fericit de aceasta intalnire, il apreciez enorm pe Octav, imi place umorul lui.
Octav este enervant de calm, nu ai cum sa te certi cu el. Si nici motive nu am avut, din fericire. N-avea ce sa invete de la mine, ne-am distrat non stop.
Foto: Bogdan Comanescu
PS - inca suntem pustani, Octav:)
Castingul
Octav: Andrei (n. mea Boncea, unul dintre producatorii filmului) si Dragos au fost atat de generosi incat mi-au cerut parerea de cateori exista o dezbatere pe casting, asa ca am fost prezent la majoritatea sesiunilor. Probabil, la casting, personajul cel mai greu de intrupat a fost cel al Marei. Dar, am avut noroc ca am gasit-o pe Oana Marcu, cea despre care putina lume stie ca este demon si in viata reala si practica cu succes satanismul de performanta.
Foto: Bogdan Comanescu
Dragos: Cast-ul strain e al lui Andrei Boncea. Si o parte din cel romanesc, daca ma gandesc mai bine. De fapt, cred ca am ales si eu un rol de figuratie de exceptie, Leonid Doni - Robi politistul Las Fierbinti :) Aici glumesc, fireste. Sunt extrem de bucuros de talentele pe care le-am descoperit in acest film - In primul rand de prezentele feminine, Raluca Aprodu, Oana Marcu si Alexandra Apetrei, dar si de performantele neasteptate pe care mi le-au oferit Daniel Plier, Pali Vecsei, Bogdan Nechifor si toti ceilalti actori romani.
Foto: Bogdan Comanescu
De Razvan Vasilescu ce pot sa mai zic. Am lucrat impreuna la cateva episoade memorabile din Las Fierbinti si a jucat intr-un rol principal intr-unul din serialele pe care le-am produs. Este un actor urias si sunt extrem de onorat ca a acceptat sa lucreze cu noi. Aici a avut un rol scris special pentru el si pentru reintalnirea lui cu Armand Assante la 10 ani dupa ce au jucat in filmul regretatului Cristian Nemescu, California Dreamin’ .
Foto: Bogdan Comanescu
Assante
Octav: Se numeste noroc. Nu stiu ce magie a facut Andrei, dar m-am trezit, in holul unui hotel, fata in fata cu acest domn distins si profund. Un profesionist pretentios cu toate detaliile si subtilitatile rolului, foarte curios si indragostit de meserie.
A trebuit sa fac fata (n-am facut) unui val de intrebari - unele elementare - despre personaj, multe din ele la care nu ma gandisem vreodata. Au urmat 10 zile de cate 10-12 ore/zi de studiu al personajului si al textului. Deci, am mai facut pe gratis o scoala, exclusivista si serioasa. Repet, noroc.
Dragos: Mai simplu de atat nu avea cum sa fie. A venit Andrei cu el la mine acasa. Am stat pe terasa cateva zile si am comandat mancare de la restaurantul de langa. O experienta naucitoare pentru mine, omul este de-a dreptul fascinant. O forta de munca pe care nu am vazut-o niciodata, o implicare totala, o disciplina si o exigenta in pregatire incredibila. Am invatat cum trebuie sa fie un actor, un creator.
Foto: Bogdan Comanescu
A iesit asa cum va inchipuiati?
Octav: Prima vizionare a fost surprinzatoare. Prima surpriza: nu ma asteptam sa arate atat de bine. Cred ca filmului astuia i se pot reprosa unele lucruri; un ochi critic si experimentat poate observa mici sau mari defecte. Dar cred ca nu i se poate ataca look-ul, imaginea. DOP-ul se numeste Serban Ionescu.
A doua surpriza: filmul era prea lung. Mult prea lung. Lucru care s-a remediat prin cateva luni de editare.
Promovarea
Octav: Nu ma pricep deloc la promovarea unui film. E o alta meserie. Din cauza asta nici nu sunt activ in promovarea filmului nostru. Imi dau cand si cand cu parerea, cu jumatate de gura, temandu-ma sa nu gresesc.
Foto: Bogdan Comanescu
Dragos: Nu stiam ce inseamna asta, nu ma gandeam ca trebuie sa mergem de cateva ori in LA sa il proiectam la diversi agenti, producatori si distribuitori din Hollywood. De aici ei se vor ocupa de international, noi doar de Romania.
E o alta meserie, ma simt un pic pierdut insa incerc sa invat din mers. Pentru mine, dupa experienta mea de cativa ani cu Las Fierbinti, cel mai important lucru este publicul. Ma straduiesc de fiecare data sa ajung la el cu povestea pe care o spun. Sa il distrez, sa il emotionez. Daca reusesc inseamna ca mi-am atins scopul.
In promovarea filmelor romanesti in primul rand cred ca lipsesc banii. Dupa asta, sa invatam de afara. Noi inca nu stim sa vindem.
Clisee
Octav: Personal, nu ma deranjeaza vreun cliseu din filmele romanesti. Cred ca pentru fiecare autor libertatea artistica e cel mai pretios lucru. Lucru care nu trebuie disputat doar pentru ca cineva face bancuri despre mancatul ciorbei timp de 10 minute.
Daca un film ni se pare ca e prea static, prea intimist, prea ermetic, poate ca asta nu are legatura cu inadaptibilitatea autorului la dorintele pietei, ci mai degraba cu incapacitatea noastra de a priza un anumit gen de cinema. Nu cred ca toate filmele ne sunt destinate, sunt facute pe gustul nostru si trebuie neaparat sa ne satisfaca.
Totusi, daca ne simtim cumva coplesiti de cliseul “filmul romanesc e de arta si deci, e plicticos”, probabil ca ar trebui sa prezentam publicului o oferta mai vasta de genuri. In sensul asta, “The Wanderers” incearca sa sparga gheata: e un film comercial, un thriller supernatural, destinat publicului larg.
Foto: Bogdan Comanescu
Dragos: Sunt un admirator profund al noului film romanesc. Este dezarmant cand vezi cat de multe controverse inutile si dispret dezolant creaza filmele romanesti, chiar si cele premiate. Este greu si complicat sa faci un film. Cred ca "A heitui" ar trebui sa devina verb in Dex. Este pur romanesc, neaos. La asta ne pricem cel mai bine, mai greu cu facutul.
Relatia publicului cu filmele romanesti
Octav: Nu sunt o voce autorizata in chestiunea asta, nu cunosc date si statistici. Dar cred ca daca o comedie simpatica precum “Doua Lozuri” a reusit sa aduca atat de multa lume in sali, romanii sunt dispusi sa se reconcilieze cu cinemaul national.
Dragos: Usor, usor, intelegem ca avem nevoie ca in oricare alta piata sanatoasa de mai multe genuri de film. Nu doar de festival, ci si de filme comerciale pentru marele public. Comedii, filme de actiune, filme fantastice. Eu incerc cu modestie sa fac astfel de filme si sa ma ridic la inaltimea asteptarii spectatorilor. Si sper din tot sufletul sa se faca cat mai multe filme pentru publicul larg, doar asa vom putea evolua la o industrie cinematografica serioasa.
